Obligație de a face. Decizia 383/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 383/

Ședința publică din 09 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Vanghelița Tase

JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea

JUDECĂTOR 3: Gabriel Lefter

Grefier - -

S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta-pârâtă - domiciliată în C,-.-...11 județ C - împotriva deciziei civile nr.372 din 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu PRIMARUL MUNICIPIULUI C - C,- județ C având ca obiect

obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat ( ) conform împuternicirii avocațiale nr.502/16.10.2009 depusă la dosar, lipsind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită conform art.87 și urm.Cod pr.civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat și netimbrat. Se solicită judecata în lipsă. Precizează că s-a depus prin serviciul registratură de către recurenta-pârâtă taxa judiciară de timbru de 4,00 lei conform chitanței serie/ Nr. CT - PJ și timbru judiciar de 0,15 lei, precum și concluzii scrise.

După referatul grefierului de ședință;

Instanța luând act că nu mai sunt alte cereri prealabile ori înscrisuri de depus la dosar, fiind lămurită asupra cauzei, în conformitate cu art.150 Cod pr.civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.

Apărătorul intimatului-reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului de față:

Prin cererea adresată Judecătoriei Constanța și înregistrată sub nr-, reclamantul Primarul Municipiului Cas olicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâta să se dispună obligarea pârâtei la desființarea lucrărilor de construire realizate nelegal la imobilul situat în C,-, -. B,. 11, județul C, iar în subsidiar să se dispună autorizarea reclamantului de a aduce el însuși la îndeplinire aceste măsuri pe cheltuiala pârâtei.

În motivarea cererii s-a învederat împrejurarea că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 63178 încheiat la data de 16.05.2005, constatându-se că pârâta a construit un balcon la locuința sa aflată la parterul blocului, fără a deține autorizație de construcție, s-a dispus sancționarea acesteia cu amendă în cuantum de 1000 lei, sistarea lucrărilor și obținerea autorizației de construcție în vederea intrării în legalitate. Neconformându-se măsurilor dispuse, reclamantul, a promovat prezenta acțiune, pentru ca pârâta, prin concursul forței coercitive a statului să fie obligată la desființarea acestor lucrări realizate ilegal.

În probațiune, s-a solicitat și încuviințat spre administrare proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 2, 3, 26 alineat 2 și 32 din Legea 50/1991.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară în cuantum de 8 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.

Pârâta, legal citată și reprezentată s-a prezentat în instanță arătând că a realizat construcția în sine după ce s-a emis certificatul de urbanism și că a solicitat eliberarea unei autorizații de construire și că în situația ei se află toți locatarii blocului care dețin apartamente la parter, care însa nu au fost acționați în judecată și care nici ei nu dețin autorizații de construire.

Prin sentința civilă nr. 20451/17.11.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr- a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Primarul Municipiului

În considerentele sentinței civile mai sus menționate s-a arătat că potrivit rt. 3. litera " " din Legea 50/1991- autorizația de construire se eliberează pentru: lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 11, iar în concordanță cu art. 32 alineat 1 din actul normativ incident, iar în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:

a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;

b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.

S-a retinut că ârâta p. a executat propriu zis un balcon la locuința acesteia situată în-, -. B,. 11, iar pentru lucrarea în cauză s-a eliberat de către Primăria Municipiului C certificatul de urbanism nr. 4065/22.07.2007, proiectul realizării acestei construcții fiind avizat.

Din declarația martorei și planșele fotografice rezultă împrejurarea că la parterul blocului în cauză toți proprietarii apartamentelor situate la parter se află în aceeași situație, reclamanta precizând în răspunsurile la adresele emise de către instanță, faptul că nu s-a eliberat autorizație de contruire, fără a se preciza dacă reclamanta și vecinii săi au solicitat organelor abilitate emiterea acestui act. Coroborând acest aspect cu răspunsurile la interogatoriu rezultă că nici nu se intenționează eliberarea autorizațiilor de construcție deoarece nu se încadrează în condițiile nr. 387/1996, fără a se preciza în concret în care anume condiții. Se observă că pretinsul act, care nu ar permite eliberarea autorizației de construire, a fost adoptat în anul 1996. Dacă lucrarea executată de pârâtă și ceilalți proprietari de apartamente nu îndeplinește condițiile de urbanism de ce autoritatea locală a mai emis certificatul de urbanism știind că balcoanele de la parterul acestui imobil nu se pot alinia cu balcoanele de la etaj atâta timp cât apartamentele de la etaj, pe aliniamentul și fațada respectivă nu sunt prevăzute din construcție cu balcoane? În atare circumstanțe, instanța apreciază că reclamantului i se poate imputa o culpă, el fiind cel care, prin emiterea certificatului nu a făcut altceva decât să inducă în eroare reclamantul.

S-a retinut de către instanta de fond incidenta dispozitiilor art 28. - (1), potrivit căruia odată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției.

-a mai arătat că potrivit alin.2 din textul mai sus mentionat decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanță. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii și cultelor, iar în cauză construcția era finalizată la momentul constatării contravenției.așa încât, fie că se dispune desființarea construcției pe baza unei decizii administrative fie că pe cale judecătorească, această măsură nu se poate dispune doar pentru simplu motiv că acea construcție s-a realizat în lipsa unei autorizații de construire ci mai trebuie îndeplinită o condiție și anume: să se stabilească, fără echivoc, că construcția în cauză nu se încadrează n baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii.

S-a mai relevat că reclamantul nu a prezentat instanței planul urbanistic zonal al zonei și regulamentele aferente avizate și aprobate în condițiile legii, nu a solicitat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care să stabilească că această construcție contravine planurilor în cauză, nu a făcut dovada că față de persoanele aflate într-o situație similară pârâtei ( proprietari ai apartamentelor situate la parterul blocului în cauză) s-a luat și/sau s-a dispus această măsură, iar potrivit dispozițiilor art. 1169 onus probandi incubit actor, atâta timp cât reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii în mod cumulativ a celor două condiții - realizarea unei construcții fără a deține autorizație de construire și a faptului că construcția realizată de pârâtă în atare condiții contravine planului urbanistic zonal, solicitarea acestuia de a obliga pârâta să desființeze construcția în cauză, sau a autoriza reclamantul a duce la îndeplinire această măsură pe seama și cheltuiala pârâtei, este discreționară și arbitrară.

Pe de altă parte, pârâta a făcut dovada că în cele din urmă ( adică în timpul judecății) s-a adresat instituției competente în vederea obținerii autorizației de construcție, pârâta având legitimă că va obține documentul în cauză, și, prin urmare, a dispune o asemenea măsură ar fi prejudiciabilă pentru parată, cel puțin în acest moment.

Împotriva sentinței civile mai sus menționate a formulat apel Primarul Municipiului C prin care a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de critică ale hotărârii apelate s-a arătat că în cadrul acțiunilor de control efectuate de către inspectorii Direcției Corp Control, la imobilul situat în C,-, -. B,. 11, județul C, s-a constatat încălcarea dispozițiilor art. 23 alineat 2 din Legea nr. 50/1991 privind executarea de construcții fără autorizație de construire, sens în care pârâta a fost sancționată contravențional prin procesul verbal de contravenție nr. 63178/16.05.2005, cu amendă în cuantum de 1.000 lei, pentru încălcarea dispozițiilor art. 23 alineat 2, pentru construirea unui balcon la locuința sa aflată la parterul blocului mai sus menționat.

S-a mai arătat că nu se poate reține culpa reclamantului pentru că pârâta nu a obținut autorizație de construcție, întrucât aceasta nici măcar nu a solicitat un astfel de act și nici nu a depus documentația aferentă emiterii acestuia, iar eliberarea certificatului de urbanism este un act de informare, prin care solicitantului i se pun în vedere condițiile pe care trebuie să le îndeplinească pentru a putea obține avizarea edificării respectivei lucrări, urmând a îndeplini condițiile prevăzute de nr. 387/1996.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 282 Cod procedură civilă.

Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat decizia civilă nr. 372 din 19 iunie 2009, prin care a admis apelul declarat de apelantul reclamant Primarul Municipiului C împotriva sentinței civile nr. 20451 din 17.11.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în contradictoriu cu intimata pârâtă.

A fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul că a fost admisă acțiunea și s-a dispus desființarea lucrărilor de construire realizate ilegal - identificat prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu nr. 63478 din 16 mai 2005 încheiat de Primarul Municipiului C și aducerea construcției la starea inițială.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că pârâta a edificat un balcon fără autorizație de construcție și în urma aplicării sancțiunii contravenționale nu s-a conformat dispozițiilor date de organul constatator, în sensul de a desființa construcția edificată.

În atare situație, Tribunalul Constanțaa dispus desființarea lucrărilor de construire realizate ilegal, identificate prin procesul-verbal de contravenție și aducerea construcției la starea inițială.

În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 372 din 19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, a declarat recurs pârâta.

Motivează recursul arătând că desființarea construcției nu se va dispune pentru simplul fapt că nu există autorizație de construcție, ci trebuie să îndeplinească o condiție și anume să se stabilească fără echivoc că balconul nu se încadrează în baza planurilor urbanistice și a reglementărilor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii.

În speță, reclamanta intimată nu a făcut dovada planului urbanistic zonal și a reglementărilor aferente autorizate și aprobate în condițiile legii.

Nu a solicitat efectuarea unei expertize tehnice, care să stabilească că această construcție contravine planurilor în cauză și nu a făcut dovada că, pentru persoanele aflate în situație similară s-au dispus aceleași măsuri.

Pentru cele relatate mai sus, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului și menținerii hotărârii instanței de fond.

Analizând decizia recurată în baza motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele:

Reclamantul Primarul Municipiului Cai nvestit instanța cu o acțiune civilă, solicitând obligarea pârâtei recurente la desființarea lucrărilor de construire realizate ilegal.

Potrivit procesului verbal de contravenție nr. 63178 din 16 mai 2005, încheiat de către Primarul Municipiului C, recurenta pârâtă a fost sancționată contravențional cu 1000 lei ROL - amendă contravențională - ca urmare a executării unei lucrări fără autorizație de construcție și anume edificarea unui balcon și practicarea unui acces în boxa din subsolul imobilului și executarea unui zid în gol în vederea amenajării boxei.

În baza procesului verbal mai sus-menționat, agentul constatator a dispus:

-obținerea autorizației de construire cu respectarea prevederilor art.28 al.2 din Legea nr.50/1991 modificată de către recurentă, în caz contrar desființarea lucrărilor și readucerea terenului în stare inițială.

Măsurile dispuse de către agentul constatator trebuiau aduse la îndeplinire în termen de 60 de zile de la primirea procesului-verbal de constatare a contravenției.

Dispozițiile art. 28 din Legea nr. 50/1991, republicată, arată că: odată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției.

(2) Decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanță. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii și Cultelor.

(3) Măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară".

Astfel chiar dacă lucrările executate fără autorizație de construire erau finalizate la data constatării contravenției, era necesar ca pârâta să se conformeze dispozițiilor emise de reprezentantul unității administrativ teritoriale locale, respectiv de a aduce în starea inițială imobilul pentru care au fost autorizate lucrările de construire.

Potrivit dispozițiilor art. 32 din actul normativ mai sus menționat " (1) În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:

a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;

b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.

(2) În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1).

(3) În cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.

(4) În situațiile prevăzute la art. 24, organele de control vor putea cere instanței să dispună, prin hotărârea de condamnare, măsurile menționate la alin. (1). Organele de control competente, potrivit legii, pot cere organelor de urmărire penală sesizate și, după caz, instanței să dispună oprirea temporară a executării lucrărilor, pe tot parcursul procesului penal.

(5) Persoanele care au beneficiat de subvenție pentru construirea unei locuințe și pentru care s-a dispus măsura prevăzută la alin. (1) lit. b) vor restitui subvențiile primite, cu plata dobânzilor legale pentru perioada în care le-au folosit".

Raportând dispozițiile legale la speța de față, Curtea constată că recurenta nu s-a conformat celor dispuse prin procesul verbal de contravenție de către Primarul Municipiului C, în sensul că neobținând autorizația de construcție nu a readus terenul în stare inițială în termenul stabilit.

În mod corect, instanța de apel admițând apelul a dispus desființarea lucrărilor de construire realizate ilegal.

De altfel, recurenta a fost cea care a recunoscut contravenția săvârșită, semnând procesul verbal fără nici o obiecție.

Nu are relevanță în cauză că recurenta a obținut certificatul de urbanism, din moment ce nu i-a fost eliberată autorizația de construire care este obligatorie în cazul edificării construcției, dispozițiile legale în materie fiind imperative.

Reclamantul nu trebuia să facă dovada planului urbanistic al zonei unde este amplasată construcția edificată ilegal și că aceasta contravine planului în cauză, astfel cum susține recurenta, întrucât nu s-a confirmat măsurilor dispuse prin procesul verbal, care nu a fost contestat în instanță.

Analizând decizia pronunțată de Tribunalul Constanța este legală și temeinică, fapt pentru care în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul.

În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenta către intimatul reclamant la 357 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta-pârâtă, domiciliată în C,-, - 34,. B,. 11, județul C, împotriva deciziei civile nr. 372 din 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în-, județul

Obligă recurenta la plata către intimat la 357 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9.11.2009.

Președinte, Pt. Judecător, Judecător,

- - - - - -

Cf.art.261 alin.2 c Cod Penal, semnează,

Președinte Instanță,

Pt.Grefier,

- -

Cf.art.261 alin.2, semnează,

Grefier Secție,

Jud.fond.

Jud.apel. /

Red.dec.Jud.-/9.12.2009

Tehnoredact.gref.

2 ex./ 18.12.2009.

Președinte:Vanghelița Tase
Judecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea, Gabriel Lefter

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 383/2009. Curtea de Apel Constanta