Obligație de a face. Decizia 374/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 374
Ședința publică de la 03 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 3: Viorica Olariu
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de și - împotriva deciziei civile nr. 396/04.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenți, lipsă fiind reprezentanții intimaților Consiliul Local I-Direcția de Administrare a Public și Privat I și Municipiul I-prin Primar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la prim termen, recurenții au fost citați cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, la dosar s-a depus prin serviciul de registratură întâmpinare formulată de intimatul Municipiul I prin primar, cu duplicat ce a fost comunicat părții adverse.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru recurenți și chitanța nr. -/04.09.2008 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Instanța constată că intimaților nu li s-a comunicat duplicatul motivelor de recurs.
Interpelat, apărătorul recurenților arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat arată că hotărârea Tribunalului Iașia fost recurată deoarece instanța nu a luat în considerare nici un înscris depus la dosar cu privire la care s-a invocat că sunt aplicabile prevederile Legii nr. 112/1995.
Precizează că, solicitarea recurenților se încadrează în dispozițiile art 43 din Legea 10/2001 ce presupune îndeplinirea a două condiții dar și ale art. 9 din Legea nr. 112/1995.
La fila 25 dosar apel se află cererea de reînnoire a contractului de închiriere formulată de iar tatăl său, care avea încheiat contractul încă din anul 1973 decedat urmând să fie prelungit pe numele fiilor. La acea perioadă recurentul din cauza de față era minor și nu s-a putut încheia contractul de închiriere, titularul fiind fratele său major.
Susține apărătorul că la data de 11.02.2008 s-a admis cererea privind vânzarea locuinței. Sunt incidente toate legile invocate ca și temei de drept, nu s-a observat că sunt aplicabile prevederile art. 27 din Legea nr. 114/1996 ce a permis urmașilor chiriașilor decedați să-și prelungească contractele de închiriere.
Solicită admiterea recursului, respingerea apelului promovat de intimați, menținerea ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe. Solicită, de asemenea, a se avea în vedere hotărârea judecătorească pronunțată de Curtea de APEL IAȘI -secția contencios administrativ, depusă la dosarul instanței de apel, prin care s-a admis excepția de nelegalitate a dispozițiilor art.6 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, articol în temeiul căruia aceiași intimați se apără afirmând că, atât timp cât nu există contract încheiat, nu se pot cumpăra astfel de locuințe.
Învederează instanței că nu solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare.
CURTEA DE APEL:
Prin sentința civilă nr.14519/10.12.2007 a Judecătoriei Iașis -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive cât privește Consiliul Local I -
S-a respins acțiunea reclamanților și - în contradictor cu pârâtul Consiliul Local I - I, constatând lipsa calității procesuale.
S-a admis cererea reclamanților în contradictoriu cu Municipiul I, prin Primar și în consecință:
A fost obligat pârâtul prin reprezentant Primarul municipiului I să încheie contract de vânzare-cumpărare cu reclamanții cât privește imobilul cu destinația de locuință situat în I,- B, județul
Au fost respinse restul excepțiilor invocate.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut raportat la excepțiile invocate că reclamanții au înțeles să cheme în judecată Consiliul local I, în nume propriu nu ca reprezentant, astfel că excepția lipsei calității de reprezentant invocată urmează a fi respinsă ca lipsită de obiect.
Pe fondul cauzei se reține că imobilul în cauză este deținut în calitate de chiriași de reclamanți în baza contractului de închiriere nr.556/1998 prelungit sub nr.4354/2001.
Refuzul pârâților de a vinde imobilul nu se justifică, interpretarea legislativă fiind în dispozițiile art.43 din Legea 10/2001.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Municipiul I, prin Primar.
Prin decizia civilă nr.396/4 iunie 2008 Tribunalului Iașis -a admis apelul promovat de către pârâtul Municipiul I, prin Primar, contra sentinței civile nr.14519/10.12.2007 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Respinge acțiunea reclamanților și - în contradictoriu cu Municipiul I, prin Primar.
restul dispozițiilor sentinței apelate ce nu contravin prezentei decizii.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că proprietarul nu poate fi forțat să vândă împotriva voinței sale în virtutea principiului libertății contractuale.
S-a mai reținut că reclamanții dețin contract de închiriere din februarie 2004, deci ulterior apariției Legii nr.112/1995, situație în care nu-i sunt aplicabile dispozițiile art.9, întrucât textul se referă la cei care erau deja titularii unui contract de închiriere la acel moment.
Ca atare, chiriașii nu pot cumpăra locuința decât dacă ar fi avut contracte de închiriere anterior intrării în vigoare a Legii 112/1995.
Prin obligarea proprietarului să vândă împotriva voinței sale s-ar încălca dreptul de proprietate prevăzut de art.480 Cod civil, garantat de Constituție, art.1 din Protocolul 1 din CEDO și art.53 din Constituție ce prevede că exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai de lege.
Împotriva deciziei civile nr.396/4.06.2008 a Tribunalului Iași au formulat recurs și -.
Se critică decizia recurată pentru următoarele motive:
- recurenții s-au născut în acest imobil, pe atunci locuința fiind închiriată de către tatăl reclamantului, cât și înscrisuri care dovedesc vânzarea locuinței către fratele recurentului, în timp ce recurenților li se refuză vânzarea, deși sunt în aceeași situație juridică;
- în ce privește perioada de închiriere recurentul a subliniat că în acest imobil au locuit părinții săi, și, din anii 1980 și până la data când au decedat iar locuința a fost în continuare închiriată pe numele fiului moștenitor major -, care locuia în respectivul imobil împreună cu recurentul;
- încă din anul 2004, familia recurentului a formulat cerere pentru cumpărarea locuinței pe care o deține în calitate de chiriaș;
- legea impune două condiții chiriașilor pentru a-și putea cumpăra locuințele, solicitantul să aibă calitatea de chiriaș iar locuința să nu fi fost revendicată de fostul proprietar. Recurenții îndeplinesc condițiile imperative ale legii, respectiv sunt chiriașii unui imobil cu destinația de locuință iar aceasta nu a fost revendicată de către fostul proprietar sau vreun moștenitor al acestuia.
Recursul formulat este întemeiat.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține că:
Prin acțiunea introductivă depusă la Judecătoria Iași reclamanții și - au chemat în judecată ca pârâți pe Consiliul local - și Primarul municipiului I pentru a fi obligați să încheie contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în I,- B, județul
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt titularii contractului de închiriere nr.556/17.06.1998, a cărui durată de închiriere a fost prelungită prin contractul de închiriere nr.4354/6.06.2001, iar în imobil au locuit părinții reclamantului din anii 1980.
Actele dosarului relevă că într-adevăr reclamanții au avut contract de închiriere pentru imobilul situat în I,- cu începere de la 17.06.1998 (contract nr.556/17.06.1998 și apoi din 6.06.2001 contract nr.4354).
Este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul local I - întrucât vânzarea imobilului nu poate fi realizată decât de proprietarul bunului, în speță municipiul I și nu Consiliul local care administrează domeniul public și privat al municipiului
Recurenții au formulat cerere pentru cumpărarea locuinței pentru care au contract de închiriere.
Prin adresa nr.57273/7.08.2007, Municipiul I - compartimentul de aplicare a Legii 10/2001 a comunicat recurenților că imobilul situat în I,-nu figurează revendicat în baza Legii 10/2001.
Potrivit dispoziției înscrise în art.42 alin.1 din Legea 10/2001, imobilele care în urma procedurilor prevăzute de Cap. III nu se restituie persoanelor îndreptățite, rămân în administrarea deținătorilor actuali, în administrarea Municipiului
Alineatul 3 al aceluiași articol stipulează că imobilele cu destinația de locuințe prevăzute în alin.1, pot fi înstrăinate potrivit legislației în vigoare, chiriașii având drept de preemțiune.
Prin acest text de lege, statul a urmărit realizarea unui interes general de ordin social-economic care vizează transferul dreptului de proprietate asupra acestor categorii de imobile către chiriași, ca o măsură de protecție a acestora.
Astfel, Primăria Municipiului I - prin Primar nu poate aprecia fără o bază rezonabilă că vânzarea locuințelor prevăzute la alin.3 art.42 din Legea 10/2001 constituie o facultate, pe care înțelege să o exercite sau nu. O asemenea conduită este în dezacord cu interesul general urmărit de legiuitor prin textul de lege mai sus menționat și dă naștere la arbitrariu cu consecința discriminării unor chiriași în raport cu alții.
În condițiile în care locuințele nu se restituie foștilor proprietari deposedați de stat, chiriașii sunt cei care au "opțiunea" cumpărării acestor locuințe și nu administratorul poate opta în a nu vinde locuința.
Ca atare, natura juridică a dreptului pârâtului cu privire la imobilele supuse vânzării a fost greșit interpretată de tribunal, acesta golind de conținut dispozițiile Legii 10/2001.
Administratorul locuinței trebuia să se conformeze voinței legiuitorului care a derogat de la principiul libertății contractuale în ceea ce privește acordul la vânzarea locuințelor.
În raport de toate aceste considerente și de dispozițiile art.312 Cod procedură civilă se va admite recursul în sensul dispozitivului mai jos enunțat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanții și - împotriva deciziei civile nr.396/4.06.2006 a Tribunalului Iași, pe care o modifică în tot.
Respinge apelul formulat de către Municipiul I, prin Primar împotriva sentinței civile nr.14519/10.12.2007 a Judecătoriei Iași, pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- -
-
Judecătoria Iași:
-
08.2008.-
2 ex.-
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Elena Gheorghiu, Viorica Olariu
