Obligație de a face. Decizia 382/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.382
Ședința publică din 7.04. 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
GREFIER - -
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în B, str. - -,. 9 PP,.V,.19, împotriva sentinței civile nr.863/3.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu intimata - pârâtă SC SA, cu sediul în G, str. - nr. 257.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 31.03.2009 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 2.04.2009, dată la care instanța mai având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 7.04.2009.
CURTEA:
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI -secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.863/5.12.2008 Tribunalul Brăilaa respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr-, reclamantul a solicitat ca pârâta SC SA G să fie obligată să-i acorde grupa II de muncă în conformitate cu prevederile Ordinului nr.50/1990 al Ministerului Muncii, pentru perioadele corespunzătoare înscrise în carnetul de muncă.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că unitatea, prin adeverința eliberată cu nr.918/09.04.2008, refuză să-i recunoască pentru toate perioadele dreptul său la grupa de muncă.
Pârâta Societatea comercială SA G, prin întâmpinare, a susținut că reclamantului i-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de grupa II de muncă pentru toate perioadele în care acesta a lucrat în locurile care se încadrau în dispozițiile prevăzute de lege, iar cererea acestuia pentru perioadele 1987-1990, 1991-2000 și 2000-2001 nu a fost aprobată de comisie întrucât fie că locurile de muncă nu erau prevăzute în anexa 2 al Ordinului nr.50/1990 al Ministerului Muncii, fie că ele nu prezentau gradul de toxicitate necesar încadrării în grupa de muncă. În ceea ce privește perioada 1996-1999, nu s-au făcut determinări pentru stabilirea noxelor la nivelul societății.
Prin urmare s-a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii (fila 36).
Tribunalul, examinând susținerile, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, a constatat că cererea este nefondată pentru următoarele considerente:
Societatea comercială SA G, în calitate de fost angajator, prin adeverința eliberată cu nr.918/09.04.2008, a respins cererea reclamantului de a recunoaște dreptul acestuia de a beneficia de grupa II de muncă pentru perioadele 1987-1990, 1991-2000 și 2000-2001, respectiv 1996-1999, pe motiv că locurile de muncă în care acesta a lucrat fie nu erau prevăzute în anexa 2 al Ordinului nr.50/1990 al Ministerului Muncii, fie că ele nu prezentau gradul de toxicitate necesar încadrării în grupa de muncă, iar în perioada 1996-1999 nu s-au făcut determinări pentru stabilirea noxelor la nivelul societății.
Totodată, s-a susținut că reclamantului i s-a acordat grupa II de muncă pentru toate perioadele în care acesta a lucrat în locurile care se încadrau în dispozițiile prevăzute de lege.
Locurile de muncă cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării sunt stabilite în Ordinului nr.50/1990 al Ministerului Muncii, Ministerului Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția.
Punctul 6 din Ordin prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților, ținând seama de condițiile concrete în care își desfășoară activitatea.
Măsura trebuie să aibă justificare în documente verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deținătorilor de arhive, conform prevederilor anexei referitoare la procedura privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locurile de muncă încadrate în grupele de muncă.
Prin urmare, în situația în care comisia constituită la nivelul societății apreciază că pentru perioadele indicate de fostul salariat nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea grupei de muncă și nu s-a făcut dovada că refuzul constituie o încălcare a dispozițiilor Ordinului nr.50/1990 al Ministerului Muncii, Ministerului Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția, instanța nu poate obliga unitatea la recunoașterea dreptului respectiv.
În ceea ce privește documentele depuse la dosar de către reclamant cu privire la rezultatele obținute de sindicat în anii 1990-1999 în privința grupelor de muncă, ele dovedesc că s-a dat eficiență acestora încă de atunci de către consiliul de administrație al unității, prin întocmirea tabelelor nominale cu cei care îndeplineau condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de aceste drepturi.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse, acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul considerând-o nelegală.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit prima instanță nu i-a acordat grupa a II-a pentru perioada 1996-1999.
În concluzie a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf.cu disp.art.304 indice 1 pr.civ. Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, potrivit carnetului de muncă, recurentul reclamant a lucrat în grupa a-II-a de muncă în funcția de subinginer în cadrul SC SA B în perioada 1997-11.10.2002 când au încetat raporturile de muncă conform deciziei nr.1954/17.03.2002.
Activitatea desfășurată de către recurent în perioadele 21.01.1988-1.11.1989, 8.12.1992-31.10.1995, 1.10.1999-31.03.2001 a fost încadrată de intimată în grupa a II-a de muncă conf.Ordinului nr.50/1990 și avizele Inspectoratului de Muncă și Protecție Socială nr.165/30.05.1997 și 43/G/1657/28.11.1995.
Intimata trebuia să analizeze dacă intimata a respectat întocmai dispozițiile legale atunci când a considerat că activitatea prestată de recurent nu se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Astfel, potrivit art.7 din Ordinul nr.50/190 încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50% și pentru grupa a II-a cel puțin 70% din programul de lucru.
Este adevărat că potrivit art.14 din Ordinul 50/1990 pentru perioada de activitate desfășurată între 18.03.1969-31.12.1975 încadrarea în grupele I și Ii de muncă se face proporțional cu timpul lucrat conf.precizărilor Ministerului Muncii și Ministerului Sănătății nr.11860/1969 fără a condiționa existența buletinelor de determinare a noxelor.
Însă, după 1 ianuarie 1990 încadrarea în grupele I și II de muncă se face numai în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile de muncă prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis de normele de protecția muncii.
Potrivit art.4 și 5 din Ordinul 50/1990 existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau în laboratoarele de specialitate ale unităților.
De asemenea, determinările de noxe trebuie confirmate de către inspectorii teritoriali pentru protecția muncii care constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecția muncii funcționau normal.
În conf.cu disp.art.6 și 15(2) din Ordinul 50/1990 nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă s-a făcut de către conducerea societății care a constituit comisii prin decizia 483/5.10.1996 și decizia nr.231/20.05.1998.
Aceste comisii din care a făcut parte și recurentul reclamant au analizat situația fiecărui loc de muncă și a nominalizat persoanele care se încadrează în grupele I și II de muncă și în acest sens s-au întocmit procesele verbale nr.1835/6.02.1996 și 5461/9.01.1999 precum și listele nominale cu persoanele care beneficiază de grupa I și II de muncă care au fost înregistrate la ITM
Consiliul de Administrație prin Hotărârea nr.3330/7.03.1996 a aprobat, în baza propunerilor comisiei de încadrare în muncă, încadrarea în grupa a II-a de muncă a personalului din cadrul Secției Moară 300. și Secției, neregăsindu-se și funcția de subinginer deținută de către recurent.
Recurentul a beneficiat de grupa a II-a de muncă în perioadele 21.01.1988-1.11.1989, 8.12.1992-31.12.1995 și perioada 1.10.1999-31.03.2001 când a ocupat funcția prevăzută în Ordinul 50/1990 anexa 2, poziția 181.
Însă, recurentul este nemulțumit de faptul că nu i-a fost considerată în grupa a Ii-a de muncă perioada 1.01.1998-30.09.1999 când a lucrat în Secția.
În perioada menționată societatea nu a făcut demersuri pentru stabilirea noxelor la nivelul societății, astfel că pentru această perioadă ITM B nu a acordat grupa de muncă și din acest motiv, recurentul nu a beneficiat de grupa a II-a de muncă.
De asemenea, potrivit art.1 din Legea 49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, persoanele juridice și fizice care folosesc personal salariat contribuția asigurărilor sociale de stat se stabilește diferențiat, astfel 30% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa a II-a de muncă.
În perioada menționată recurentul a lucrat în condiții normale de muncă așa cum rezultă din adeverințele nr.918/9.04.2008 și 1678/25.06.2008 emise de angajator și nu în grupa a II-a de muncă contrar susținerilor recurentului.
Concluzionând, instanța apreciază că activitățile desfășurate de recurent în perioada 1996-1999 ca subinginer în cadrul secției nu se încadrează în disp.Ordinului 50/1990 unde se arată la disp.art.5, 6 și 7 care este procedura de acordare a grupei de muncă și nu i se poate elibera o adeverință privind încadrarea sa în grupa a II-a de muncă.
Față de aceste considerente, se apreciază că nu sunt incidente în cauză motivele de recurs prev.de art.304 pct-1-9 pr.civ. hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică din toate privințele, urmând a se respinge recursul ca nefondat, în baza disp.art.312 al.1 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în B, str. - -,. 9 PP,.V,.19, împotriva sentinței civile nr.863/3.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 7.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
: /24.04.2009
:DC/2 ex/07.05.2009
Fond: -
Asistenți judiciari:/
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel
