Obligație de a face. Decizia 371/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.371/
Ședința publică de la 16 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Luminita Cristea
JUDECĂTOR 3: Simona Bacsin
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursurilor declarate de reclamanții, G, G, G, G, toți cu domiciliul în B,.-.S nr.84 - și B prin avocat cu sediul profesional în B,-, județul B împotriva deciziei civile nr.199/12.nov.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul civil nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 10 iunie 2009, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 16.06.2009, când,
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1999 din 28.03.2008, pronunțată în cauza ce formează obiectul dosarului nr-, Judecătoria Brăilaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Instituția Prefectului Județul B, a admis excepția prematurității cererii formulate în contradictoriu cu Instituția Prefectului, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanții, G, G, ica, G, G, în contradictoriu cu pârâții Municipiul B prin primar și - -
A respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului ca prematur formulată și a obligat reclamanții să plătească pârâtei - - B suma de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că pârâta - - Bad obândit conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr. 1055/16.08.1994 dreptul de proprietate asupra terenului și apartamentelor situate în B, Șos. -. S nr. 84, iar prin contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anul 1996 vândut reclamanților apartamentele.
Prin actele adiționale încheiate la contractele de vânzare-cumpărare pârâta - - Baa tribuit reclamanților, în proprietate cota indiviză corespunzătoare din suprafața de teren construită și pe care se află blocul în care era situat apartamentul cumpărat și a închiriat pe cinci ani, fiecărui reclamant o suprafață de teren aferent construcției.
Cu privire la lipsa calității procesuale pasive a Instituției Prefectului, instanța a reținut că este neîntemeiată, cu motivarea că, reclamanții au solicitat eliberarea ordinelor de proprietate asupra terenului în baza art. 36 alin. 6 din Legea nr. 18/1991, iar aceste ordine se emit de Prefect.
În ceea ce privește excepția introducerii premature a acțiunii, instanța a reținut că este întemeiată, cu motivarea că, potrivit art. 6 din Legea nr. 18/1991, atribuirea în proprietate a terenurilor se face prin ordinul prefectului, la propunerea primăriei, pe baza verificării situației juridice a terenurilor.
Or, atât timp cât nu s-a făcut o astfel de propunere, nu s-a născut obligația prefectului de a emite ordinele de proprietate.
Referitor la capetele de cerere formulate împotriva pârâților Municipiul B și - - B, instanța de fond a reținut că sunt nefondate, cu motivarea că, potrivit art. 4 din Legea nr. 85/1992, atribuirea terenului se face în condițiile art. 36 alin.2 din Legea nr. 18/1991, care prevede că terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție.
Din textele de lege invocate, instanța a considerat că acestea au în vedere doar terenuri proprietate de stat.
Or, terenul în cauză este proprietatea pârâtei - - B, astfel că nu îi sunt aplicabile textele de lege invocate, ci Codul Civil ca drept comun în materie de vânzare-cumpărare, fiind aplicabil principiul libertății de voință a părților în stabilirea oricăror clauze contractuale.
Prin decizia civilă nr.199/2008 a Tribunalului Brăilas -a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți și au fost obligați aceștia la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut următoarele:
În fapt, reclamanții apelanți au dobândit prin actele de vânzare-cumpărare încheiate cu pârâta intimată - - B, locuințele și terenul aferent acestora în baza Legii nr. 85/1992.
Imobilele au fost edificate cu destinația de a servi drept locuințe salariaților fostului T "1 Mai" din B, fiind închiriate acestora.
Locuințele nu au fost dotate cu WC și canalizare, iar încălzirea se realiza cu sobe, folosindu-se combustibil convențional (lemne și cărbuni).
Ținând cont de lipsa dotărilor, s-a avut în vedere la vânzarea locuințelor atribuirea în proprietate a unei suprafețe de teren aferentă anexelor gospodărești (magazie pentru combustibil și WC), conform actelor adiționale la contractele de vânzare-cumpărare a locuințelor.
Atât locuințele cât și terenul aferent acestora au fost în administrarea intimatei - - B până la data dobândirii dreptului de proprietate în baza Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr. 1055 emis în baza HG 834/1991.
Separat de terenul aferent construcțiilor cu destinație de locuință și anexelor gospodărești, apelanții au solicitat atribuirea în proprietate a unor suprafețe, fără a le individualiza pentru fiecare în parte, motivând că acestea le-au fost atribuite în folosință la data încheierii contractelor de vânzare - cumpărare.
La dosarul cauzei nu au depus contracte de închiriere sau de concesiune pentru a face dovada suprafețelor pe care le pretind și nici un alt înscris din care să rezulte vreo convenție valabil încheiată cu proprietarul terenului.
Se invocă de către reclamanți dispozițiile Legii nr. 85/1992, susținând că sunt îndreptățiți la cumpărarea acestor suprafețe.
Acțiunea este formulată în contradictoriu cu - - B în calitate de proprietar, Municipiul B prin Primar și Instituția Prefectului județului B, cu atribuții în domeniul legilor fondului funciar.
Acțiunea având ca obiect obligație de a face constând în obligarea Municipiului B prin Primar și a Instituției Prefectului județului B de a întocmi documentația și respectiv, de a emite ordine de împroprietărire pe numele reclamanților proprietari ai apartamentelor dobândite de la - - B nu poate fi admisă, pentru excepțiile corect reținute de prima instanță.
Terenul aparține pârâtei - - B, iar Municipiul B prin Primar nu poate dispune cu privire la proprietatea privată a altei persoane fizice sau juridice.
Competența Municipiului B prin Primar de a întocmi și înainta documentația privind atribuirea în proprietate a parcelelor de teren aferente apartamentelor, ar fi revenit în cazul în care suprafețele solicitate erau proprietatea acestuia.
Instituția Prefectului nu are competența de a emite ordin de atribuire în proprietate decât pentru terenurile care intră sub incidența Legilor fondului funciar, sau cele care aparțin domeniului privat al Municipiului
Cele două instituții nu pot fi implicate în cauză întrucât terenul a trecut în proprietatea - - B și numai această unitatea poate dispune cu privire la înstrăinarea suprafețelor solicitate de reclamanți.
În ce privește capătul de cerere privind reducerea din Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr. 1055 emis în baza HG 834/1991, a suprafeței de teren ce se va atribui în proprietate reclamanților, nu este fondat, având în vedere considerentele corect reținute de instanța de fond, precum și faptul că reclamanții nu și-au precizat suprafețele pe care le pretind, temeiul de fapt și de drept care îi îndreptățesc la dobândirea altor suprafețe de teren decât cele aferente locuințelor cumpărate anterior.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 85/1992, face obiectul vânzării - cumpărării, terenul aferent clădirii, așa cum a fost determinat prin autorizația de construire sau prin fișele tehnice de măsurători ale terenului aferent clădirii, proporțional cu suprafața construită a locuințelor și a spațiilor cu altă destinație.
În speță, așa cum rezultă din actele dosarului, reclamanții apelanți au dobândit prin contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu intimata, atât locuințele cât și terenul aferent acestora, precum și cel aferent anexelor gospodărești: magazie lemne, porci, porumbar și WC.
Prin urmare, nu mai pot pretinde alte suprafețe de teren în afara celor prevăzute de lege.
Intimata - - B nu poate fi obligată să înstrăineze, în condițiile Legii nr. 85/1992, alte terenuri decât cele prevăzute de art. 10 din această lege.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, suprafețele de teren pretinse de reclamanți nu se încadrează în categoria celor prevăzute de Legea nr. 85/1992, ci sunt supuse regulilor dreptului comun, pe baza acordului de voință al părților, conform prevederilor art. 948 și următoarele din Codul Civil.
Reclamanții nu au formulat o acțiune constând în obligarea - - B să încheie contracte de vânzare - cumpărare pentru alte suprafețe de teren decât cele reglementate de Legea nr. 85/1992, ci au solicitat reducerea suprafețelor din Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr. 1055 emis în baza HG 834/1991, cu suprafețele de teren ce se vor atribui în proprietate reclamanților.
Reducerea suprafețelor de teren prevăzute în titlul de proprietate nu se poate realiza decât în cadrul unei acțiuni având ca obiect anularea parțială (nulitatea relativă) a titlului pentru motivele prevăzute de lege.
Anularea parțială a titlului de proprietate emis în baza HG 834/1991, este supusă altei proceduri, iar reducerea unor suprafețe este consecința unei anulări parțiale.
Prin urmare, nu se poate dispune atribuirea unor suprafețe de teren înscrise în titlul de proprietate dobândit de intimată în baza HG 834/1991, decât după anularea parțială a acestui titlu, în condițiile prevăzute de lege.
În cauză nu s-a solicitat anularea parțială a titlului de proprietate ci, reducerea suprafețelor de teren ca urmare a atribuirii lor de către Instituția Prefectului, prin ordine de împroprietărire, ceea ce nu constituie identitate de obiect sau cauză, motiv pentru care instanța nu poate dispune decât cu privire la ceea ce s-a cerut.
Acțiunea formulată de reclamanți vizează obligația de a face a Municipiului B prin Primar și a Prefectului Județului B, iar aceștia nu au atribuții privind aplicarea Legii nr. 85/1992.
Reducerea suprafețelor de teren din titlul de proprietate nu se poate dispune decât ca o consecință a anulării titlului de proprietate, anulare care nu s-a solicitat în cauză.
Impotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții care au criticat soluțiile celor două instanțe sub următoarele aspecte:
1) Instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și astfel a
pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii (art.304 pct.8 și pct.9 Cod procedură civilă)
Reclamanții au deținut în baza unor contracte de închiriere încheiate cu fosta
1 Mai B locuințele situată în B, Șoseaua -.S nr.84, Blocurile A și B șiterenurile aferente.
Prin contractele de vânzare-cumpărare s-au vândut doar locuințele, dependințele, anexele gospodărești, garajele, darnu și terenurilece au fost atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor.
Ulterior, s-au încheiat acte adiționale la contractul de vânzare-cumpărare prin care suprafețele atribuite în folosință au fost închiriate, deoarece între timp - - obținuse certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.
In aceste condiții, instanța a stabilit în mod greșit că apelanții solicită separat de terenul aferent anexelor gospodărești atribuirea în proprietate a altor suprafețe și că li se aplică dreptul comun și nu legea specială Legea nr.85/1992.
In mod nelegal au mai considerat instanțele că în situația în care la data apariției Legii 85/1992, societățile comerciale erau reorganizate în baza Legii 50/1990 și li s-a emis și certificat de atestare a dreptului de proprietate conform HG 834/1991, nu mai pot fi aplicabile disp.art.10 alin.2 din Legea 85/1992.
Municipiul Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece terenul nu a aparținut niciodată pârâtei, ci domeniului privat al Statului până în anul 1994 când s-a emis în favoarea - - certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
- - Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind că instanța a interpretat corect raportul juridic dedus judecății și a reținut corect situația de fapt.
Recursul este nefondat din motivele ce se vor arăta în continuare:
Considerentele pentru care această acțiune nu a fost admisă au fost, în principal, legate de modul în care acțiunea a fost formulată și de faptul că la acest moment terenul aparține pârâtei - - B, astfel încât Municipiul B prin Primar sau instituția Prefectului Județului B nu pot emite ordine de împroprietărire pe numele reclamanților, proprietari ai terenului pentru că nu pot dispune de bunurile altuia.
Pe de altă parte, celelalte considerente privind imposibilitatea obligării intimatei - - la înstrăinarea terenurilor în condițiile Legii 85/1992 și aplicabilitatea dreptului comun, exced cadrului procesual și obiectului acțiunii, așa cum a fost formulată de reclamanți. Menținerea acestor considerente din sentință și decizia pronunțată în apel ar putea determina intrarea lor în puterea lucrului judecat și influențarea soluțiilor ce se vor pronunța în dosarele 1605/2003 a Tribunalului Brăila suspendat în baza art.244 pct.1 Cod procedură civilă și - al Tribunalului Brăila suspendate în baza art.243 Cod procedură civilă.
In aceste două dosare instanța urmează să analizeze pe fond dacă - - și-a îndeplinit obligația de a înstrăina potrivit art.10 alin.3 din Legea 85/1992 dreptul de proprietate aferent clădiri așa cum a fost determinat prin autorizația de construire sau fișele tehnice de măsurători ale terenului aferent clădirii - prin transmiterea în proprietate exclusivă a unor suprafețe cuprinse între 36 și 61 mp. sau are obligația să înstrăineze și terenurile cu privire la care s-a stipulat inițial în contractele de vânzare-cumpărare că fac obiectul atribuirii în folosință pe durata existenței construcției.
In concluzie, într-adevăr, instanța în considerente a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a făcut aprecieri ce exced acțiunii din prezentul dosar, dar pe fond soluția este corectă, reclamanții neputând să-și rezolve problema printr-o acțiune formulată greșit împotriva unor persoane ce nu sunt proprietare ale terenului solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de reclamanții, G, G, G, G, toți cu domiciliul în B,.-.S nr.84 - și B împotriva deciziei civile nr.199/12.nov.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.SB-03.07.2009
Dact.MH-03.07.2009/2 ex.
Fond:
Apel: -
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Luminita Cristea, Simona Bacsin
