Obligație de a face. Decizia 3799/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.528/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.3799/
Ședința publică de la 27 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul împotriva sentinței civile nr.969 F din data de 18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr- (2205/2008), în contradictoriu cu intimataSC" GRUP"SRL U,având ca obiect:"obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul,personal, lipsind intimataSC" GRUP"SRL
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 26.05.2009, cerere din partea recurentului, prin care depune la dosar un set de înscrisuri în fotocopie, respectiv, notificarea nr.582 din 28.12.2007 formulată de societatea intimată și adresată acestuia, precum și referatul din 16.01.2008 întocmit de numita.
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea recurentului cu CI seria - nr.- eliberată de SPCLEP U la data de 02.09.2005.
Recurentul, personal, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă recurentului cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurentul, personal, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa că în fața instanței de control judiciar s-a făcut dovada predării concediilor medicale de care acesta a beneficiat, către societatea intimată, iar cât privește ultimul concediu medical obținut în luna ianuarie, arată că la data eliberării acestuia i s-a eliberat și adeverința cu privire la plata contribuției asigurărilor sociale către stat.
În susținerea recursului, recurentul personal, arată că întregul conflict dintre acesta și angajator, se datorează ca urmare a relei credințe a societății care a încercat să îl forțeze să își dea demisia, iar acesta din urmă a înțeles să refuze.
Având în vedere cele susținute, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii și pe cale de consecință, obligarea societății intimate la plata unei despăgubiri, cât și la plata salariului cuvenit pentru munca desfășurată în cursul lunii octombrie în cuantum de 1600 lei și acordarea bonurilor de masă.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.969 F/18.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei SC GRUP SRL
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin cererea de chemare in judecata reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata salariului pentru luna septembrie 2007, concediilor medicale pentru perioada 01.10.2007 - 15.11.2007 și acordarea unei despăgubiri egale cu salariul de bază pentru perioada 15.11.2007 - 17.01.2008, apreciind ca in mod total nejustificat parata nu i-a achitat aceste drepturi salariale.
Tribunalul a mai reținut că potrivit contractului de munca nr.179 816 din data de 20.06.2007 reclamantul ocupa funcția de sef punct lucru,fiind retribuit cu un salariu de baza lunar in cuantum de 1400 lei.
Prin decizia nr.30 din 16.01.2008 parata SC GRUP SRL Uad ispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al reclamantului motivat de nejustificarea perioadei nelucrate in intervalul 15.11.2007-15.01.2008.
Din procesul verbal încheiat in data de 07.01.2008 intre părți rezulta ca reclamantul a refuzat încasarea drepturilor salariale aferente lunilor septembrie si octombrie 2008.
Tribunalul a făcut aplicarea art. 154 alin 1 din Codul Muncii respingând cererea de plată a salariului pentru luna septembrie 2007, motivat de faptul ca pentru luna septembrie 2007 reclamantul a refuzat încasarea drepturilor salariale aferente acestei perioade.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul solicita obligarea paratei la plata concediilor medicale pentru perioada 01.10.2007 - 15.11.2007, instanța a apreciat că este neîntemeiat având in vedere ca reclamantul nu a făcut dovada existentei certificatelor medicale pentru acesta perioada si nici a respectării dispozițiilor art.36 alin2 din OUG nr. 158/2005 privind concediile si indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate.
Capătul de cerere privind acordarea unei despăgubiri egale cu salariul de bază pentru perioada 15.11.2007 - 17.01.2008, a fost respins pe considerentul că nu sunt întrunite condițiile legale pentru acordarea acestora.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal formulat recurs motivat contestatorul care a criticat sentința ca netemeinică și nelegală, susținând că referitor la capătul de cerere privind plata salariului pentru luna septembrie 2007 refuzat drepturile salariale oferite nu aferente întrucât erau inferioare celor din luna anterioară, respectiv 800 lei si fără bonuri de masă, față de cel din luna august, de 1600 lei net plus bonuri de masa.
Referitor la capătul de cerere privind plata concediului medical, recurentul a arătat că a făcut dovada concediilor medicale pentru perioada 01.10.2007-15.11.2007, iar nerespectarea dispozițiilor art. 36 alin. 2 din OUG nr. 158/2005 a fost din vina paratei care a încălcat dreptul la egalitate de tratament conform art. 5 alin. 4 cap. 2 din Codul Muncii respectiv cap. 1 lit d) din contractual individual de munca.
Cat privește capătul de cerere privind acordarea unei despăgubiri pentru perioada 15.11.2007-17.01.2008 recurentul a precizat că în mod deliberat pârâta a încălcat pct 1 lit d) si pct 4 lit. d) din cap M din contractual individual de munca, respectiv art 40 pct 2 lit h) din legea nr.53/2003 din Codul Muncii, si anume, de a elibera la cerere toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului, respectiv adeverința de asigurat de sănătate, fiindu-i necesară la spital pentru obținerea concediului medical cu care sa justifice perioada nelucrata.
Recurentul a susținut că în perioada 15.11.2007-17.01.2008 a pierdut doua contracte de munca în străinătate neavând cartea de munca încheiata. De aceea conform Legii nr. 237/2007 solicită să fie despăgubit pe perioada 15.11.2007-17.01.2008 cu salariul de baza lunar conform contractului individual de munca.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul formulat este fondat pentru următoarele motive:
În ceea ce privește drepturile salariale aferente lunii septembrie 2007, Curtea reține că acestea nu au fost achitate, întrucât reclamantul nu a fost de acord cu suma oferită de angajator. Această împrejurare este constatată și prin adresa Inspectoratului Teritorial d e Muncă I nr. 14069/27.12.2007.
Curtea apreciază că angajatorul trebuia să facă dovada consemnării pe seama și la dispoziția reclamantului a sumei datorate cu titlu de salariu pentru ca astfel să se degreveze de obligația legală ce îi incumbă, de a achita drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată de salariat pe luna septembrie. În lipsa unei astfel de dovezi, acesta datorează drepturile salariale respective.
Cu privire la plata concediilor medicale, din actele dosarului nu rezultă că reclamantul și-a îndeplinit obligația de a le depune până în data de 5 lunii următoare, conform art. 36 alin. 2 din OUG 158/2005 la angajator pentru ca acesta să efectueze demersurile necesare punerii în plată și acordării indemnizației aferente.
Astfel se constată că certificatul medical pentru perioada 1-7.10.2007 a fost emis pe data de 1.10.2007, cel pentru 8-18.10.2007 la 9.10.2007, cel pentru 19-25.10.2007 la 19.10.2007 iar cel pentru 25-31.10.2007 la 25.10.2007.
Certificatele de concediu medical au fost depuse la angajator la 7.01.2008, astfel că acesta nu este în culpă pentru neachitarea indemnizației aferentă perioadei 1.10.2007 -1.11.2007. Deși reclamantul a susținut că ar fi depus certificatele medicale în timp util la angajator, nu există nicio dovadă în acest sens. Mai mult chiar, din relațiile comunicate reclamantului de către ITM I în decembrie 2007, rezultă că, în urma controlului efectuat la societate, reclamantul figura cu drepturi salariale neachitate pe luna octombrie 2007, ceea ce înseamnă că angajatorul nu înregistrase niciun certificat de concediu medical pentru luna octombrie. Nici în rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni nu se consemnează o altă situație de fapt ci împrejurarea că certificatele medicale au fost depuse la 7.01.2008.
Sub acest aspect Curtea reține că cererea reclamantului este nefondată.
În ceea ce privește despăgubirile solicitate, Curtea reține că cererea recurentului reclamant este întemeiată în condițiile în care acesta a făcut dovada că a solicitat în cursul lunii noiembrie 2007 eliberarea unei adeverințe de asigurat, așa cum rezultă și din sesizarea pe care a adresat-o la 30.11.2007 către ITM, adeverința fiindu-i eliberată la 7.01.2008.
Pentru această perioadă Curtea apreciază că reclamantul a fost prejudiciat de atitudinea culpabilă a pârâtei care nu a dat curs solicitărilor decât cu întârziere, fapt ce nu i-a permis reclamantului să obțină la timp certificatele medicale de care avea nevoie.
În acest sens se constată că certificatul medical pentru perioada 1-15.11.2007 a fost emis la 9.01.2008, după prezentarea adeverinței de asigurat emisă la 7.01.2008, conform mențiunilor olografe de pe acest înscris.
Prin urmare, sub acest aspect, Curtea apreciază că pentru această perioadă culpa angajatorului rezultată din emiterea cu întârziere a adeverinței a produs un prejudiciu angajatului motiv pentru care, în baza art. 269 alin. 1 Codul Muncii instanța va obliga intimata la plata unor despăgubiri egale cu salariul de bază lunar până la momentul la care aceasta și-a îndeplinit obligația de a emite adeverința de asigurat.
Cu privire la celelalte pretenții ale reclamantului, Curtea urmează a le respinge constatând că acestea au ca izvor juridic emiterea deciziei de concediere, pe care reclamantul nu a contestat-
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 Cod pr.civilă, va admite recursul, va modifica sentința civilă recurată în sensul că va admite în parte acțiunea, va obliga pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite pentru luna septembrie 2007 și despăgubiri egale cu salariul de bază lunar pentru perioada 01.11.2007-07.01.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul împotriva sentinței civile nr.969 F din data de 18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr- (2205/2008), în contradictoriu cu intimata SC" GRUP"SRL
Modifică sentința civilă recurată, în sensul că:
Admite, în parte, acțiunea.
Obligă pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite pentru luna septembrie 2007 și despăgubiri egale cu salariul de bază lunar pentru perioada 01.11.2007-07.01.2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,27.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. S/Tehnored.
2 ex./26.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
