Obligație de a face. Decizia 3764/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.8051/2008
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.3764/
Ședința publică din data de 26 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulate de către revizuienta împotriva deciziei civile nr.3417/R din data de 18.09.2008, pronunțate de către Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC " România" SRL - având ca obiect ca obiect "obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns revizuienta personal, lipsind intimata SC " România" SRL.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a atașat dosarul de fond nr-, al Curții de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în care s-a pronunțat decizia civilă nr.3417/R din data de 18.04.2008 atacată cu revizuire și care face obiectul cererii deduse judecății.
Curtea acordă cuvântul revizuientei pe admisibilitatea cererii de revizuire.
Revizuienta având cuvântul, solicită admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată și motivată în scris, apreciind că este admisibilă, totodată, solicită lămuriri în ceea ce privește problema domiciliului.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra admisibilității cererii de revizuire formulate de către revizuienta.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.3417/R/18.09.2008, Curtea de Apel București Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins recursul formulat de recurenta-reclamantă în contradictoriu cu SC ROMÂNIA SRL.
În considerente a reținut că, astfel așa cum rezultă în fapt din dovada cu înscrisuri depuse la prima instanță cât și în recurs, copie de pe actul de identitate față/verso (fila 21 din dosarul de recurs), recurenta a avut reședința în Municipiul B până la 03.10.2004, iar contestația a fost introdusă la Tribunalul București la data de 17.07.2007, deci după trecerea unei perioade de aproximativ 3 ani de la data expirării vizei de reședință în Municipiul
În materia conflictelor de muncă, cum de altfel, este și cazul în speță, competența teritorială a instanțelor judecătorești este reglementată de art. 284 alin. (1) și (2) din Codul muncii, care dispune următoarele "Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă", iar alin. (2) statuează "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori, după caz, sediul."
Prin urmare, având în vedere că recurenta este cea care a contestat un act emis de angajator, ea are calitatea de reclamant și competența teritorială a instanței se determină după domiciliul sau reședința sa.
Cum din copia actului de identitate existent la dosar rezultă că reședința acesteia în Municipiul Bae xpirat în anul 2004, iar contestația a fost introdusă la Tribunalul București la data de 17.07.2007 și din aceeași copie a cărții de identitate rezultă că domiciliul recurentei este în județul P și având în vedere că, cartea de identitate este documentul oficial ce stabilește identitatea unei persoane și domiciliul acesteia, Tribunalul în mod temeinic și legal și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Prahova.
În ceea ce privește invocarea de către recurentă a dispozițiilor art.158 Cod procedură civilă, Curtea a reținut că acesta în alin. (1) dispune următoarele "Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent".
Ori, în cauză, s-a invocat de către intimata-pârâtă, prin întâmpinare, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, iar instanța a soluționat excepția cu respectarea dispozițiilor art. 158 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, a respins recursului ca nefondat.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea cererii a arătat că revizuirea se îndreaptă atât împotriva deciziei de respingere a recursului, cât și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale din 30.10.2008.
A reiterat că nu mai locuiește la adresa de domiciliu din anul 1991, neputând fi obligată să accepte o formalitate care o împiedică să-și exercite drepturile recunoscute de lege, respectiv că la data încheierii actului adițional la nr. 5882/11.12.2002, angajatorul intimat abuzat de funcția sa și nu a înscris datele de pe cartea de identitate, ci a avut în vedere doar viza de flotant, valabilă până în anul 2004.
Sub acest aspect, a solicitat anularea definitivă a adresei de pe cartea de identitate, precum și efectuarea unei anchete din care să rezulte cine nu a dorit să încheie un contract de închiriere pentru imobilul, ocupat fără forme legale, din-,. 11,. 7,. 2,. 228, sector 4, B, respectiv cine este proprietarul de drept al acestui imobil.
Mai mult în cursul anilor 2005-2006, pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a s-a aflat un litigiu de muncă, soluționat prin admiterea contestației formulate de revizuientă, întrucât s-a luat act atât de către instanță, cât și de către angajator, că salariata locuiește la adresa din B, Șoseaua.
A mai arătat că va solicita plata daunelor morale și despăgubiri materiale de la angajator, pentru întocmirea unor acte cu rea intenție și prin abuz în serviciu.
La termenul de judecată din 17.03.2009 revizuienta a indicat, drept temei al căii extraordinare de atac promovate, dispozițiile art. 322 pct. 2 și 7 pr. civ.
Cercetând cererea de revizuire formulată, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 322 alin. 1 pr. civ. sunt supuse revizuirii, hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de instanța de recurs atunci când evocă fondul.
În speță, decizia atacată nu a evocat fondul procesului, ci a respins recursul declarat împotriva unei sentințe prin care s-a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei, astfel că revizuirea este inadmisibilă sub aspectul obiectului acesteia.
Mai mult, textele invocate în susținerea cererii se referă la situația în care instanța s- pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut (art.322 pct. 2 pr. civ.), respectiv dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grad deosebit în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate (art. 322 pct. 7 pr. civ.).
Or, primul text se referă la obiectul învestirii, corelativ obligației instanței de a se pronunța în limitele acestuia, fără a omite soluționarea unor capete de cerere deduse judecății, respectiv fără a- depăși, astfel că, în speță, fiind investită cu un recurs împotriva unei sentințe de declinare a competenței, Curtea de Apel București s-a pronunțat strict cu privire la acest aspect, respectând principiul disponibilității și luând în considerare susținerile părții recurente, astfel că textul art. 322 pct. 2 pr. civ. nu este aplicabil.
De asemenea, cât privește textul art. 322 pct. 7 pr. civ. se reține că revizuienta nu a produs vreo dovadă a existenței unei alte hotărâri definitive pronunțate în aceeași cauză, care să fie soluționat diferit o pricină identică cu cea dedusă prezentei judecăți, nici acest al doilea temei de drept nefiind incident în speță.
În esență, nemulțumirea revizuientei cu privire la modul în care s-a apreciat irevocabil asupra necompetenței teritoriale de soluționare a cauzei, nu poate fi revizuită pe calea prevăzută de art. 322 pr. civ. care nu dă dreptul recursului la recurs, ci dă doar posibilitatea retractării hotărârii, dar doar dacă vreunul din cazurile expres și limitativ reglementate de acest text se verifică.
Sub aceleași aspecte, nu pot fi primite nici solicitările de anulare a mențiunilor din cartea de identitate sau efectuare a unor anchete cu privire la refuzul încheierii unui contract de închiriere asupra imobilului pe care-l ocupă fără forme legale, instanța de revizuire neputând fi învestită cu astfel de cereri, ci fiind ținută să constate dacă vreunul din motivele strict și limitativ prevăzute de art. 322 pr. civ. este incident cât privește hotărârea supusă revizuirii.
În consecință, potrivit celor expuse și reținând că, potrivit art. 326 alin. 3 pr. civ. dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii, calea de atac formulată va fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulate de către revizuienta împotriva deciziei civile nr.3417/R din data de 18.09.2008, pronunțate de către Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC " România" SRL, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.05. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER
Red:
Tehnored:
2 EX./26.06.2009
Jud. recurs:
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Ilie Nadia Raluca
