Obligație de a face. Decizia 3641/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA a II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3641
Ședința publică din data de 02 Iunie 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
*******
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 20.05.2009, privind recursul declarat de reclamanții, -, și, toți cu domiciliul ales la, C,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.183/04.02.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, cu sediul în B,-, B, sector 1având ca obiect, obligația de a face.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20.05.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, în conformitate cu prevederile art.260 pr.civ. a amânat pronunțarea cauzei inițial la 26.05.2009 și ulterior la data de 02.06.2009.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 183 / 04.02.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Prin acțiunea înregistrată la data de 15.02.2008 la Tribunalul Dolj, reclamanții, -, au chemat în judecată pârâta SC SA pentru a fi obligată să acorde grupa I de muncă conform Ordinului 50/1990 de la data angajării în unitate și până la 01.04.2001 și să emită o adeverință în acest sens.
Au motivat că și-au desfășurat activitatea în cadrul SC SA efectuând lucrări de întreținere, revizie, reparație, lucrări de lichidare a avariilor și incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune, iar în prezent datorită schimbărilor intervenite în structura SC SA își desfășoară activitatea în cadrul mai multor societăți desprinse din prima, și felului muncii în funcțiile pe care le ocupă potrivit fișei postului și sarcinilor de serviciu se încadrează în grupa I de muncă.
Astfel, sunt supuși unui complex de factori de risc de îmbolnăvire și accidente, factori de risc chimic majori ca substanțe toxice, caustice, substanțe inflamabile, gaze toxice, toată activitatea desfășurându-se în prezența unei tensiuni a curentului electric cuprinsă între 20.000 și 400.000 de.
De altfel timpul efectiv lucrat în aceste condiții este în procent de 100%.
Prin contractele colective de muncă au și fost acordate sporuri salariale pentru condiții deosebite.
Printr-un studiu elaborat de Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Protecția au fost evaluate locurile de muncă cu risc de accidentare și îmbolnăvire profesională din cadrul SC SA, stabilindu-se bolile profesionale cauzate de expunerea la agenți fizici și noxe profesionale datorită câmpurilor electrice și magnetice, radiații electromagnetice.
Mai mult activitatea celor din cadrul SC SA a inclus lucrări de exploatare și întreținere a capacităților de producție de societățile ai căror angajați beneficiază de grupa I de muncă, ceea ce este un argument în plus pentru susținerile reclamanților.
Prin întâmpinarea depusă de SC SA s-a invocat necompetența materială a Tribunalului Dolj în soluționarea acțiunii deoarece prin Ordinul 50/1990, Ordinul 100/1990 și Ordinul 125/1990 au fost precizate locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupa I și II de muncă în vederea pensionării pentru perioada lucrată după 1 martie 1990.
Pentru salariații care și-au desfășurat activitatea în sistemul energetic locurile de muncă au fost menționate în Ordinul 125/1990 și se referă la exploatarea din camerele de comandă din centralele electrice conectate la sistemul energetic național, la electricieni și alt personal de revizii și reparații ale de 110 KV și mai mari, personalul de tură din instalațiile de 750 KV care desfășoară activitate la pupitru de comandă și în restul instalației, montarea, exploatarea, întreținerea și repararea stâlpilor și a liniilor electrice de înaltă tensiune, la înălțimi de peste 15.
Existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinarea noxelor de către organele Ministerului Sănătății sau laboratoarele proprii de specialitate ale unităților.
Ca atare instanța nu are competență de a schimba activitățile dintr-o grupă în alta.
Pe fond, au susținut netemeinicia acțiunii deoarece nu există prevedere legală pentru susținerile reclamanților.
S-au depus la dosar precizări privind perioada în care reclamanții și-au desfășurat activitatea în cadrul pârâtei, copiile carnetelor de muncă, practică judiciară.
Prin sentința nr. 4924/19.09.2008 pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Dolj, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți.
Cauza a fost înregistrată la acest tribunal sub nr-.
Examinându-se actele dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea cauzei invocată de pârâtă prin întâmpinare, s-a constat nefondată.
Accesul la justiție este consacrat ca drept cetățenesc fundamental, conform constituției cât și prin art. 6 pct. 1 din CEDO, prin art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și prin art. 14 pct. 1 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile.
Ca atare, s-a analizat cauza pe fond.
Reclamanții, în perioda 19.03.1974-01.04.2001 a îndeplinit funcția de subinginer, în perioada 16.01.1973-01.04.2001 a îndeplinit funcția de electrician; în perioada 07.07.1975-22.06.1977, 05.12.1978-21.11.1983, 19.03.1984-01.04.2001 a îndeplinit funcția de electrician; - în perioada 10.12.1979-01.04.2001 a îndeplinit funcția de electrician, în perioda 01.03.1969-10.10.1970, 06.03.1972-13.08.1990, 29.10.1997-01.04.2001 a îndeplinit funcția de electrician, în perioada 26.02.1973-01.04.2001 a îndeplinit funcția de electrician, în perioada 07.10.1980-01.04.2001 a îndeplinit funcția de electrician, în perioada 15.02.1991-01.04.2001 a îndeplinit funcția de electrician, în perioada 03.09.1990-01.04.2001 a îndeplinit funcția electrician, în perioada 01.11.1980-01.04.2001 a îndeplinit funcția de inginer, în perioda 12.09.1989-01.04.2001 a îndeplinit funcția de macaragiu, în perioada 26.11.1991-01.04.2001 a îndeplinit funcția de inginer, în perioada 23.11.1983-01.04.2001 a îndeplinit funcția de inginer, în perioada 19.06.1985-01.04.2001 a îndeplinit funcția de inginer, în perioda 10.08.1974-23.09.1974, 24.03.1975-01.09.1979, 01.08.1980-01.04.2001 a îndeplinit funcția de inginer.
Reclamanții în perioadele menționate au efectuat lucrări de întreținere, revizie, lucrări de lichidare a avariilor și incidentelor la instalațiile electrice sub tensiune și scoase de sub tensiune.
Din cuprinsul expertizei tehnice efectuate în cauză și din fișa postului rezultă că reclamanții au efectuat lucrări de exploatare, revizie, verificare și reparare a instalațiilor electrice sub tensiune în condiții de muncă de funcționare neîntreruptă a Sistemului Energetic Național, în aer liber, ziua și noaptea, motiv pentru care aceștia au solicitat să se constate că și-au desfășurat activitatea în condițiile specifice grupei I de muncă.
Potrivit art. 4 din Ordinul 50/1990 emis de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății, Comisia Națională pentru Protecția, încadrarea locurilor de muncă, activitățile și categoriile profesionale în condiții deosebite de grupa I și II de muncă se face în virtutea în care, cu toate măsurile luate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut de Normele republicate de protecție a muncii.
Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective ( nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică și nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare).
Pentru perioada de activitate desfășurată între 18.03.1969 și 31.12.1975, încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul lucrat, fără a se condiționa de existența buletinelor de determinare a noxelor. Nici pentru perioada 01.01.1976 și 13.12.1989 încadrarea în grupele I și II de muncă, nu este condiționată de existența buletinelor de determinare a noxelor.
Din actele dosarului rezultă că unitatea pârâtă nu a nominalizat locuri de muncă, activități sau categorii profesionale care să se încadreze retroactiv în grupa I de muncă.
Prin apariția DL 68/1990 locurile de muncă și activitățile de grupa I sau II de muncă, vor fi precizate, la propunerea ministerelor, de Ministerul Muncii și Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția.
Nici după această dată la nivelul societății nu au fost nominalizate locuri de muncă, activități sau categorii profesionale care se încadrează în grupa I de muncă datorită condițiilor deosebite de muncă, nivelul noxelor la locurile (activitățile, măsuri, funcții) peste nivelul maxim admis.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă condițiile concrete în care se desfășoară activitatea în cadrul sistemului energetic având în vedere specificul acestuia, o bună pregătire profesională, necesitatea unei capacități fizice și medicale a salariaților, condiții de risc, solicitare fizică și psihică însă aceste aspecte nu sunt de natură a încadra activitatea sau locurile de muncă ori profesiile în grupa I de muncă.
Tocmai din aceste motive prin contractele colective de muncă au fost prevăzute sporuri salariale, ca măsuri de protecție socială.
S-a concluzionat că, în fapt, condițiile în care reclamanții și-au desfășurat activitatea sunt aceleași pentru întreg sistemul energetic, ca și meseriile și locurile de muncă care nu justifică încadrarea în grupa I de muncă pe de o parte, iar pe de altă parte reclamanții nu au îndeplinit alte sarcini de serviciu care presupune condiții deosebite cu depășirea noxelor, cu factori de risc și îmbolnăviri peste limite admise, inerente fiecărei munci, aspect rezultat din expertiza tehnică efectuată în cauză.
O dovadă în plus că locurile, activitățile și profesiile din sistemul unității pârâte nu se încadrează în grupa I de muncă o reprezintă și împrejurarea că nici după abrogarea Ordinului 50/1990 și apariția HG 261/2001 societatea nu a beneficiat de condiții deosebit de grele, fapt confirmat de chiar reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului s-au arătat următoarele:
1. Deși nu indică textul de lege, instanța de fond face trimitere la art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, apreciind că este investită cu o cerere de nominalizare a unor persoane într-o grupă superioară de muncă, cerere ce ar fi fost corect analizată de organele abilitate, tribunalul neputându-se substitui acestora.
În realitate, reclamanții, prin cererea de chemare în judecată, nu au solicitat nominalizarea în grupa I de muncă ci doar stabilirea împrejurării dacă salariații au desfășurat sau nu activități dintre cele prevăzute în Anexa nr. 1 la Ordin. acest act normativ și-a justificat necesitatea, așa cum rezultă chiar din titlu, pentru înlăturarea unor echități în salarizarea personalului și precizează locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal ce lucrează în condiții deosebite. Ori, instanța este obligată ca, în aplicarea legii, să ae pronunțe asupra activității desfășurate de salariat, deoarece însăși legea, prin modul cum a fost inițiată se referă și la activități, nu numai locuri de muncă și categorii de personal.
Activitatea concretă fiind o stare de fapt, se dovedește cu orice mijloc de probă, competența instanței fiind justificată prin prisma dispozițiilor Legii 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, respectiv, art. 70 și următoarele, procedura de soluționare a conflictelor de drepturi raportat la dispozițiile art. 281 și următoarele din Codul Muncii.
Într-o a doua teză, luând în considerare faptul că ar fi existat o nominalizare a reclamanților într-o grupă de muncă, afirmația instanței de fond că această nominalizare nu poate fi cenzurată este toal greșită și combătută de practica judecătorească.
Dealtfel, procedura prealabilă prev. de art. 6 din Ordinul nr. 50/1990 nu este obligatorie pentru instanță, așa cum prevede Legea nr. 554/2004, în caz contrar, s-ar ajunge la concluzia că un act administrativ are caracter definitiv și nu poate fi supus cenzurii unei instanțe judecătorești.
În speța de față, respingând cererea pe baza acestei motivații (corecta nominalizare efectuată de organele în drept), instanța ar fi trebuit să se bazeze pe probe, o dovadă că această nominalizare a fost corect efectuată, că reprezentanții salariaților au fost convocați și înștiințați despre aceste nominalizări, că au avut posibilitatea să participe la aceste determinări și mai ales că, în prealabil, au făcut o corectă informare a personalului a condițiilor de muncă și a factorilor de risc kla care sunt supuși.
În ceea ce privește condiționarea încadrării într-o grupă superioară de muncă, de necesitatea existenței buletinelor de determinare a noxelor (art. 5), chiar tribunalul a recunoscut excepția de la regula instituită prin art. 14 din ordin care stipulează foarte clar că această condiționare de existența buletinelor de determinare a noxelor nu este obligatorie pentru perioada 18 martie 1969/ 31 dec. 1989. Tocmai de aceea, instanțele judecătorești au considerat necesară efectuarea unor expertize tehnice care să determine, în mod concret, condițiile în care reclamanții și-au desfășurat activitatea în această perioadă.
Mai mult, la dosarul cauzei au fost depuse buletine de deteminare prin expertizarea locurilor de muncă, raportul Comisiei de analiză a locurilor de muncă, evaluarea stării de sănătate a muncitorilor, diferite referate ale direcțiilor de sănătate și buletine de determinări toxicologice precum și un amplu studiu efectuat de Institututl Național de Cercetare și Dezvolatare în Protecția B, efectuat chiar la cererea pârâtei, studiu ale cărui concluzii au fost defavorabile angajatorului.
Toate aceste înscrisuri au fost confirmate de raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, fiind înlăturate pe considerentul caracterului limitativ al ordinului.
2. În ceea ce privește pretinsul caracter limitativ, recurenții subliniază că principiul de bază al încadrărilor în grupe superioare de muncă nu este regăsirea în liste, ci încadrarea se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor care lucrează în acest climat nefavorabil.
În sprijinul acestei susțineri au fost invocate: Nota de fundamentare la HG nr. 1223/1990, Decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților fundamentale ale Omului, practica instnațelor din țară, Decizia nr. 258/20 sept. 2004 a ICCJ, concluzionându-se că Ordinului nr. 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ superior.
3. Deși în sistemul nostru de drept nu este recunoscut principiul precedentului judiciar, este consacrat principiul nediscriminării iar, pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a sancționat statul român pentru o practică neunitară la nivelul instanțelor de judecată.
În final, invocându-se și prevederile art. 14 din CEDO, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și admiterea acțiunii conform precizărilor depuse privind perioada și funcția fiecărui reclamant, verificate de expertul tehnic.
La dosar s-a depus întâmpinare de către intimata SC SA prin care s-a solicitat respingerea recursului precum și practică judiciară considerată relevantă.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul fondat, urmând a-l admite, pentru următoarele considerente.
Din actele și lucrările dosarului și, în mod special, din conținutul cererii de chemare în judecată și al cererilor formulate ulterior de către reclamanți, Curtea constată că obiectul litigiului de față îl constituie solicitarea ca instanța să constate că activitatea desfășurată de petenți, ca salariați ai SC SA, se încadrează în grupa I de muncă și nu s-a solcitat nominalizarea acestora într-o grupă de muncă.
Acțiunea formulată de reclamanți se întemeiază pe dispozițiile Ordinului nr. 50/1990 ce privește activități, categorii de personal și meserii ce se desfășoară în condiții deosebite și care se încadrează în grupele I și II de muncă, act normativ elaborat tocmai pentru rațiunea eliminării unor inechități în salarizarea personalului și tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat (aspect evidențiat și prin Decizia nr. 258/20 sept. 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție).
Potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit la instanța de fond, reclamanții au efectuat lucrări de exploateare, revizie, verificare și reparare a instalațiilor electrice sub tensiune în condiții deosebite de muncă determinate de: caracteristicile, volumul și complexitatea instalațiilor de înaltă tensiune; specificul și complexitatea sarcinii de muncă pentru asigurarea funcționării neîntrerupte a; lucru în aer liber cu microclimat nefavorabil și temperaturi extreme (vară și iarnă), indiferent de anotimp, pentru intervenții la avarii, ziua și noaptea, iarna sau vara, pe viscol, intemeorii, calamități naturale; lucru în condiții deosebite (muncă grea, muncă periculoasă sau nocivă) recunoscute în CCM prin acordarea de sporuri, concediu de odihnă suplimentar etc.).
S-a mai arătat că reclamanții au desfășurat activități la instalațiile electrice fiind expuși la mai multe noxe și factori de risc care acționează simultan și efectele lor se cumulează în afectarea stării de sănătate, respectiv: noxa (câmp electromagnetic evidențiat prin măsurătorile ); factori de risc existenți și recunoscuți în evaluare de către B; suprasolicitare fizică prin lucrul la înălțime; suprasolicitare neuropsihică prin prin stresul deteminat de de responsabilitatea activității și lucrului în ture alternante zi-noapte și regim de lucru cu program prelungit peste 8 ore/zi; suprasolicitare neuropsihică determinată de complexitatea și pericolele instalațiilor electrice de a se produce oricând o explozie, un incendiu sau o avarie; suprasolicitare neuropsihică determinată de lucru sub incidența Decretului nr. 400/1981 precum și de lucru în regimul militarizat introdus prin Decretul nr. 208/1985; afecțiuni musculo - scheletice, cardiovasculare, diabet, sindrom neuropsihic etc. suspecte ca fiind determinate de condițiile de muncă (ca boli profesionale sau legate de profesie) dar nesemnalate la Direcțiuile de sănătate Publică pentru a fi cercetate conform Normelor Metodologice.
Pentru efectuarea acestei lucrări de specialitate, expertul a avut în vedere: buletinele de determinare prin expertizare nr. 22/1 iulie 1998, nr. 1619/18 iunie 1996, nr. 2729/29 sept. 1995 și nr. 2728/29 sept. 1995, nr. 228/25 august 1993, nr. 248, nr 252 și nr. 253 din 20 sept. 1995 și nr. 460/21 dec. 1994, Nota comună nr. 1279/15 februarie 1993, nr. 21/2002 întocmit de către B privind Evaluarea riscurilor.
Prin urmare, nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași condiții și în aceleași funcții, în ceea ce privește beneficiu grupelor de muncă, principiul de bază al încadrării în grupe superioare de muncă fiind acela al existeneți condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor care lucrează în acest climat nefavorabil, așa cum se subliniază și în Nota de fundamentare HG nr. 1223/1990, evidențiată și prin motivele de recurs.
Față de cele arătate anterior, date fiind dispozițiile art. 312 rap. la art. 304 pct. 9 cod. pr. civ. Curtea urmează dmite recursul declarat de reclamanți, a modifica în tot sentința recurată și a admite acțiunea precizată în parte, constatând că reclamanții au desfășurat activitate care se încadrează în grupa I de muncă în perioadele evidențiate prin raportul de expertiză, respectiv: - 19 martie 1974-01 aprilie 2001; - 16 ianuarie 1973-01 aprilie 2001; - 07 iulie 1975-22 iunie 1977, 05 decembrie 1978 -21 noiembrie 1983 și 19 martie 1984-01 aprilie 2001; - 10 decembrie 1979-01 aprilie 2001; - 18 martie 1969-16 octombrie 1970, 06 martie 1972-13 august 1990 și 29 octombrie 1997-01 aprilie 2001; - 26 februrie 1973-01 aprilie 2001; - 07 octombrie 1980-01 aprilie 2001; - 15 februarie 1991-01 aprilie 2001; - 03 septembrie 1990-01 aprilie 2001; - 01 noiembrie 1980-01 octombrie 1983 și 05 noiembrie 1984-01 aprilie 2001; - - 12 septembrie 1989-01 octombrie 1993 și 03 iunie 1997-01 aprilie 2001; 26 noiembrie 1991-01 aprilie 2001; - 23 noiembrie 1983-01 aprilie 2001; - 19 iunie 1985-01 august 1991 și 22 decembrie 1993-01 aprilie 2001; - 01 august 1974-23 septembrie 1974, 24 martie 1975-01 septembrie 1979, 01 septembrie 1980-01 aprilie 1985 și 01 octombrie 1990-01 aprilie 2001.
Prin urmare, va fi obligată pârâta să elibereze reclamanților adeverințe în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, -, și, împotriva sentinței civile nr.183/04.02.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, având ca obiect, obligația de a face.
Modifică în tot sentința civilă nr. 183/04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți.
Admite în parte acțiunea precizată.
Constată că reclamanții au desfășurat activitate care se încadrează în grupa I de muncă în următoarele perioade, după cum urmează: - 19 martie 1974-01 aprilie 2001; - 16 ianuarie 1973-01 aprilie 2001; - 07 iulie 1975-22 iunie 1977, 05 decembrie 1978 -21 noiembrie 1983 și 19 martie 1984-01 aprilie 2001; - 10 decembrie 1979-01 aprilie 2001; - 18 martie 1969-16 octombrie 1970, 06 martie 1972-13 august 1990 și 29 octombrie 1997-01 aprilie 2001; - 26 februrie 1973-01 aprilie 2001; - 07 octombrie 1980-01 aprilie 2001; - 15 februarie 1991-01 aprilie 2001; - 03 septembrie 1990-01 aprilie 2001; - 01 noiembrie 1980-01 octombrie 1983 și 05 noiembrie 1984-01 aprilie 2001; - - 12 septembrie 1989-01 octombrie 1993 și 03 iunie 1997-01 aprilie 2001; 26 noiembrie 1991-01 aprilie 2001; - 23 noiembrie 1983-01 aprilie 2001; - 19 iunie 1985-01 august 1991 și 22 decembrie 1993-01 aprilie 2001; - 01 august 1974-23 septembrie 1974, 24 martie 1975-01 septembrie 1979, 01 septembrie 1980-01 aprilie 1985 și 01 octombrie 1990-01 aprilie 2001.
Obligă pârâta să elibereze reclamanților adeverințe în acest sens.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud./ 2 ex./ 6 iulie 2009
Tehn./Ex.3
Red.Jud. și Fl.
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mariana Pascu, Ligia Epure
