Obligație de a face. Decizia 3653/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR- - obligație de a face -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3653
Ședința publică de la 03 Iunie 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de reclamantul G, împotriva sentinței civile nr. 338/30.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, având ca obiect, obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant, lipsind intimata pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul părții prezente.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 338/30.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins cererea formulată de reclamantul G, împotriva pârâtei
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamantul a fost angajat al unității pârâte în perioada 10.07.1976 06.04.1999, în funcția de montaj în cadrul unității pârâte, conform mențiunilor din carnetul său de muncă, precum și din adresele înaintate de pârâtă.
La nivelul unității nu s-a efectuat procedura de nominalizare a locurilor de muncă și a persoanelor care efectuează activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă, în conformitate cu dispozițiile Ordinului nr. 50/1990.
Prin Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii, emis în aplicarea Decretului - Lege nr. 68/1990 s-au precizat locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, precum și procedura specială ce trebuie efectuată în vederea aplicării acestor dispoziții.
Conform pct. 5 din Ordinul nr. 50/1990, determinarea condițiilor de muncă se efectuează de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților, în prezența inspectorilor pentru protecția muncii, dar numai după ce se constata că, până la data efectuării determinărilor de noxe, s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor de muncă, așa cum se prevede la pct. 4.
După parcurgerea acestei proceduri, conducerea unității împreună cu sindicatele libere din unități, ținând seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea salariații, procedează la nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă, așa cum prevede pct. 6.
Așa cum se observă din dispozițiile legale mai sus invocate, pentru a beneficia de încadrarea în grupele de muncă nominalizate în anexele la Ordinul nr. 50/1990, trebuie mai întâi parcursă procedura prevăzută de acest ordin.
și determinarea condițiilor de lucru privind nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc. se realizează de către organe expres abilitate de lege, iar încadrarea activităților în grupa I sau II de muncă, respectiv nominalizarea personalului ce prestează aceste activități, este un atribut exclusiv al conducerii și sindicatului unității.
Instanța are competența de a verifica respectarea acestei proceduri, încadrarea corespunzătoare a locurilor de muncă funcție de specificul activităților și condițiile de desfășurare ale acestora. În condițiile în care, la nivelul unității, nu s-a realizat această procedură, instanța nu se poate substitui instituțiilor menționate anterior.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că cererea reclamantei nu este întemeiată, urmând să o respingă.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezentate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, criticând- pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului s-a arătat că, în cauză, nu s-a ținut seama de întâmpinările pârâtei care, prin adresele nr. 11061/1 oct. 2008 și cea din data de 30 ian. 2009, a arătat că activitatea desfășurată de petent se încadrează în grupa I de muncă, potrivit anexei 1, Ordinul nr. 50/1990.
Referitor la împrejurarea că, la nivelul societății nu a fost îndeplinită procedura prev. de. 50/1990 și nu au fost plătite contribuțiile către asigurările sociale de stat, nu îi este imputabilă petentului.
S-a mai arătat că, prin respingerea cererii sale s-au creat evidente inechități față de alți colegi de serviciu care au lucrat în aceleași condiții și cărora li s-a recunoscut încadrarea în grupa I de muncă.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurent, Curtea constată fondat recursul, urmând a-l admite, pentru următoarele considerente.
Observând carnetul de muncă al contestatorului, Curtea constată că acesta fost salariat al Întreprinderii de Reparații Auto C, respectiv, al Companiei Industriale pentru Transport C în perioada 10 iulie 1976/6 aprilie 1999.
În această perioadă lucrată, exceptând durata stagiului militar (21 februarie 1978/9 iunie 1979), petentul a lucrat ca, activitatea desfășurată de către acesta s-a încadrat în grupa I de muncă, aspect confirmat și de către intimata SC, prin adresa nr. 1061/1 oct. 2008, depusă la fila nr. 33 din dosarul de fond, care a mai arătat că nu i s-a eliberat adeverință în acest sens, deși petentul a solicitat-o, doar pentru faptul că, din data de 1 iulie 2007 a fost desființată Comisia de încadrare în grupe de muncă din cadrul societății.
Având în vedere că, potrivit dispoziților art. 6 din OG nr. 50/1990 ominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținîndu-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.) precum și împrejurarea că lipsa acestei inițiative nu îi este imputabilă petentului, Curtea constată că acțiunea reclamantului este fondată și, prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 312 rap. la art. 304 pct. 9 cod. pr. civ. va fi admis recursul și va fi modificată sentința, admițându-se capătul de cerere având ca obiect constatarea faptului că, în perioada 10 iulie 1976/21 februarie 1978 și 21 iunie 1979/6 aprilie 1999, petentul a desfășurat activitate ce se încadrează în grupa I de muncă.
Față de cele arătate anterior, urmează a se respinge, ca fiind lipsită de interes, cererea de eliberare a unei adeverințe în acest sens de către intimată, prezenta hotărâre făcând referire exact la perioada pentru care se solicită eliberarea acestei adeverințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul G, împotriva sentinței civile nr.338/30.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, având ca obiect, obligația de a face.
Modifică sentința sus-menționată.
Admite în parte acțiunea formulată de petentul G în contradictoriu cu intimata SC SA
Constată că reclamantul a desfășurat în perioada 10.07.1976-21.02.1978 și 21.06.1979-06.04.1999 activitate ce se încadrează în grupa I de muncă.
Respinge cererea de eliberare a unei adeverințe în acest sens.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 03 Iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud./ 2 ex./ 2 iulie 2009
Tehn./Ex.3
/ și
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Corneliu Maria, Mariana Pascu
