Obligație de a face. Decizia 367/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 367/R/2008
Ședința publică din 11 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Angela Alb
JUDECĂTORI: Alexandrina Angela Alb, Carmen Maria Conț
: -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, prin mandatar -EDITA împotriva deciziei civile nr. 615/A/ 2 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N PRIN PRIMAR, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă numita în calitate de mandatară a reclamantului recurent, asistată de avocat, fără împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care mandatara reclamantului recurent depune la dosar chitanța justificativă a achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, recursul fiind astfel legal timbrat.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantului pârâtului intimat să se prezinte la cauză, precum și pentru ca reprezentantul reclamantului recurent, avocat să depună la dosar împuternicire avocațială de reprezentare.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare a cauzei, se prezintă numita în calitate de mandatară a reclamantului recurent, lipsă fiind celelalte părți.
Mandatara reclamantului recurent solicită lăsarea cauzei la o strigare ulterioară pentru a se prezenta și domnul avocat.
Instanța lasă cauza la a treia strigare pentru a da posibilitatea reprezentantului pârâtului intimat să se prezinte la cauză, precum și pentru ca reprezentantul reclamantului recurent, avocat să depună la dosar împuternicire avocațială de reprezentare.
La apelul nominal făcut în cauză, la a treia strigare a cauzei, se prezintă numita în calitate de mandatară a reclamantului recurent, asistată de avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare, lipsă fiind celelalte părți.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2623/27.III.2007 pronunțată în Dosarul cu număr unic - al Judecătoriei Cluj -N, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului împotriva pârâtului Consiliul Local al municipiului C-N prin Primar, având ca obiect obligație de a face.
Pentru hotărî astfel, instanța reținut că tatăl reclamantului sen. a avut calitatea de chiriaș al apartamentului nr.10,- C-N, începând cu 27.II.1985 și până la decesul acestuia, ce a avut loc în data de 14.IV.2005.
Anterior decesului, respectiv în 5.IV.2005, tatăl reclamantului depus cerere pentru cumpărarea apartamentului ocupat în calitate de chiriaș, însă cererea lui nu fost soluționată deoarece decesul a survenit la 10 zile după înregistrarea cererii.
Raportat la disp. art.9 alin.1 din Legea nr. 112/1995 și art.6 din HG nr.20/1996, din care reiese că numai chiriașii care ocupau apartamentele la data intrării în vigoare a legii, în baza unui contract de închiriere valabil încheiat, sunt îndreptățiți să solicite cumpărarea lor, instanța a concluzionat că reclamantul neavând nicicând drepturi locative asupra apartamentului în litigiu, nu este îndreptățit să-l cumpere.
Eventualul drept locativ pretins de reclamant, nu face parte din masa succesorală, deoarece reclamantul nu îndeplinește cerințele prevăzute de art.27 din Legea nr. 114/1996, întrucât nici nu a locuit cu defunctul și nici nu a solicitat în termen de 30 de zile de la data decesului, încheierea vreunui contract de închiriere, pentru imobilul pe care dorește să-l cumpere.
Apelul reclamantului a fost respins ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 615/2.XI.2007 pronunțată în Dosar nr- al Tribunalului Cluj, reluându-se întocmai întreaga stare de fapt și de drept, reținută de prima instanță.
Astfel, din contractele de închiriere depuse în probațiune rezultă că antecesorul reclamantului, sen. decedat în 14.IV.2005, a avut calitatea de chiriaș al apartamentului în litigiu, începând cu 27.II.1985 și până la deces.
în continuare prevederile art.9 alin.1 din Legea nr. 112/1995, precum și art.6 din HG nr.20/1996, Tribunalul considerat că antecesorul reclamantului, decedând la scurt timp după depunerea cererii prin care solicitat cumpărarea apartamentului, nerealizându-se acordul de voință între vânzător și cumpărător, în vederea perfectării contractului, nu s- transmis în favoarea reclamantului dreptul de a perfecta vânzarea-cumpărarea solicitată.
Mai mult, reclamantul arătând în cuprinsul motivelor de apel, că nu locuit împreună cu titularul contractului de închiriere, nu sunt incidente dispozițiile Legii locuinței nr.114/1996.
În final, apreciindu-se că prima instanță stabilit corect starea de fapt și a făcut o aplicare corectă prevederilor legale incidente în speță, criticile apelantului fiind neîntemeiate, în mod corelativ s-a respins ca nefondat apelul acestuia.
Împotriva acestei decizii rezumate mai sus, reclamantul a declarat recurs în termen legal, solicitând modificarea ei și admiterea acțiunii introductive, invocând în drept disp.art.304 pct.7,8 și 9 Cod proc.civ.
În motivare se arată în primul rând că instanța, nu a motivat decizia pronunțată, apoi că instanța interpretat greșit actul juridic dedus judecății, considerând că reclamantul solicitat un drept de creanță prescriptibil, cândîn realitate acțiunea acestuia este una reală.Reclamantul devenind beneficiarul dreptului de cumpăra apartamentul, acesta putea faceobiectul moștenirii ca drept real,motivarea ambelor instanțe în fapt și în drept, fiind străină de o acțiune în revendicare.
Potrivit art.9 din Legea nr. 112/1995, urmare cererii înaintate de chiriașul apartamentului, s- născut obligația proprietarului de vinde apartamentul închiriat și fiind vorba deun drept personal al reclamantului,
s-a născut obligația pârâtului de întocmi și elibera reclamantului, titlu de proprietate în vederea intabulării la CF.
În final reclamantul susține că prin soluțiile pronunțate de instanțele inferioare, au fost încălcate disp. art.6 din Convenția vizând dreptul la un proces echitabil,deoarece apartamentul în litigiu cu nr.10, a fost închiriat numitei -, decedată pe parcursul procesului, în prezent acest apartament fiind liber.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, constată că recursul reclamantului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul, prevalându-se de prevederile art.6 din Legea nr. 112/1995, solicitat obligarea pârâtului Consiliul Local al municipiului C-N, să încheie cu reclamantul contract de vânzare-cumpărare a apartamentului nr.10- C-
În motivarea acțiunii introductive reclamantul arată că tatăl său sen. în calitate de chiriaș al apartamentului menționat, înaintat în temeiul Legii nr. 112/1995, cerere în vederea cumpărării apartamentului închiriat, însă cererea lui nu a fost rezolvată deoarece între timp tatăl său decedat. În calitate de unic moștenitor legal al defunctului, reclamantul consideră că este îndreptățit să cumpere apartamentul, deoarece moștenit și dreptul tatălui său de cumpăra apartamentul, drept căruia îi corespunde "obligația pârâtului de încheia contractul de vânzare-cumpărare".
Rezultă așadar din conținutul acțiunii introductive de instanță, că obiectul acesteia îl constituie neîndoielnic o obligație de face, derivată din disp. art.6 din Legea nr. 112/1995, obligație constând la modul concret în încheierea contractului de vânzare-cumpărare,având ca obiect apartamentul nr.10- C-
Prin urmare, în mod corect au calificat instanțele inferioare că în speță obiectul acțiunii introductive, circumscris într-o obligație de a face din partea pârâtului, reprezintă neîndoielnic un drept de creanță supus prescripției extinctive, drept de creanță derivat din disp.art.6 din Legea nr. 112/1995, și nu unul real, așa cum pretinde reclamantul, făcând abstracție de acțiunea cu care învestit instanța de judecată.
Or, câtă vreme nu a operat transferul dreptului de proprietate în favoarea tatălui său, urmare perfectării vreunui contract de vânzare-cumpărare asupra apartamentului în litigiu, nu se poate vorbi de existența vreunui drept real, în patrimoniul defunctului, cu atât mai puțin de o acțiune în revendicare.
Ca atare criticile reclamantului, vizând interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, nu pot fi primite. Raportat la obiectul acțiunii introductive cu care fost sesizată instanța de fond, soluțiile instanțelor inferioare au fost pe deplin motivate atât în privința stării de fapt cât și celei de drept, reținându-se în mod corect prevederile legale incidente în speță, eventualele comentarii legate de vreun drept real, sau acțiune în revendicare, fiind total străine obiectului dedus judecății.
Pe de altă parte, este de observat, referitor la obiectul acțiunii introductive, că afirmațiile reclamantului, făcute în cuprinsul motivelor de recurs, sunt contradictorii, susținând inițial că este vorba de un drept real și o acțiune în revendicare, pentru ca apoi prin raportare la disp.art.9 din Legea nr. 112/1995, să facă trimitere la un "drept personal al reclamantului", care în mod evident nu poate fi altul decât unul de creanță, cărui existență este condiționată de îndeplinirea exigențelor pretinse de legiuitor prin art.9 din Legea nr. 112/1995 și respectiv art.6 din HG nr.20/1996.
În fine, în lipsa calității de chiriaș al apartamentului în litigiu, reclamantul nefiind nicicând titular al vreunui contract de închiriere, valabil încheiat, neavând nici un moment drepturi locative asupra apartamentului pe care dorește să-l cumpere, nu se poate reține nici încălcarea dreptului său la un proces echitabil, drept consacrat de art.21 alin.3 din Constituția României și art.6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamantului, menținând în întregime decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, prin mandatar -EDITA împotriva deciziei civile nr. 615/A din 02 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact.GC
2 ex/28.02.2008
Jud.apel:,
Președinte:Alexandrina Angela AlbJudecători:Alexandrina Angela Alb, Carmen Maria Conț
