Obligație de a face. Decizia 365/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 365/
Ședința publică din 14 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu judecător
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de pârâtul, domiciliat în Pitești,-, județul A, împotriva deciziei civile nr.92 din 22 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în data de 07.11.2008, când cererile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 28 februarie 2005, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, pentru a fi obligat să desființeze gardul construit pe de acces de la drumul public spre proprietatea reclamantului, iar în caz de refuz să fie autorizat reclamantul să efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâtului.
Reclamantul a mai solicitat, de asemenea, să fie obligat pârâtul să respecte pașnica folosință asupra aleii servitute de trecere așa cum s-a stabilit prin hotărâre irevocabilă.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în anul 1993 și i-au vândut o suprafață de teren care se învecinează cu de acces pe latura de sud, creându-se în acest sens pe latura de sud o cale de acces comună pentru toate proprietățile din-. De fapt, accesul la casa reclamantului se realizează pe această alee comună. Pârâtul a construit un gard pe toată lungimea casei reclamantului la cca.30- 40 cm. de zidul casei, obturând lumina naturală ce cădea pe ferestrele reclamantului. Acest gard împiedică și folosința căii de acces, precum și luminatoarele.
Prin sentința civilă nr.4338 din 1 2005, Judecătoria Piteștia respins acțiunea, reținând în motivare că, asupra celui de-al doilea capăt de cerere instanța s-a pronunțat prin încheierea din data de 27 septembrie 2005, fiind admisă excepția autorității de lucru judecat, excepție susținută de însuși reclamantul din proces.
S-a mai reținut că există deja o hotărâre irevocabilă care confirmă existența servituții de trecere și obligația pârâtului la a respecta pașnica sa folosință, în dosarul nr.1182/2002 al Curții de APEL PITEȘTI, hotărâre care a și fost pusă în executare, procesul-verbal al executorului judecătoresc regăsindu-se la fila 29 din dosar.
Capătul de cerere referitor la dărâmarea gardului a fost privit ca neîntemeiat în raport de actele de la dosar și de cercetarea la fața locului.
Din actele depuse la dosar, rezultă că . este așezată pe proprietatea pârâtului. Acest fapt rezultă din documentația tehnică aferentă autorizației de construire a îngrădirii, dar și din adresa pe care însuși reclamantul a primit-o la cerere de la Direcția de Urbanism a Primăriei Pitești (43).
În consecință, gardul nu poate fi ridicat decât în măsura în care nu se respectă o obligație propter rem ce ține de situația fondurilor și care aduce un prejudiciu reclamantului. . în sine nu poate prejudicia pe nimeni, mai ales că art.584 cod civil obligă pe ambii proprietari la efectuarea îngrădirii ce desparte proprietățile.
În ceea ce privește lumina care este împiedicată să pătrundă pe ferestrele reclamantului, instanța a constatat pe de o parte că nu există o dovadă a insuficienței sale (nici un memoriu tehnic) și nici nu este de evident acest fapt, la fața locului observându-se că aceasta poate pătrunde într-o măsură rezonabilă în imobil, iar pe de altă parte, în baza art.612 Cod civil reclamantul era dator a-și crea o fereastră la cel puțin 19 decimetri de hotarul despărțitor al proprietăților. Nimeni nu poate invoca propria sa culpa în a obține recunoașterea unui drept în contra altcuiva.
Referitor la necesitatea desființării îngrădirii ca urmare a împiedicării folosinței căii de acces, instanța a reținut că în momentul de față reclamantului nu-i este creat nici un prejudiciu. Este indiscutabil, dată fiind hotărârea curții de apel, că reclamantul este îndreptățit să intre în casa sa prin partea din spate a imobilului (deși exista posibilitatea evidentă de a se crea o intrare prin partea din față, direct din stradă). Astfel, curtea de apel a reținut că reclamantul și-a construit casa urmare a cumpărării terenului de la părinții săi, cu intrarea în partea opusă-, neavând o altă cale de acces la această intrare decât comună in litigiu.
. actuală nu stingherește cu nimic posibilitatea de a se intra în imobil prin partea din spate, întrucât ea se întinde numai pe lungimea casei fără să blocheze intrarea prin partea din spate. Cât privește intrarea în imobil prin partea laterală, acest drept nu este recunoscut prin nici o hotărâre și nici nu rezultă din situația fondurilor. În condițiile date, reclamantul fie folosește intrarea din spate recunoscută de curtea de apel fie își creează o intrare prin partea din față direct din stradă întrucât, contrar celor reținute de curte de apel, acest fapt este posibil.
Evident, alta ar fi fost situația în ipoteza în care gardul s-ar fi prelungit în continuarea casei de așa natură încât să blocheze intrarea reclamantului prin partea din spate a casei, întrucât acest drept este recunoscut irevocabil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Prin încheierea din 7 iunie 2005, instanța de fond a dispus efectuarea unei cercetări locale la 1 iulie 2005, cercetare care s-a și efectuat la data stabilită, numai că la dosar nici până în prezent nu s-a depus procesul verbal întocmit cu ocazia deplasării la fața locului, act ce trebuia semnat de instanță și de părți, așa încât orice referiri la cele constatate la fața locului nu au suport în probele dosarului.
Instanța de fond a reținut că în cauză există autoritate de lucru judecat în ceea ce privește capătul doi din acțiune referitor la obligarea pârâtului să respecte pașnica folosință asupra aleii de servitute de trecere și utilizarea porții de acces, în raport de dispozitivul deciziei civile nr.583/R/15 martie 2002 pronunțată de Cutea de APEL PITEȘTI în dosarul nr.1182/2002.
În ceea ce privește primul capăt al acțiunii, instanța de fond a reținut greșit că în măsura în care pârâtul a obținut autorizație pentru construirea gardului, în mod automat acel gard a și fost construit pe amplasamentul menționat în autorizație, amplasament care ar fi fost în totală concordanță cu întinderea dreptului de proprietate al părților asupra terenului în litigiu. O asemenea argumentare nu își are suport în probele dosarului, fiind necesară o expertiză tehnică pentru a stabili dacă gardul a fost construit pe amplasamentul menționat în autorizația de construire și dacă acel amplasament afectează sau nu proprietatea apelantului.
A mai arătat apelantul că ferestrele de la casă sunt pentru lumină și nu pentru vedere, deoarece în fața casei nu se află decât o alee de acces, casa pârâtului fiind situată în spatele curții, în adâncime, de la stradă spre grădină; oricum, instanța de fond deși reține că există autoritate de lucru judecat în privința servituții de trecere, totuși pune din nou în discuție conținutul acestei servituți, apreciind că decizia instanței de recurs ar fi în contradicție cu realitatea și că, prin construirea gardului apelantul nu ar fi prejudiciat în ceea ce privește accesul la casa proprietatea acestuia în realitate, prin construirea gardului pârâtul a blocat accesul pe poarta dinspre stradă la casa apelantului, fiind astfel evident că nu a fost respectată servitutea stabilită prin hotărâre irevocabilă.
Prin decizia civilă nr.92 din 22 aprilie 2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă a admis apelul și a schimbat sentința în sensul că a admis în parte acțiunea și l-a obligat pe pârât să desființeze gardul construit pe de acces de la drumul public spre proprietatea reclamantului, gard identificat în raportul de expertiză tehnică, cu linie roșie, în punctele 1-4-6-9, iar în caz de refuz al pârâtului de a-și desființa gardul, a fost autorizat reclamantul să demoleze gardul pe cheltuiala pârâtului.
A fost menținută în rest sentința atacată și a fost obligat intimatul-pârât să plătească apelantului-reclamant suma de 1100 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele acestei decizii, tribunalul a reținut următoarele:
Din cuprinsul deciziei civile nr.583/R/ 15 martie 2002 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, rezultă că părțile procesului de față s-au judecat într-o acțiune prin care reclamantul din acea cauză, solicita în contradictoriu cu pârâții și respectarea folosinței pașnice a aleii de servitute și a porții de acces la aceasta.
Prin decizia sus-arătată a fost admis recursul formulat de reclamantul, modificată decizia tribunalului și sentința civilă nr.12909/13 2000 Judecătoriei Pitești și pe fond a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârât, admisă acțiunea reclamantului și obligați pârâții să respecte pașnica folosință a reclamantului asupra aleii de servitute de trecere, astfel cum a fost identificată în anexa la raportul de expertiză și utilizarea porții de acces situată spre stradă ( fila 5 dosar fond).
Această decizie a fost pusă în executare prin procesul verbal încheiat la 14 iunie 2002 de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr.573/2002 (fila 29 dosar fond).
În raport de soluția dată capătului de cerere privind stabilirea servituții de trecere, în mod corect instanța de fond a reținut excepția autorității de lucru judecat, aspect asupra căruia nu s-au adus critici sentinței ce face obiectul prezentei judecăți.
La dosar a fost depusă și autorizația de construire nr.757/17.07.2001 prin care a fost autorizată, la cererea adresată de, executarea lucrărilor de împrejmuire teren pe latura de nord a proprietății spre proprietatea și pe latura dinspre proprietatea, cu recomandarea ca realizarea gardului să se facă după rezolvarea problemelor de grănițuire (fila38 dosar), din probele dosarului, inclusiv din susținerile părților, rezultând că acest gard a fost edificat. Cât privește amplasarea lui pe terenul reprezentând cale de acces, raportat și la distanța față de casa reclamantului, s-a constatat că în răspunsurile date la interogatoriul administrat de intimat, apelantul a arătat că accesul la imobilele casă și teren ce-i aparțin se face din alee și nu direct din strada -, poarta de la intrare aparținând intimatului (aspect ce a fost analizat și în decizia irevocabilă despre care s-a făcut vorbire mai sus, fiind obligați intimații în acea cauză să respecte reclamantului pașnica folosință a aleii de servitute de trecere și utilizarea porții de acces situată la stradă).
Tot astfel, expertul ing. care a efectuat expertiza, a arătat că gardul executat de pârât, astfel cum a fost evidențiat și în schița anexă a lucrării, este amplasat pe calea de acces, iar porțiunea 6-9 ( spre poarta de intrare dinspre stradă) este chiar pe terenul reclamantului, întrucât calea de acces este lată de 3. iar gardul este construit la 3,36. astfel încât gardul împiedică cu certitudine calea de acces și folosința porții dinspre stradă (fila 109 apel).
Față de aceste considerente și de prevederile art.1075 și 1076 Cod civil, în temeiul art.296 Cod procedură civilă apelul a fost admis așa cum s-a arătat.
Împotriva deciziei civile nr.92/22 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă a declarat recurs, în termen legal, pârâtul care a criticat hotărârea atacată, în esență, pentru următoarele motive:
- instanța de apel a ignorat faptul că recurentul este singurul proprietar al întregului teren, inclusiv cel pretins a fi alee de acces, potrivit contractelor de vânzare-cumpărare nr.326 din 09.02.1998 încheiat la. G, nr.2496 din 23.08.2000 încheiat la. și și nr.936 din 03.04.2001 încheiat la. -;
De asemenea, în dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a arătat că reclamantului i s-a permis accesul pe această alee numai până la momentul în care i-a fost reziliat contractul de întreținere, iar apoi până când a trăit tatăl părților procesuale, întrucât reclamantul a invocat un drept de acces la camerele folosite de tatăl lor pentru a-l putea vizita.
Tot în dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a precizat că tribunalul a ignorat și restul probelor, inclusiv expertizele întocmite și planșele fotografice din care rezultă că reclamantul are o deschidere la stradă a terenului său de 7. cu poartă de acces la garaj și intrare în casă și pe unde în mod normal are intrare în locuința sa, neexistând o altă cale de acces prin spatele casei sale.
- o altă critică se referă la faptul că prin . efectuată nu a fost prejudiciat reclamantul și nici nu a fost împiedicată lumina să pătrundă la ferestrele acestuia.
În concluzie s-a menționat în această critică că reclamantul nu a făcut dovada că edificarea gardului de către recurent împiedică accesul liber de la strada - la casa sa, iar susținerea acestuia că singura intrare la casă este prin spatele acesteia este și abuzivă atât timp cât toate probele confirmă că intimatul nu are înfundat accesul la strada -, fiind evident pe o lățime de 7. la stradă, inclusiv alee pentru pătrunderea mașinii în garaj.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și pe fond menținerea sentinței, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept a fost încadrat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Verificând decizia civilă atacată în raport de criticile formulate și de lucrările dosarului, Curtea, cu majoritate, constată următoarele:
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs se referă la situația de fapt reținută de instanța de apel și la analiza probelor de la dosar, motive care sunt de netemeinicie și care nu pot fi analizate de instanța de recurs, deoarece prevederile art.304 pct.10 Cod procedură civilă au fost abrogate prin Legea nr.219/2005 și art.304 pct.11 Cod procedură civilă a fost abrogat prin nr.OUG138/2000.
Rezultă că situația de fapt reținută de tribunal rămâne câștigată cauzei, în sensul că recurentul a executat un gard pe calea de acces care este lată de 3. gardul fiind construit la 3,36. și că această construcție împiedică calea de acces și folosința porții dinspre stradă de către reclamantul. Această alee de servitute de trecere a fost stabilită irevocabil prin decizia civilă nr.583/R/15 martie 2002 Curții de APEL PITEȘTI, în care părți procesuale au fost reclamantul și pârâții și.
Al doilea motiv de recurs este nefondat, deoarece așa cum s-a menționat mai sus, prin situația de fapt reținută de instanța de apel reclamantul a fost prejudiciat de către pârât prin construirea gardului pe de acces și prin faptul că acesta a fost împiedicat să folosească această servitute de trecere și poarta dinspre stradă.
În speță nu sunt aplicabile prevederile art.584 și 612 Cod civil, deoarece în raport de obiectul cauzei, instanța de judecată a avut obligativitatea să verifice aplicabilitatea prevederilor art.1075-1076 Cod civil și art.616 și următoarele Cod civil, dispoziții care au fost în mod legal constatate de către tribunal a fi incidente în acest litigiu.
Se constată, cu majoritate, că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, instanța de apel pronunțând o hotărâre legală.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă, cu majoritate, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.92 din 22 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă.
Văzând și dispozițiile art.274 din Codul d e procedură civilă urmează a fi obligat recurentul-pârât să plătească intimatului-reclamant suma de 600 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat în faza de recurs, conform chitanței nr.31/2008 (fila 146 dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în Pitești,- B, județ A, împotriva deciziei civile nr.92 din 22 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, intimat-reclamant fiind, domiciliat în Pitești,-, județ
Obligă pe recurentul-pârât să plătească intimatului-reclamant suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/09.12.2008.
Jud.apel:.
.
Jud.fond:.
OPINIE SEPARATĂ
Sunt pentru admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței instanței de fond, pentru următoarele considerente.
În primul rând, critica formulată de către recurentul-reclamant se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, așa cum, de altfel, s-a și precizat în mod expres de către această parte, însă, și după cum rezultă din criticile formulate.
Astfel, recurentul a precizat în mod expres că în mod greșit a fost admisă acțiunea de către tribunal prin decizia recurată, nefiind îndeplinite cerințele legale prevăzute de art.1075 și 1706 Cod civil, însă aceste cerințe erau grefate pe invocarea dreptului de trecere de către intimatul-reclamant.
Deși recursul este respins ca nefondat toate criticile sunt încadrate la prevederile art.304 pct.10 și 11 Cod pr.civilă, abrogate în prezent, situație în care acesta ar fi trebuit respins ca inadmisibil.
Nu este vorba de nici o îngrădire a folosirii căii de acces de către intimatul-reclamant, deoarece terenul pe care s-a construit gardul este proprietatea exclusivă a recurentului-reclamant în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr.326/09.02.1998, nr.2496/23.08.2000 și nr.936/03.09.2000.
Pe de altă parte, prin sentința civilă nr.2139/10.05.2006 a Judecătoriei Pitești, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a procedat la ieșirea din indiviziune a părților din proces privind averea rămasă de pe urma părinților acestora, iar intimatul-reclamant nu a primit în lot nici un fel de construcții, ci numai sultă, situație față de care, neexistând un teren fond înfundat și nici construcții, acesta nu mai justifică nici servitutea creată inițial prin decizia civilă nr.583/R/15.03.2002 a Curții de APEL PITEȘTI.
Cererea formulată de către reclamant reprezintă practic un abuz de drept, deoarece, trecând peste faptul că gardul construit este pe terenul proprietatea exclusivă a recurentului-pârât, nu stingherește cu nimic posibilitatea intimatului-reclamant de a folosi intrarea prin spate, recunoscută de decizia Curții de APEL PITEȘTI (deși această decizie și-a încheiat efectele pentru că titlul în baza căruia s-a admis servitutea de trecere a fost desființat ulterior prin decizia civilă nr.400 din 15.02.2000, pronunțată de Tribunalul Argeș ), însă în afară de această intrare, reclamantul poate să folosească și o intrare prin partea din față, direct din stradă.
Cu alte cuvinte, prin cererea de față, s-a permis intimatului-reclamant oat reia cale de acces, situație inadmisibilă, acest drept nefiind recunoscut de nici o hotărâre judecătorească și nu rezultă în nici un fel din situația fondurilor.
În plus, prin admiterea cererii s-a încălcat dreptul de proprietate al recurentului-pârât, consfințit și de dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 adițional la CEDO.
Față de cele arătate mai sus, consider că soluție legală este aceea de admitere a recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului declarat de reclamant și menținerea sentinței instanței de fond.
Judecător,
-
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
