Obligație de a face. Decizia 368/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 368/R/2008
Ședința publică din 11 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Angela Alb
JUDECĂTORI: Alexandrina Angela Alb, Carmen Maria Conț
: -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 626/A din 6 noiembrie 2007 tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanții, și pe pârâții, STATUL R PRIN CONSILIUL LOCAL C N, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Instanța lasă cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitatea celorlalte părți să se prezinte la cauză.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente, avocat, și reprezentanta reclamanților intimați și, avocat, în substituirea avocatului, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 31 ianuarie 2008, prin registratura instanței, reclamanții intimați au depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantului pârâtei recurente.
De asemenea, se constată că la data de 31 ianuarie 2008, prin registratura instanței, pârâtul intimat Consiliul Local al municipiului C-N a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantului pârâtei recurente.
Totodată, se constată că la data de 31 ianuarie 2008, prin registratura instanței, pârâții intimați - și - au depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantului pârâtei recurente.
Se mai constată că la data de 8 februarie 2008, prin registratura instanței, pârâta recurentă a depus la dosar o cerere de suspendare a prezentei cauze, în temeiul art. 244 alin.1 pct. 1.proc.civ. până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr- al Judecătoriei Cluj -N, la care a anexat și copia acțiunii înregistrată sub nr- la Judecătoria Cluj -N, un exemplar al acestei cereri se înmânează reprezentantei reclamanților intimați.
Reprezentanta reclamanților intimați arată că a luat legătura cu avocat, care i-a comunicat că nu se va prezenta azi în instanță, întrucât clienta sa a anunțat-o că dorește să-și angajeze alt avocat.
Instanța înmânează reprezentantei reclamanților intimați copia acțiunii înregistrată sub nr- la Judecătoria Cluj -N și lasă cauza la a treia strigare, pentru a da posibilitatea reprezentanților părților prezente să studieze actele comunicate, urmând ca reprezentanta reclamanților intimați să restituie instanței copia acțiunii înregistrată sub numărul -, după studierea acesteia.
La apelul nominal făcut în cauză, la a treia strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente, avocat, și reprezentanta reclamanților intimați și, avocat, în substituirea avocatului, lipsă fiind celelalte părți.
Reprezentanta reclamanților intimați restituie instanței exemplarul original acțiunii înregistrată sub numărul - la Judecătoria Cluj -
Reprezentantul pârâtei recurente susține cererea de suspendare și, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1.proc.civ. coroborat cu art. 300.proc.civ, solicită să se aibă în vedere că situația recurentei nu a fost una tranzitorie, ci a durat 60 de ani, nu poate fi ignorată și nu poate fi înlăturată de celelalte părți.
Reprezentanta reclamanților intimați se opune admiterii cererii de suspendare formulată de pârâta recurentă, întrucât, potrivit art. 244 pct. 1.proc.civ. suspendarea este facultativă, nu obligatorie, acțiunea înregistrată sub nr- al Judecătoriei Cluj -N a fost introdusă la data de 8 februarie 2008 cu scopul de a stopa judecarea prezentei cauze, pârâta recurentă tinzând să obțină o suprafață mai mare de curte decât deține în prezent.
Curtea, după deliberare, respinge, ca neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de către reprezentantul pârâtei recurente în baza art. 244 alin. 1, pct. 1.proc.civ.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, și, în consecință, desființarea celor două hotărâri, respectiv hotărârea instanței de apel și hotărârea primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii reclamanților, pentru motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea recursului, ca nefondat, pentru motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4826/2007 a Judecătoriei Cluj -N, dosar nr-, s-au respins excepțiile invocate de pârâta, privind lipsa calității procesuale active și lipsa de interes a reclamanților, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâților - și -, Consiliul Local al municipiului C-N,.
Au fost obligați pârâții să desființeze gardul și dublura acestuia, precum și poarta despărțitoare din curtea interioară a imobilului situat în C-N,-, în caz contrar fiind autorizați reclamanții să efectueze aceste lucrări, pe cheltuiala pârâților.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că imobilul situat în C-N-, compus din patru apartamente, constituie proprietatea tabulară a reclamanților și pârâților persoane fizice.
Proprietarii de apartamente sunt coproprietari, în indiviziune cu Statul Român, și asupra terenului aferent construcției, în suprafață de 460 mp.
Astfel, reclamantul deține cota de 145/460 parte din terenul înscris în CF col. 43092 C, reclamanta are cota de 16/460 parte din teren, iar proprietarii apartamentului nr. 2 au o cotă de 138/460 parte din teren, pârâta, proprietara apartamentului nr. 1, având cota de 105/460 parte din teren. Statul Român mai deține cota de 56/460 parte din teren.
Din cuprinsul cărților funciare depuse la dosar rezultă că terenul în suprafață de 460 mp, cu destinație de curte, este deținut în indiviziune forțată de către proprietarii celor patru apartamente, dar este folosit, în proporție de 90%, de pârâta și chiriașii acesteia.
Această pârâtă a susținut că a dobândit și cota parte din teren împreună cu gardul ce desparte curtea interioară, fapt nedovedit.
Cu ocazia deplasării la fața locului, din data de 14 mai 2007, instanța a constatat că pe terenul proprietate indiviză comună este ridicat un gard din lemn, dublat pe o parte cu plasă de sârmă și în lateral cu ondulin, gard prevăzut cu o poartă montată de pârâta, care se închide cu yală.
Din relatările părților se desprinde concluzia că poarta este întotdeauna încuiată, reclamanții nu au cheie și nu pot folosi cota lor parte din curtea interioară.
Fără acordul celorlalți coproprietari, pârâta a montat la gardul ce separă curtea interioară o poartă din metal, a cărei cheie o deține numai aceasta.
Apărarea pârâtei, în sensul că reclamanții nu au autorizație de demolare a gardului, ca și condiție obligatorie anterioară promovării unei astfel de acțiuni, nu poate fi reținută de către instanță, având în vedere că gardul nu este amplasat la stradă și nu este edificat pe fundație din beton. Gardul în litigiu nu se regăsește printre lucrările enunțate la art. 3 din Legea nr. 50/1991, astfel că nu se impune obținerea autorizației de demolare.
Pe terenul în suprafață de 460 mp nu s-a procedat la ieșirea din indiviziune, pentru a se stabili concret partea de curte ce revine fiecărui proprietar de apartament.
În aceste condiții, nici un coproprietar nu este îndreptățit a îngrădi o porțiune din curte pe care să o folosească exclusiv, fără acordul celorlalți.
În temeiul art. 1073-1077. civ. se va admite acțiunea și se va dispune obligarea pârâților la desființarea gardului și dublurii acestuia, a porții despărțitoare.
Prin decizia civilă nr. 626/06.11.2007 a Tribunalului Cluj, dosar nr-, s-a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, iar sentința primei instanțe a fost păstrată.
În considerentele deciziei se arată că în mod corect judecătoria a reținut faptul că părțile sunt coproprietare asupra terenului de 460 mp, înscris în CF 43092 C, astfel că nici una dintre ele nu are un drept exclusiv asupra unei porțiuni materiale determinate din imobil.
Chiar dacă apelanta a închiriat de la Statul Român o suprafață de 105 mp teren, atâta timp cât nu s-a dispus sistarea indiviziunii, cota deținută de stat este, la rândul său, o cotă-parte ideală, neindividualizată.
Apelanta a cumpărat, în baza Legii nr. 112/1995, cota de 105/460 parte din teren, aferentă apartamentului nr. 1.
În calitate de coproprietari, intimații justifică și calitatea procesuală activă și interesul de a promova acțiunea, de a li se permite să folosească în întregime terenul, prin demolarea gardului edificat în interiorul curții.
Raportat la interogatoriile luate părților, ca și la recunoașterea apelantei, în sensul că ea a fost cea care a împiedicat deteriorarea gardului de-a lungul timpului, prin repararea acestuia și întărirea cu plăci de ondulin, se apreciază că apelanta este cea care se opune desființării gardului și utilizării curții de către toți coproprietarii.
Totodată, se apreciază că decizia desființării unui gard construit fără autorizație poate fi luată de instanța de judecată, chiar și în lipsa unei autorizații de demolare, conform art. 28 alin. 2 din Legea nr. 50/1991.
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termen legal, pârâta, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței, prin respingerea acțiunii promovată de reclamanți.
În drept, recurenta invocă prevederile art. 304 pct. 9.pr.civ.
Susține că hotărârea este nelegală și netemeinică, întrucât eronat s-a reținut de către instanță faptul că aceasta le îngrădește intimaților dreptul de acces la curtea interioară, prin refuzul de demolare a gardului, lucrare pentru care nu ar fi nevoie de autorizație de demolare.
S-a omis să se țină cont de faptul că aceasta a cumpărat apartamentul nr. 1 în anul 1997, împreună cu împrejmuirile, adică gardul actual, pentru prețul de 64.754 lei.
Nu aceasta a construit gardul în litigiu, ci Statul Român.
Curtea a fost utilizată de ea în baza contractului de vânzare-cumpărare amintit mai sus, precum și a contractului de închiriere pentru suprafața de 105 mp încheiat cu Statul Român, reînnoit în fiecare an, cel mai recent fiind întocmit în data de 15 martie 2007.
Statul i-a închiriat o suprafață determinată de 105 mp și nu cota-parte ideală din terenul în suprafață de 460 mp.
Această situație dăinuie din anul 1979, de când a conviețuit pașnic cu toți vecinii, fără conflicte sau discuții privitoare la accesul lor în curtea din spate.
În decursul timpului a reparat gardul, a întreținut curtea interioară, fără contribuția bănească a vecinilor.
Greșit tribunalul a stabilit că nu este nevoie de autorizația de demolare cerută în art. 8 din Legea nr. 50/1991, astfel că acțiunea intimaților este inadmisibilă.
Prin întâmpinările depuse la filele 16-21, intimații, Consiliul Local al municipiului C-N, - și - au solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei ca fiind legală.
Recursul este nefondat.
În primul rând, se observă că criticile aduse deciziei instanței de apel reprezintă, în realitate, o reproducere a memoriului de apel adresat Tribunalului Cluj, care conține și nemulțumirile pârâtei în legătură cu circumstanțele de fapt ale speței.
Or, starea de fapt incidentă în cauză nu mai poate fi pusă în discuție în faza procesuală a recursului, din momentul abrogării pct. 10 și 11 ale art. 304.pr.civ. iar o pretinsă netemeinicie a hotărârii nu este susceptibilă de a fi cenzurată în recurs.
În acest cadru procesual nu se mai pot dezbate chestiuni vizând identitatea persoanei care a construit gardul în litigiu, cumpărarea, prin contractul încheiat în data de 4 iunie 1997, și a împrejmuirilor ce fac obiectul pricinii. Este de văzut, de altfel, că obligația de desființare a acestor lucrări a fost stabilită de către judecătorie în sarcina tuturor pârâților, însă doar a apelat la căile de atac împotriva acestei hotărâri.
Ca atare, urmează să fie avute în vedere doar criticile de nelegalitate formulate de recurentă, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9.pr.civ.
În al doilea rând, este fără relevanță juridică în speță, așa cum corect a statuat tribunalul, împrejurarea că pârâta a încheiat contract de închiriere cu Consiliul Local al municipiului C-N pentru suprafața de 105 mp teren din totalul de 460 mp al curții aflată în indiviziune forțată, câtă vreme acest coproprietar deține și el doar o cotă-parte ideală din imobil, neindividualizată și nedeterminată concret, iar contractul este inopozabil coproprietarilor ce nu și-au dat acordul la această închiriere.
Independent de cota-parte pe care o are recurenta din teren, cu titlu de coproprietate indiviză sau cu titlu de închiriere, prin exercitarea dreptului de folosință aceasta este obligată să nu lezeze dreptul de aceeași natură al celorlalți coproprietari, iar bunul indiviz trebuie folosit de către toți coproprietarii potrivit destinației sale.
Tocmai încălcarea de către pârâta a drepturilor celorlalți coproprietari, prin îngrădirea accesului lor la întreaga suprafață a curții ce constituie bun indiviz, a fost reținută de către instanțele de fond ca și temei pentru admiterea acțiunii înaintată de reclamanți și obligarea pârâților la desființarea lucrărilor ce împiedică utilizarea normală a terenului de cei îndrituiți.
Legal a fost înlăturată și apărarea referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor art. 8 și 9 din Legea nr. 50/1991, căci omisiunea reclamanților intimați de a proba eliberarea unei autorizații de demolare a gardului nu se poate constitui în impediment la admiterea acțiunii pe care au exercitat-
Inexistența unei astfel de autorizații sau refuzul autorității administrației publice locale de a emite un astfel de act administrativ nu poate împiedica accesul în justiție a reclamanților și nu poate obstrucționa înfăptuirea justiției. În caz contrar, s-ar permite imixtiunea organelor administrației publice locale în activitatea judecătorească, ceea ce nu este posibil.
În concluzie, constatând că recursul este nefondat, iar în speță nu sunt întrunite condițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. în baza art. 312.pr.civ. acesta se va respinge, iar decizia va fi menținută.
Potrivit art. 274.pr.civ. recurenta va fi obligată să plătească intimaților reclamanți suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 626/A din 06 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimaților și suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./dact.
2 ex./12.02.2008
jud.apel: /
Președinte:Alexandrina Angela AlbJudecători:Alexandrina Angela Alb, Carmen Maria Conț
