Obligație de a face. Decizia 372/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 372/
Ședința publică din 10 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: George Popa judecător
JUDECĂTOR 2: Luminita Solea
JUDECĂTOR 3: Viorica Mihai
Grefier -
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de către reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 38 din 20.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții, și, în acțiunea civilă având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal au răspuns: pentru recurenta-reclamantă, procurist, în baza procurii depusă la fila 21 dosar apel și pentru intimații-pârâți, avocat -.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar pentru recursul declarat.
recurentei-reclamantă, depune la dosarul cauzei chitanța nr. - cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar de 0,15 lei. Și precizează că nu are alte cereri de formulat.
Întrebat fiind, arată că nu a studii juridice.
Av.-, precizează că nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri. Pune în vedere procuristului recurentei-reclamantă că nu poate pune concluzii orale ci numai concluzii scrise.
recurentei-reclamantă, depune la dosarul cauzei concluzii scrise.
Av.-, solicită respingerea recursului ca nefondat, decizia pronunțată în apel este temeinică și legală sens în care solicită a fi menținută. Cu privire la materialul probator administrat în cauză, respectiv expertiza efectuată, s-a făcut dovada că lucrarea este necesară și utilă imobilului. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 4462/03 septembrie 2007 Judecătoriei Brăila s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de împotriva pârâților, și și s-a admis cererea reconvențională, obligând pe reclamantă să permită pârâților să continue lucrarea de racordare la rețeaua de apă canalizare în conformitate cu autorizația emisă de Primăria B.
Reclamanta a fost obligată să plătească pârâților suma de 1008 lei -cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii, instanța a reținut următoarele;
Prin acțiune, reclamanta a solicitat să se pronunțe o hotărâre care să constate că lucrările de prelungire a instalației de apă-canalizare începute a fi executate de către pârâți la imobilul din- sunt în afara dispozițiilor legale prevăzute de codul civil și obligarea pârâților să readucă terenul afectat de lucrări în starea inițială.
În motivarea cererii sale, reclamanta arată că este proprietară exclusivă a construcției aflată în partea dinspre strada - și proprietară în indiviziune asupra unei suprafețe de 103,12. din 383,12. restul construcțiilor și terenului aparținând pârâților. Alimentarea cu apă curentă a pârâților se face de la canalul amplasat în partea dinspre stradă a imobilului. Tot în aceeași zonă se află singurul grup sanitar -proprietatea reclamantei, folosit cu acordul proprietarei și de către pârâți.
Acțiunea reclamantei a fost determinată de faptul că pârâții, fără acordul său au săpat un șanț cu adâncimea de peste 1,5 pentru realizarea instalației de apă-canal separată de cea existentă, care să-i deservească.
În opinia reclamantei, acest șanț este executat la o distanță prea mică de construcția sa, și o pune în pericol.
Pârâții la rândul lor, au formulat cerere reconvențională și au cerut obligarea reclamantei să permită continuarea executării lucrării de racordare la rețeaua de apă-canalizare în conformitate cu autorizația emisă de Primăria municipiului
În cauză s-au administrat probe cu acte și expertiză de specialitate.
Instanța, pe baza actelor de proprietate depuse de părți a constatat că acestea locuiesc în B,-, sunt proprietari exclusivi pe construcțiile pe care le ocupă efectiv și coproprietari în indiviziune asupra terenului în suprafață totală de 383,12.
La adresa din- locuiesc patru familii. Acestea, în baza autorizației eliberate de Primăria municipiului și a avizelor tehnice, prin societatea specializată "SC SRL", au demarat lucrările pentru executarea racordului la canalizarea exterioară și interioară a construcțiilor pe care le folosesc.În acest scop s-a săpat un șanț cu lungimea de 13,5, paralel cu construcția proprietatea exclusivă a reclamantei și pe terenul aflat în indiviziune, așa cum s-a arătat anterior care a determinat promovarea acțiunii.
Expertiza tehnică de specialitate efectuată a constatat că pentru lucrarea în litigiu pârâții au toate avizele și autorizațiile prevăzute de lege, nu pune în pericol niciuna din construcțiile existente pe teren și este imperios necesară.
Instanța, pe baza probelor administrate, a constatat că lucrările reclamante prin acțiune sunt justificate și legale, pârâții fiind nevoiți să-și construiască grupuri sanitare proprii și să aibă fiecare propria alimentare cu apă potabilă.
Prin acțiunea lor, pârâții execută lucrări care au drept scop folosința normală a locuințelor fără a afecta dreptul de proprietate al reclamantei.
Pentru aceste motive, instanța a respins acțiunea reclamantei și a admis cererea reconvențională a pârâților.
Împotriva sentinței, în termen legal a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, reclamanta reiterat susținerile din acțiune și în plus arată că actele eliberate de autoritățile locale nu sunt pentru lucrarea ce se execută, ci pentru alte lucrări.
Apelanta insistă în a sublinia că pârâții nu puteau executa lucrarea decât cu acordul său, fiind coproprietară asupra terenului afectat de lucrare.
De asemenea critică hotărârea pentru faptul că instanța de fond a calificat lucrările executate de pârâți ca lucrări de conservare. În realitate este o lucrare care afectează grav construcția a cărei proprietară este.
Pârâții au fost în cunoștință de cauză atunci când au cumpărat imobilul. câte grupuri sanitare sunt, cum se face alimentarea cu apă potabilă și evacuarea apelor uzate.
Pentru aceste motive, apelanta cere admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și respingerii cererii reconvenționale.
Prin decizia civilă nr. 38 din 20.02.2008, Tribunalul Brăilaa respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta, reținând următoarele:
Așa cum a reținut și instanța de fond, pe baza actelor de la dosar, terenul pe care se execută lucrările litigioase, este un teren stăpânit în indiviziune, atât de reclamantă, cât și de pârâți.
Lucrările respective (montarea unor țevi pentru apă potabilă și pentru canalizare), au regimul unor servituți aparente, așa cum sunt definite de art. 576 cod civil și art. 622 cod civil.
Potrivit art. 576 cod civil "servitutea este o sarcină impusă, asupra unui imobil pentru uzul și utilitatea unui imobil având un alt stăpân".
În baza art. 622 alin 2 cod civil, o servitute aparentă stabilită prin fapta omului poate fi și o conductă montată în pământ (teren indiviz) care să asigure o anumită funcție, cum ar fi cea de alimentare cu apă sau cea de canalizare.
șanțului și montarea conductelor ( ca și readucerea terenului la starea inițială ) pe un teren aflat în coproprietatea mai multor persoane are regimul juridic descris mai sus, diferit, de exemplu, de cel pentru ridicarea unei construcții care presupune acordul expres al tuturor coindivizarilor.
În cauză, reclamanta-apelantă s-a opus permanent la acțiunea pârâților, ceea ce a determinat promovarea de către aceștia a cererii reconvenționale, prin care au solicitat obligarea reclamantei să le permită efectuarea lucrărilor respective.
Instanța de fond, în mod legal și temeinic, pe baza probelor administrate a constatat că lucrările ce au fost începute sunt în conformitate cu dispozițiile legale, în sensul că pentru executarea lor sunt emise autorizațiile și avizele necesare și că nu afectează în nici un fel construcțiile existente pe teren.
Prin aceeași dispoziție, instanța a suplinit acordul reclamantei și în același timp a constatat utilitatea și legalitatea acțiunii pârâților.
Faptul că în autorizația de construcție este prevăzut ca obiectiv " construirea unui cămin de racordare" și în realitate se execută altceva, nu are relevanță, întrucât expertul de specialitate a verificat și constatat legalitatea lucrărilor.Mai mult, instanța nu a fost învestită cu controlul legalității actelor administrative( avize, autorizații).
În condițiile în care, în viitor, construcția proprietatea reclamantei va avea de suferit ca urmare a executării lucrărilor prezente, în condițiile legii, reclamanta se va putea adresa autorităților competente pentru repararea eventualului prejudiciu.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor prev. de art. 304 pct. 9 pr.civ.
Susține recurenta în dezvoltarea motivelor de recurs că au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 50/1991 conform cărora eliberarea unei autorizații de construcții este condiționată de acordul autentic al tuturor vecinilor. Cum ea nu și-a exprimat acest acord, pârâții neconsiderând necesară și consultarea sa, autorizația respectivă este nulă de drept.
Invocă recurenta și faptul că raportul de expertiză efectuată în cauză este o pledoarie în favoarea celor ce au plătit onorariul fixat.
Recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare pentru cele ce urmează;
Atât tâmp cât reclamanta nu a investit instanța competentă material cu verificarea legalității actului administrării eliberat în baza Legii nr. 50/1991 - respectiva autorizației în baza căreia pârâții au demarat lucrarea de racordare la canalizare, orice critică vizând aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 50/1991 apare ca fiind neavenită.
Corect surprinde instanța de control judiciar că, în ipoteza în care lucrarea executată de pârâți va afecta imobilul proprietatea reclamantei, aceasta are deschisă calea unei acțiuni în justiție pentru remedierea eventualului prejudiciu.
Așa fiind, Curtea va respinge ca nefondat recursul, criticile aduse deciziei nr. 38/20.02.2008 a Tribunalului Brăila fiind total nejustificate.
În drept sunt aplicabile disp.art. 312 pct.(1) pr.civ.
Văzând și disp.art. 274 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de către reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 38 din 20.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Obligă pe recurentă să plătească intimaților suma de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./26.06.2008
Tehnored./27.06.2008
Fond: Judecătoria Brăila - jud.
Apel: Tribunalul Brăila - jud. -
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Luminita Solea, Viorica Mihai
