Obligație de a face. Decizia 364/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 364/
Ședința publică din 14 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de, împotriva deciziei civile nr.228/R din 30 martie 2006, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat, pentru contestatoarea, în baza delegației de la dosar, lipsind intimata.
Procedura, legal îndeplinită.
Contestația este legal timbrată prin anularea timbrului judiciar în sumă de 0,50 lei și a chitanței nr.- din 12 2008, emisă de Trezoreria Pitești, din care rezultă că s-a achitat suma de 10,00 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Se prezintă avocat care se legitimează cu BI seria -, nr.- și arată că face parte din Baroul B, Cabinet individual și o reprezintă pe contestatoarea, fiica acestuia. Totodată, depune la dosar planul de amplasament și delimitare al imobilului în litigiu și arată că nu mai sunt cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea constată cererea în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Avocat, având cuvântul pentru contestatoarea, susține oral contestația în anulare întemeiată pe disp.art.317, 318 și urm. cod procedură civilă, solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei contestate și fixarea unui nou termen pentru rejudecarea recursului.
CURTEA
Constată că, prin sentința civilă nr.426 din 9 martie 2006, Judecătoria Câmpulunga admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta, prin care reclamanta a solicitat instanței să oblige pe pârâtă să închidă două uși și două ferestre ce au fost deschise cu vedere spre proprietatea reclamantei și să-și retragă balconul construit, până la limita de demarcație admisă de lege.
Pe cale de consecință a fost obligată pârâta să închidă cele două uși și două ferestre ale imobilului său din-, C, județ A, identificate în raportul de expertiză întocmit de ing., prin amplasarea de geamuri care să împiedice vederea spre proprietatea reclamantei și de asemenea, a fost obligată pârâta să închidă balconul identificat în același raport de expertiză, prin amplasarea de geam mat sau prin construirea unui zid, astfel încât să împiedice vederea spre proprietatea reclamantei.
A fost respinsă cererea reconvențională prin care pârâta a solicitat obligarea reclamantei să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 15 mp. teren și stabilirea de către instanță a hotarului dintre proprietățile părților.
Pentru pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.2141/2001, Judecătoria Câmpulunga dispus ieșirea din indiviziune asupra averii succesorale rămasă de pe urma autorilor și, prin omologarea raportului de expertiză întocmit de expert ing. și a atribuit numitului, tatăl reclamantei, lotul nr.1 compus din suprafața de 96,44 mp. teren identificat prin vecinătăți, casa, anexa C2, anexa C3 și suprafața de 36,56. în indiviziune cu lotul nr.2 compus din suprafața de 105 mp. teren identificat prin vecinătăți, partea din casă și suprafața de 36,56 mp. în indiviziune, ce a fost atribuit pârâtei.
S-a mai reținut că ulterior, prin contractul de donație autentificat sub nr.3806/8.08.2002, a donat reclamantei imobilele atribuite prin sentința civilă nr.2141/2001, respectiv construcțiile și suprafața de 110 mp. iar cu ocazia audierii lui în calitate de martor, expertul tehnic a arătat că deși, cu ocazia soluționării dosarului nr.4552/2002 al Judecătoriei Câmpulung, inițial a măsurat suprafața ce urma să fie atribuită tatălui reclamantei ca fiind de 105 mp. și cea care urma să fie atribuită pârâtei ca fiind de 96,44 mp. ulterior când a redactat raportul de expertiză a inversat loturile, fapt constatat și de alt martor, care a efectuat memoriul tehnic ce a stat la baza încheierii contractului de donație autentificat sub nr.3806/2002, când a observat că în realitate lotul reclamantei era "puțin mai mare" decât terenul menționat în raportul de expertiză.
Așa se explică suprafața mai mare de teren transmisă de numitul prin actul de donație și că din probatoriul administrat în cauză a rezultat că reclamanta a adus modificări construcției sale și prin extinderea acesteia a deschis 2 uși și 2 ferestre, a construit un balcon ce iese în exteriorul construcției fără să respecte distanța legală de 1,90 prevăzută de art.612 Cod civil.
Instanța de fond a reținut că pârâta nu poate beneficia de dispozițiile art.626 și art.627 cod civil pe care le-a invocat în apărare, fiind stabilit că ferestrele, ușile și balconul au fost deschise ulterior datei la care a intrat în folosința imobilului de la același proprietar și de asemenea, că din rapoartele de expertiză tehnică efectuate în cauză a rezultat că reclamanta nu ocupă din terenul reclamantei, iar linia de hotar se desfășoară de la stradă pe aliniamentul construcțiilor.
În aceste condiții nu este posibilă grănițuire a proprietăților în accepțiunea dispozițiilor art.584 Cod civil și luând act de precizarea reclamantei, în baza art.611, 612, 584 și art.480 Cod civil, prima instanță a obligat pe pârâtă să închidă ușile și ferestrele prin montarea unor geamuri și să închidă balconul prin montarea geamurilor sau construirea unui zid, astfel încât să fie împiedicată vederea spre proprietatea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, susținând că este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive precizate prin cererea înregistrată la data de 20.06.2006:
- în mod greșit prima instanță a admis acțiunea.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art.626 Cod civil, fiind dovedit că imobilul în întregul lui a aparținut autorilor comuni, astfel încât urmare sistării stării de indiviziune, în legătură cu deschiderile în discuție, la aceeași dată s-a născut în patrimoniul reclamantei, dreptul de servitute de vedere.
De altfel, această situație de fapt a fost confirmată chiar de raportul de expertiză efectuat de expertul care a stabilit că în prezent distanța dintre proprietățile părților este de 1,30 metri chiar și cu o ieșire în afară de 0,30 metri, astfel că se subînțelege că nici anterior renovării construcției nu exista distanța de 1,90 metri.
Mai mult, prima instanță trebuia să observe că în realitate numai o ușă și o fereastră au deschidere spre fondul învecinat, în timp ce cealaltă ușă și fereastră au deschidere spre terenul atribuit pârâților în indiviziune, care astfel nu are calitate de fond aservit și servitutea de vedere a fost dobândită prin destinația proprietarului, iar închiderea lor nici nu este necesară, întrucât aceste deschideri sunt numai pentru aerisire și iluminat.
În plus, în perioada realizării lucrărilor de renovare a construcției, atât reclamanta cât și autorul ei au stat în pasivitate, iar renovarea deschiderilor în discuție s-a făcut cu păstrarea vechiului amplasament.
- în mod greșit prima instanță a respins cererea reconvențională.
Din terenul atribuit în proprietate, pârâtei îi lipsește o suprafață de 12 mp. or tocmai prin identificarea corectă a acestei suprafețe prima instanță ar fi constatat incidența în cauză a dispozițiilor art.626 și art.627 Cod civil și ar fi dispus grănițuirea proprietăților.
De altfel, în cauză se impune refacerea rapoartelor de expertiză potrivit obiecțiunilor formulate la termenul de judecată din data de 9.03.2006, obiecțiuni ce au fost respinse de prima instanță.
Prin decizia civilă nr.720 din 2 2006, Tribunalul Argeș - Secția Civilă a admis apelul și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă și înlăturată obligația pârâtei de a închide fereastra din cu geam termopan cu dimensiunile de 1,85. x 1,30. și ușa din cherestea de rășinoase cu dimensiunile de 1,20. x 2,20, deschise de-a lungul fațadei sudice a construcției pârâtei.
Totodată a fost admisă în parte cererea reconvențională și a fost stabilită linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul identificat prin repere 26-24-23-8-21, în schița raportului de expertiză efectuat de expertul tehnic - fila 40 dosar apel.
Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți și menținută în rest sentința.
Intimata-reclamantă a fost obligată să plătească apelantei-pârâte suma de 1.019 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Servitutea de vedere este o îngrădire legală de interes privat a dreptului de proprietate, prevăzută de art.611, art.614 Cod civil și constă în interdicția de a deschide ferestre de vedere, balcoane, etc. spre fondul învecinat, mai aproape de 1,90 între zidul cu vedere spre proprietatea vecină dacă deschiderea este dreaptă și mai aproape de 6 cm. dacă vederea este oblică sau piezișă.
Această servitute este continuă și aparentă, fără să necesite faptul actual al omului și se manifestă prin semne exterioare, fiind admisibilă stabilirea ei prin destinațiunea proprietarului, în conformitate cu dispozițiile art.625 Cod civil potrivit cărora, destinațiunea proprietarului ține loc de titlu în privința servituților continue și aparente.
Art.626 Cod civil determină condițiile necesare pentru a admite să există o destinație a proprietarului, respectiv trebuie să se facă mai întâi dovada că cele două fonduri actualmente despărțite au aparținut înainte aceluiași proprietar și apoi să se facă dovada că acel proprietar a pus lucrurile în starea din care a rezultat servitutea.
În acest caz servitutea își are originea juridică în consimțământul tacit și prezumat al noilor proprietari în situația în care aceștia nu au stipulat expres în actul de dobândire modificarea stării de fapt anterioare dacă ar vrea într-adevăr să nu existe servitute asupra lor.
Pe de altă parte, justa soluționare a cauzei presupune stabilirea cu prioritate a dreptului de proprietate dobândit de părți asupra imobilului - teren și construcții - ce au aparținut în mod neîndoielnic autorilor și.
Or, asupra acestui imobil, reclamanta și pârâta au dobândit drept de proprietate numai în întinderea prevăzută în sentința civilă nr.2141/2001 pronunțată de Judecătoria Câmpulung.
Aceasta întrucât transmisiunile de proprietate sunt întotdeauna determinate în spațiu și se produc în limita configurației topo, chiar dacă liniile despărțitoare, respectiv hotarele de vecinătate sunt lipsite de semne exterioare vizibile, iar pentru regularizarea diferențelor în minus reclamanta nu poate invoca efectele contractului de donație autentificat sub nr.3806/8.08.2002, chiar dacă cu ocazia audierii lui (55, 56 dosar fond), expertul tehnic a arătat că în expertiza tehnică efectuată în partaj a inversat din eroare loturile, deoarece potrivit principiului nimeni nu poate transmite altuia mai multe drepturi ce are el însuși, i-a transmis acesteia dreptul de proprietate în exclusivitate numai asupra suprafeței de 96,44 mp.
Potrivit art.584 Cod civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa și pornind de la faptul că în acțiunea în grănițuire judecătorul creează și nu reconstituie un hotar, este evident că în lipsa unei înțelegeri a pârâților, tocmai ca urmare a inversării loturilor prin expertiza tehnică ce a stat la baza finalizării procesului de ieșire din indiviziune, pârâta poate cere determinarea prin semne exterioare a limitelor dintre proprietatea învecinată, care prin invocarea actului de donație de către reclamantă sunt controversate.
Prin transpunerea în teren a sentinței civile nr.2141/2001 prin expertiza tehnică astfel cum a fost completată în apel, expertul a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților prin amplasamentul evidențiat prin reperele 26-24-23-8-21 în schița raportului de expertiză tehnică fila 40 dosar apel - amplasament pe care, în baza art.584 Cod civil, ca urmare a admiterii în parte a cererii reconvenționale, prima instanță trebuia să stabilească hotarul dintre proprietățile părților.
Referitor la capătul de cerere din cererea reconvențională privind revendicarea terenului în suprafață de 15 mp. tribunalul a reținut că în mod corect a fost respins de prima instanță, în raport de dispozițiile art.480 și art.1169 Cod civil, întrucât, chiar dacă prin aceiași expertiză tehnică s-a constatat că pe suprafața de 7,6 mp. actul de donație autentificat sub nr.3806/8.08.2002 și sentința civilă nr.2141/2001, în ce privește lotul atribuit pârâtei, se suprapun, nici în apel aceasta din urmă nu a făcut dovada ocupării terenului de către reclamantă.
În ce privește construcțiile existente pe terenul pârâtei, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin expertiza tehnică efectuată la instanța de fond, expertul a arătat că de la data partajului această construcție a suferit următoarele modificări: s-a extins construcția cu 0,65. pe latura sudică prin demolarea peretelui exterior al sălii închise și construcția unui perete cu zidărie nouă la aliniamentul fațadei sudice; s-au schimbat destinațiile încăperilor respectiv biroul a devenit bucătărie, dormitorul din stânga a devenit sufragerie, sala închisă a fost transformată în hol și casa scării pentru acces la mansardă, pereții ce formau dormitorul din stânga și holul au fost demolați și s-au creat pentru deschiderea spațiului; s-a înlocuit geamlâcul sălii închise cu o fereastră din cu geam termopan cu dimensiuni de 1,85 x 1,30; s-a montat la intrarea în locuință ușă din cherestea de rășinoase cu dimensiuni de 1,20 x 2,20; s-a montat o fereastră din cu geam termopan în zona scării de acces la mansardă; s-a montat o ușă din cherestea de rășinoase în zona scării pentru acces la beci; s-au creat în mansardă două dormitoare cu hol și baie și un balcon amplasat pe latura sudică a construcției care iese în afara construcției cu 0,35.
În legătură cu aceste construcții, fiind stabilită de expertul tehnic și așa cum se poate observa din schița în raportul de expertiză (40 dosar apel), distanța de 1,25. de la construcția pârâtei până la hotarul dintre proprietățile părților, expertul a arătat prin completarea la raportul de expertiză efectuat în apel, în raport cu varianta inițială a construcției - ce avea o sală închisă la care exista o ușă de acces din curte și geamlâc pe toată lungimea sălii închise - că pârâta a schimbat doar suprafața celor două deschideri - o ușă și o fereastră - care au în prezent suprafața de 6,87 mp. în loc de 6,05 mp. și nu amplasamentul acestora.
Fiind dovedită existența celor două deschideri anterior partajării prin sentința civilă nr.2141/2001 și în lipsa oricărei mențiuni în acest titlu despre modificarea stării de fapt existente, este evident că în legătură cu acestea, la data partajului, în patrimoniul pârâtei s-a născut în baza art.625 și art.626 Cod civil o servitute de vedere, motiv pentru care a fost înlăturată obligația acesteia de a închide cele două deschideri practicate de-a lungul fațadei sudice a construcției.
Cu privire la balcon și celelalte două deschideri, instanța de apel a constatat că sunt de vedere și nu au existat anterior partajului, astfel că în mod corect prima instanță a dispus închiderea lor cu geamuri, întrucât au fost realizate fără respectarea distanței legale de 1,90. ce instituie o garanție a exercitării depline a dreptului de proprietate, independent de existența sau nu a vreunui prejudiciu.
Față de aceste considerente, apelul a fost admis în baza art.296 Cod procedură civilă, așa cum s-a arătat.
Împotriva deciziei civile nr.720/2 2006 Tribunalului Argeș - Secția Civilă a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, care a criticat hotărârea atacată, în esență, pentru următoarele motive:
- în mod greșit instanța de apel a apreciat probatoriul dosarului și a interpretat subiectiv rezultatul expertizei întocmită de inginer, expert consilier numit de apelantă, fără să aibă în vedere că celălalt expert a menținut concluziile raportului său;
- a fost nelegală numirea inginerului în calitate de consilier expert al apelantei, încălcându-se astfel normele de organizare și funcționare a judiciari care au competență clară și precis stabilită și anume de a efectua măsurători și a pune concluzii în funcție de obiectivele stabilite și nicidecum de a influența instanța prin "sfaturi" sau "opinii" personale, aceștia neavând studii juridice;
- instanța de apel a încălcat dispozițiile art.612, 626 și 627 Cod civil prin soluția pronunțată, întrucât deschiderea aleasă trebuia să respecte distanța de 19 dm. față de proprietatea vecină și nu de 12 dm. cum este în prezent.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată la data de 2 2006 de Tribunalul Argeș și menținerea sentinței de la fond, cu cheltuieli de judecată.
La data de 30 martie 2007, recurenta-reclamantă a depus la dosar (91-92 dosar recurs) precizări la motivele recursului în care a invocat prevederile art.304 alin.2, 8 și 9 Cod procedură civilă că ar fi incidente în cauză.
Recurenta-reclamantă a depus la dosar și note scrise prin care a solicitat casarea deciziei nr.720/2 2006 ca fiind neîntemeiată, nelegitimă și nelegală, cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr.228/R din 30 martie 2007, Curtea de APEL PITEȘTIa respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă și a obligat-o pe aceasta să plătească intimatei-pârâte suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut următoarele:
Prima critică se referă la modul de interpretare a probelor de la dosar de către tribunal, reprezentând un motiv de netemeinicie care nu mai poate fi analizat de instanța de recurs, întrucât prevederile art.304 pct.10 Cod procedură civilă au fost abrogate prin Legea nr.219/2005, iar dispozițiile art.304 pct.11 din Codul d e procedură civilă au fost abrogate prin nr.OUG138/2000.
A doua critică este nefondată, întrucât fiecare parte procesuală poate numi un expert consilier, iar instanța de judecată poate încuviința acest lucru, expertul consilier răspunzând la obiectivele stabilite de instanță, ceea ce nu echivalează cu faptul că acesta dă "sfaturi" sau "opinii" juridice completului de judecată. Expertul consilier, ca și expertul cauzei, răspunde ca specialist doar la obiectivele stabilite de instanța de judecată. Numirea inginerului ca expert consilier pentru apelantă nu este o încălcare a legii și a Regulamentului de Organizare și Funcționare a Judiciari pentru motivele sus citate.
Ultima critică nu este fondată, întrucât în raport de situația de fapt reținută de instanța de apel care rămâne câștigată cauzei, deoarece constituie motiv de netemeinicie și nu mai poate fi analizat în recurs pentru considerentele sus menționate în prima critică, Curtea a constatat că nu au fost încălcate prevederile art.612, 626 și 627 Cod civil cu privire la servitutea de vedere. Tribunalul a reținut ca situație de fapt că cele două deschideri au fost dovedite ca fiind existente anterior partajării prin sentința civilă nr.2141/2001, iar în acest titlu nu există nici o mențiune despre modificarea stării de fapt existentă, astfel că în patrimoniul pârâtei s-a născut o servitute de vedere conform art.625, 626 Cod civil.
Referitor la precizările la motivele de recurs depuse de reclamanta la data de 30 martie 2007, Curtea a reținut că acestea nu reprezintă motive de ordine publică și au fost formulate peste termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii, termen prevăzut de art.301 Cod procedură civilă, astfel că nu pot fi analizate de instanța de recurs.
Pentru toate aceste motive, în baza art.312 Cod procedură civilă a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.720 din 2 2006 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă.
Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTIa formulat contestație în anulare reclamanta, invocând dispozițiile art.317 și 318 Cod pr.civilă și anume, eroare materială precum și omisiunea cercetării motivelor de recurs, pentru următoarele considerente:
- în mod nelegal s-a pronunțat instanța în recurs omițând să cerceteze motivul de recurs privind admiterea în parte a cererii reconvenționale formulată de către intimata, încălcându-se autoritatea de lucru judecat ce rezultă din sentința civilă nr.2141/2001;
- instanța a omis să se pronunțe și pe critica din recurs privind chestiunea grănițuirii, care de asemenea a făcut obiectul sentinței civile nr.2141/2001 și care afectează și calea de acces;
- în final se precizează în termeni generici ca instanța de recurs nu a luat în considerare toate înscrisurile edificatoare în soluționarea cauzei și anume, cadastrul proprietății contestatoarei, declarațiile autorizați precum și adresa Guvernului României nr.6183/4.10.2006.
Examinând actele și lucrările dosarului, respectiv decizia pronunțată în recurs prin prisma motivelor invocate de către contestatoare în cadrul contestației în anulare, curtea va respinge această contestație pentru următoarele considerente.
Se invocă, în primul rând, de către contestatoare faptul că decizia pronunțată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, însă, ulterior, aceasta se referă de fapt la o pretinsă omisiune cu privire la cercetarea motivelor de recurs.
Prin greșeală materială, în sensul dispozițiilor art.318 Cod pr.civilă, se înțelege o greșeală procedurală de calculare a termenului de recurs, de timbrare și nicidecum o pretinsă greșeală de judecată, de interpretare a dispozițiilor legale sau de apreciere a probelor, întrucât dacă s-ar admite o asemenea situație ar însemna că s-ar judeca un recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil.
Analizând decizia, se observă cu ușurință că nu există nici o greșeală materială, în înțelesul căii extraordinare de atac.
Astfel, contestația în anulare este o cale de atac, de retractare, care poate fi exercitată numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art.317 și 318 Cod procedură civilă.
Ulterior se invocă de către contestatoare că instanța de recurs a omis să se pronunțe cu privire la două critici și anume, la critica privind admiterea în parte a cererii reconvenționale a intimatei-pârâte, precum și la cea care face referire la grănițuire.
Examinând însă motivele de recurs formulate de către contestatoare se reține de către curte că aceasta nu a invocat nici una din cele două critici arătate mai sus, motiv pentru care este evident că instanța de recurs nu avea cum să se pronunțe.
După cum se știe, potrivit dispozițiilor art.303 Cod pr.civilă, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs.
La fila 85 din dosarul de recurs s-a formulat de către contestatoare o cerere intitulată "Note scrise" prin care aceasta a invocat practic și alte critici, însă, așa cum s-a precizat în mod legal în considerentele deciziei pronunțate de Curtea de Apel, acestea au fost formulate peste termenul de 15 zile de la comunicarea deciziei pronunțate de tribunal, situație în care, în mod normal, nu au fost luate în considerare.
Reținând, deci, că nu există nici o eroare materială și, de asemenea, nici o omisiune a instanței privind cercetarea tuturor motivelor de recurs invocate în termen legal de către contestatoare, curtea, în baza dispozițiilor art.320 Cod pr.civilă, va respinge contestația în anulare formulată de către contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de, domiciliată în B,-, bloc 16,.53, sector 4, împotriva deciziei civile nr.228/R din 30 martie 2006, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, în dosarul nr-, intimată fiind cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, C,-,.5,.B,.2,.1, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
19.11.2008
Red.JD
GM/EM/2 ex.
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
