Obligație de a face. Decizia 371/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 371/2008
Ședința publică de la 23 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 63/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta recurentă asistată de avocat și avocat -, cu delegație la dosar pentru intimata pârâtă SC și SRL A I, lipsă fiind aceasta și restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Intrucât unul dintre membrii titulari ai completului de judecată C 2 - recurs civil, respectiv d-na judecător Carla lipsește din instanță, fiind în concediu pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani, completul de judecată s-a complinit, în conformitate cu prevederile art. 98 alin. 6 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și Hotărârea nr. 24/03.09.2008 a Colegiului de Conducere al Curții de APEL ALBA IULIA, prin participarea d-nei judecător - -, desemnată din lista de permanență, pentru soluționarea incidentelor procedurale ivite la acest termen de judecată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței, că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare formulată de intimata pârâtă SC și SRL A I, din care un exemplar se comunică cu mandatarul recurentei reclamante.
Nefiind alte cereri formulate instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Mandatarul recurentei reclamante - avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, respingerea apelului și în consecință, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
Arată că hotărârea instanței de apel este rezultatul unei greșite interpretări a probelor dosarului și aplicări a textelor legale. Rețeaua electrică în cauză, care se află pe terenul reclamantei recurente, este o rețea privată și nu de interes public, aparținând pârâtei intimate, așa cum rezultă din actele dosarului. Instanța de apel, prin hotărârea pronunțată, s-a referit doar la situația primului capăt de cerere, cerere cu care nu mai era investită, întrucât s-a renunțat la judecarea acestui capăt de cerere față de pârâta SC SA, fapt de care instanța de fond a luat act.
De asemenea, instanța de apel a făcut o motivare în fapt și în drept, total străină de obiectul dedus judecății. Cu privire la aprecierea instanței de apel că este necesară efectuarea unui raport de expertiză în specialitate, - energie electrică - nu are suport legal această afirmație. De asemenea, instanța de fond a analizat cauza în raport de investirea sa cu toate probele necesare, astfel că în mod corect trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, dispozițiile art. 297 alin. 3 cod procedură civilă, neavând aplicabilitate.
De asemenea, prin soluția dată, instanța de apel a încălcat reclamantei dreptul de proprietate asupra terenului.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Mandatarul intimatei pârâte - avocat - solicită respingerea ca nefondat a recursului, cu cheltuieli de judecată justificate cu chitanțe la dosar.
Arată că instanța de apel a reținut corect starea de fapt, făcând aplicarea art. 37 alin. 4 din Legea nr. 318/2003, cu referire la faptul că regiile de energie electrică fac parte din domeniul statului. Apreciază că nu este prejudiciat fondul cauzei, astfel că hotărârea instanței de apel este temeinică și legală.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 3492/2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar civil nr-, a fost admisă în parte acțiunea - astfel cum a fost completată - formulată de reclamanta împotriva pârâtei SC & SRL ( cu sediul în A I, P-ța - -, nr. 1,. 31,. E,. 2-3, jud. A).
A fost obligată pârâta să-și ridice rețeaua de energie electrică constând în trei stâlpi aflați pe terenul proprietatea reclamantei înscris în TP nr-, nr. cad. 465/1 în suprafață de 2900 mp, iar în caz de refuz a pârâtei, a autorizat reclamanta să efectueze această activitate, pe cheltuiala pârâtei.
A fost respinsă cererea de obligare a pârâtei la plata de daune cominatorii.
A fost respinsă cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
De asemenea, s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea acțiunii formulate împotriva pârâtei SC de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Transilvania Sud - Sucursala A
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Din probatoriul administrat în cauză, expertiză și martori, rezultă că cei trei stâlpi aparținând rețelei de alimentare cu energie electrică a SC & SRL, se află amplasați pe terenul proprietatea reclamantei, pe lungimea acestuia și împiedică atât comercializarea terenului cât și normala exploatare agricolă a acestuia, îngrădind astfel dreptul de proprietate al reclamantei.
S-a mai reținut că din adresa nr. 19793/2006 a pârâtei SC de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Transilvania Sud - Sucursala A I, reiese că instalațiile electrice la care se referă acțiunea nu fac parte din rețeaua publică de distribuire a energiei electrice.
Din chiar acțiunea formulată și concluziile pe fondul cauzei a reieșit că unul dintre stâlpii amplasați pe terenul reclamantei aparține pârâtei SC de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice - Transilvania Sud SA - Sucursala A, iar ceilalți trei, aparțin pârâtei SC & SRL. Pentru stâlpul aparținând pârâtei SC de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice - Transilvania Sud SA - Sucursala A, reclamanta a renunțat la judecată, astfel încât hotărârea ce se va pronunța se va referi numai la acești din urmă trei stâlpi.
In drept instanța a reținut art. 480 cod civil.
S-a reținut că dispozițiile art. 16 din Legea 318/2003 nu sunt aplicabile în cazul celor trei stâlpi aparținând SC & SRL, întrucât se referă la drepturile acordate titularilor de licență și la rețelele electrice de interes public. Or, cei trei stâlpi aparțin unei societăți private, alimentând punctul de lucru al acesteia din și în consecință, nu sunt de interes public.
Conform art. 1073 cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar, are dreptul la dezdăunare. Conform art. 1077 cod civil, nefiind obligație de a face, creditorul poate de asemenea, să fie autorizat de aoa duce la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului.
In cazul în care pârâta SC & SRL ar refuza să-și îndeplinească obligațiile de a ridica cei trei stâlpi în baza acestor texte de lege, instanța va autoriza reclamanta să efectueze această operațiune pe cheltuiala pârâtei.
A mai solicitat reclamanta, obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 250 lei pe zi de întârziere, până la îndeplinirea obligației de către pârâtă.
S-a reținut însă de instanță că sancțiunea solicitată nu este aplicabilă cauzei, având în vedere că reclamanta a fost autorizată să efectueze ridicarea stâlpilor pe cheltuiala pârâtei, astfel încât are posibilitatea de a realiza ea însăși și în mod efectiv, această ridicare.
A autoriza reclamanta să ridice ea însăși stâlpii pe cheltuiala pârâtei și a obliga pârâta la executarea obligațiilor sub sancțiunea daunelor cominatorii, ar însemna ca neîndeplinirea obligației de către debitoare să fie supusă unei duble sancțiuni, ceea ce legea nu permite.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC & SRL, solicitând schimbarea în întregime a acesteia, în sensul respingerii în întregime a acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Sentința este criticată pentru nelegalitate și netemeinicie. Netemeinicia se arată că constă în faptul că prima instanță nu a administrat toate probele din care să rezulte data și modul în care a fost construită rețeaua de energie electrică în cauză și al identificării terenului cu construcții - proprietatea apelantei - înscrise în CF 1072.
Nelegalitatea se susține că constă în aceea că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale, respectiv a art. 480 raportat la art. 1073 și 1077 cod civil, apreciind greșit că nu ar fi aplicabile dispozițiile art. 16 din Legea energiei electrice nr. 318/2003, deoarece stâlpii și rețeaua de energie nu aparțin SC de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice - Transilvania Sud SA - Sucursala
Apelanta a susținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile referitoare la servitutea de trecere cuprinse în art. 577, 616, 622, 623 și urm. cod civil, arătând următoarele:
Apelanta a cumpărat de la Consiliul Local al Comunei, prin licitație, la data de 18.04.1994, următoarele construcții situate în comuna: grajd de bovine, celulă, platformă dejecții, transformator curent, precum și terenul aferent acestora în suprafață de 4868 mp, așa cum rezultă din procesul verbal de licitație depus la dosar.
Apoi, la data de 18.04.1994, a încheiat cu Consiliul Local, contractul de vânzare - cumpărare cu privire la aceste construcții și terenul aferent acestora.
Ulterior, s-a întocmit de către Primăria comunei, o documentație tehnică și în baza acesteia apelanta și-a întabulat dreptul de proprietate asupra construcțiilor și terenului aferent.
Aceste construcții au fost edificate de către fostul CAP, fiind vândute apelantei de către Consiliul Local, în baza Legii nr. 18/1991, cu ocazia lichidării patrimoniului fostului CAP.
Rețeaua de energie electrică la construcții a fost construită de către fostul CAP, cu peste 30 de ani în urmă, care avea în patrimoniul și terenul proprietatea reclamantei, precum și a altor persoane din zonă.
La data introducerii rețelei de energie electrică fostul CAP era proprietar atât asupra terenului reclamantei cât și asupra construcțiilor proprietatea apelantei.
Lucrările de extindere a rețelei de energie electrică au fost executate de fosta întreprindere de rețele electrice Aac ărei succesoare este pârâta SC de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice - Transilvania Sud SA - Sucursala
Reclamanta a dobândit terenul cu nr. top. cadastral 465/1 în suprafață de 2900 mp cuprins în titlul de proprietate nr- prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 10/2001.
Față de această stare de fapt, art. 616 cod civil trebuie interpretat că se referă și la trecerea rețelei de energie electrică peste terenul reclamantei până la terenul proprietatea pârâtei, iar această servitute este una continuă și aparentă și a fost exercitată peste 30 de ani, fiind dobândită în condițiile art. 623 cod civil.
Reclamanta este îndreptățită să solicite eventuale despăgubiri potrivit art. 616 cod civil.
Prin decizia civilă nr. 63/A/01.04.2008 a Tribunalului Alba - Secția civilă a fost admis apelul pârâtei SC & SRL AIî mpotriva sentinței civile nr. 3492/2007 a Judecătoriei Alba Iulia, desființându-se sentința apelată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
Pentru a pronunța această decizie, s-a reținut în considerente că în scopul protejării interesului public, legiuitorul a instituit anumite limite în exercitarea dreptului de proprietate privată sau publică asupra imobilelor afectate cu capacități energetice prin art. 16 alin. 2 din Legea 318/2003, acordând titlurilor de licență dreptul de trecere subterană, de suprafață sau aeriană pentru instalarea de rețele electrice, pentru accesul la locul de amplasare a acestora. Dreptul de uz și servitute au ca obiect utilitatea publică, cu caracter legal, iar exercitarea lor asupra proprietăților afectate de capacități energetice, se reanalizează cu titlu gratuit, pe toată durata existenței lor, conform aceluiași act normativ, a conchis instanța de apel.
Prin urmare, în contextul art. 37 alin. 4, terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la momentul intrării în vigoare a legii menționate sunt și rămân în proprietatea publică.
In speță, reclamanta a devenit proprietară în baza Legii nr. 18/1991, în 1993 când terenul era afectat de rețeaua electrică, astfel că sunt operante dispozițiile art. 42 alin. 3 din Legea invocată.
Referitor la cererea subsidiară de obligare a pârâtei să încheie contract de închiriere pentru terenul afectat de stâlpul de susținere a rețelei electrice, trebuie avut în vedere art. 16 alin. 5 din Legea privind energia electrică.
In acest context, în raport de disponibilitatea apelantei de a plăti despăgubiri, iar reclamanta și-a dat acordul pentru plata unei chirii lunare, dar nu mai mică de 1200 RON, instanța de apel a stabilit că se impune a fi soluționat capătul de cerere ce viza încheierea contractului de locațiune, astfel că nefiind soluționat de prima instanță, în condițiile art. 297 cod procedură civilă, apelul a fost admis în limitele menționate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, aducându-i critici sub aspectul nelegalității ei, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii apelului pârâtei și a fi astfel menținută sentința civilă nr. 3492/2007 a Judecătoriei Alba Iulia.
In expunerea motivelor de recurs, se susține că cei trei stâlpi ce se găsesc pe terenul său, fac parte din rețeaua electrică proprietate privată a pârâtei și nu intră sub incidența Legii nr. 318/2003.
S-a ignorat de instanța de apel faptul că a renunțat la judecarea capătului de cerere ce viza ridicarea stâlpului de energie electrică echipat cu separator, față de pârâta de ordinul 1.
In acest context, instanța nu mai era investită doar cu aspectul privind obligarea pârâtei de ordinul 2, SC & SRL la ridicarea rețelei electrice, constând din cei trei stâlpi amplasați pe terenul său.
Decizia este nelegală și pentru faptul că s-a reținut că la fond nu s-ar fi soluționat capătul subsidiar ce viza locațiunea, capăt de cerere cu care de altfel nu a fost investită instanța. In cadrul dezbaterilor orale nu a solicitat decât ridicarea acelor stâlpi de pe terenul său, astfel că greșit s-a reținut incidența dispozițiilor art. 297 alin. 3 cod procedură civilă.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 304 punct 7, 8 și 9 cod procedură civilă, art. 480, art. 1073 și 1077 cod civil.
Societatea pârâtă a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, cu argumentul esențial că instanța de apel a reținut corect că potrivit art. 37 alin. 4 din Legea 318/2003, terenurile pe care se află rețelele electrice de distribuție existente la data intrării în vigoare a acestei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului.
Pe de altă parte, se arată că cererea de chemare în judecată a reclamantei cuprinde și acel capăt auxiliar ce viza obligarea pârâtelor la încheierea unui contract de închiriere pentru spațiul afectat, asupra căruia prima instanță nu s-a pronunțat, astfel că în mod corect s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare ca o consecință a admiterii apelului.
Analizând recursul, prin prisma criticilor invocate în scris în temeiul art. 304 cod procedură civilă, dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306 alin. 2 cod procedură civilă, se constată a fi fondat.
, prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta recurentă a formulat și un capăt de cerere auxiliar prin care solicita obligarea pârâtelor de a încheia un contract de închiriere cu privire la spațiul afectat de stâlpii de energie electrică amplasați pe terenul său, cerere pe care pe parcursul procesului nu a mai susținut-o, prin renunțarea la judecată, față de pârâta de ordinul 2, pe de o parte, iar pe de alta faptul că în cadrul dezbaterilor orale a cauzei la instanța de fond, nici nu a mai înțeles să o invoce.
De altfel, reclamanta a fost cea care prin acțiune a investit instanța, astfel că potrivit principiului disponibilității, instanța de fond a soluționat cauza în raport de cererile cu care a fost investită.
De altfel, este de observat că nici tangențial cel puțin în apel nici una din părți nu a invocat acest aspect. Prin urmare susținerea instanței de apel că nu s-ar fi pronunțat instanța de fond la acel capăt subsidiar, pe care nu l-a invocat nici apelanta pârâtă prin apelul său este lipsită de temei.
Tot apelul viza fondul cauzei, fără a se face vreo referire la această împrejurare, în contextul în care evident, prima instanță a soluționat cauza în limita pretențiilor invocate de reclamantă la dezbaterea în fond a cauzei.
Nefiind incidente deci, cerințele impuse de art. 297 alin. 3 cod procedură civilă, decizia pronunțată este nelegală, astfel că în contextul art. 312 alin. 5 cod procedură civilă, recursul de față este fondat, urmând a fi admis în sensul casării deciziei și a trimiterii cauzei spre rejudecarea apelului pe fond.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile 63/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba și în consecință:
Casează decizia atacată și trimite cauza la Tribunalul Alba pentru judecarea apelului în fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 Octombrie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
2 ex/02.12.2008
-
- /
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Daniela Mărginean, Anca Neamțiu
