Obligație de a face. Decizia 384/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr. 384
Ședința publică de la 25 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Budă președinte secție
- - - președinte instanță
- - - JUDECĂTOR 2: Costel Drăguț
Grefier:
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind judecarea recursului declarat de reclamanții, împotriva deciziei civile nr. 669 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 9127din 8 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr. 9955/C/2006, în contradictoriu cu pârâta B - A GRUPULUI, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 21 aprilie 2008 au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 05.06.2006, reclamanții, N icușor și, au chemat-o în judecată pe pârâta SNP SA B - Membră a Grupului, solicitând instanței să dispună obligarea acesteia la ridicarea instalațiilor de gaze și țiței, amplasate pe terenul proprietatea reclamanților, situat în com. de, p 24, jud.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului menționat, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3719/27.06.2005 de BNP, în cote indivize de 1/3 fiecare.
S-a mai arătat că, pe acest teren, pârâta, prin sucursala sa din C, amplasat în toamna anului 2005 o conductă de gaze și țiței, fără a avea un titlu legitim sau acordul reclamanților în calitate de proprietari.
Reclamanții au notificat-o pe pârâtă la data de 16.02.2006, prin ntermediul - și, la sediul sucursalei din C, în vederea ridicării acestei conducte, însă, în urma negocierilor purtate, nu s-a ajuns la un consens.
La data de 01.09.2006, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că, în realitate, nu este vorba despre instalații de gaze și țiței, ci despre colectare de gaze și țiței, cu o presiune de până la 40 bar, poziționate subteran, la o adâncime de peste un metru, fără a afecta executarea unor lucrări de construcții sau culturi agricole, în timp ce instalațiile petroliere ar fi presupus ocuparea unor suprafețe de teren cu construcții de suprafață, în scopul procesării acestor produse, situație care ar fi condus indubitabil la imobilizarea terenului.
S-a mai precizat că, urmare a sesizărilor telefonice primite de la mai multe persoane fizice și a sesizării scrise a numitului, în data de 10.10.2005, prin care pârâta a fost informată că în zonă au fost construite mai multe case pe colectoarele de țiței și gaze ce traversează zona, conducerea sucursalei s-a deplasat la fața locului împreună cu conducerea comunei, constatând sesizarea întemeiată.
Prin sentința civilă nr.9127 din 08.11.2006, Judecătoria Craiovaa respins acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a se pronunța in acest sens, instanța a reținut ca, pe sub unele construcții din comuna de, proprietate particulara, trec conductele pârâtei, iar pentru prevenirea producerii de accidente cu efecte dezastruoase s-a trecut la devierea traseului acestor conducte, care punea in pericol siguranța cetățenilor. Instanța a mai reținut ca acestea deviere este in concordanta cu dispozițiile art. 8 lin.2 din Legea nr.238/2004, fiind incident un caz de forță majoră care a îndreptățit-o pe pârâta să acționeze in sensul devierii traseului conductelor pe proprietatea reclamanților, iar ulterior s-au început negocieri.
Împotriva acestei sentințe au declarata apel reclamanții.
In motivarea căii de atac reclamanții au arătat că art. 8 alin. 2 din Legea nr.238/2004 se referă la accesul pe terenurile afectate de servitutea legală, nu se referă la amplasarea conductelor de țiței si gaze, ci doar la accesul la acestea după ce au fost amplasate. Sesizarea unică scrisă din 10.10.2005 este apreciată de apelanți ca un pretext care să justifice forța majoră, deși, dacă se punea in pericol siguranța, pârâta trebuia sa se sesizeze la momentul eliberării autorizațiilor de construcție care pe riscul lor au edificata ceste case.
Apelanții au mai arătat că pentru ca demersul de deviere să fie fundamentat trebuia să se realizeze un raport in regim de urgență la care să participe toate părțile, inclusiv notificarea si nu s-a respectat dips. art. 7 alin. 2 din Legea nr.238/2004 si nu s-a verificat dacă in speță este vorba despre perimetre de exploatare sau despre terenuri necesare acestor activități, solicitând in acest scop o expertiză tehnică.
Intimata pârâta a depus întâmpinare, lista semnăturilor proiectanților, proiect nr.1729/2006 privind devierea colectoarelor de țiței.
Prin decizia civilă nr. 669 din 19 decembrie 2007, Tribunalul Dolja respins apelul declarat de reclamanții -, și.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere dispozițiile art. 41 alin. 4 din Constituția României, precum și faptul că devierea conductelor de petrol a îmbrăcat forma forței majore, justificându-se astfel această deviere și notificare ulterioară a proprietarilor caselor respective care s-au pus singuri în pericol construind fără autorizație de construcție în perimetrul conductelor.
Împotriva acestei decizii civile au declarat recurs -, și, motivând că hotărârea din apel poate fi criticată din perspectiva art. 304 pct. 9. în sensul că s-a făcut o greșită aplicare a Legii 238/2004, precum și a prevederilor constituționale și acelea cuprinse în Codul civil.
Analizând actele și lucrările dosarului, se constată următoarele:
Acțiunea formulată de către reclamanți a fost respinsă cu motivarea că, survenirea cazului de forță majoră, a îndreptățit-o pe pârâta SNP SA B - Membră a Grupului să acționeze pentru stabilirea unui alt traseu deviat al conductelor, deoarece acestea puneau în pericol siguranța proprietarilor caselor amplasate pe terenurile traversate în subteran de aceste conducte, astfel încât au fost aplicate dispozițiile art. 8 alin. 2 din Legea 238/2004.
Însă, în fapt, art. 8 din Legea 238/2004, alin. 2, se referă la accesul la terenurile afectate de către servitutea legală prevăzută de dispozițiile art. 7 alin. 1, respectiv la un caz de forță majoră, stabilindu-se că accesul la terenuri este neîngrădit.
În speță, forța majoră ar trebui să se refere, prin prisma dispozițiilor mai arătate, la accesul către conductele colectoare de țiței după ce acestea au fost deja amplasate și nu la amplasarea acestora.
Mai mult, referitor la motivarea primei instanțe, se constată, în speță, că forța majoră nu a fost justificată, respectiv dovedită, deoarece singura sesizare scrisă din data de 10.10.2005 și, respectiv, sesizările telefonice, nefiind suficiente pentru această justificare.
De asemenea, există în cauză și apărări contradictorii ale pârâtei intimate, în sensul că lucrările efectuate pe terenurile proprietatea reclamanților nu ar afecta executarea unor lucrări de construcții, atâta timp cât se motivează devierea traseului conductelor tocmai pe considerentul că fostul traseu afecta niște lucrări de construcție, respectiv cele ale caselor de locuit.
Înseși prevederi ale Legii 238/2004, art. 7 alin. 2, impun ca exercitarea dreptului de servitute legală să se facă după o prealabilă notificare a proprietarului terenului, notificare ce nu a fost făcută de către pârâta intimată.
Aceasta în situația în care, în favoarea titularului de drept, se instituie o servitute legală pentru terenurile, altele decât cele de utilitate publică, necesare oricăror activități de explorare sau exploatare.
Mai mult, proprietarii-reclamanți ai terenurilor în cauză au obținut autorizații de construcții pentru imobilele pe care le dețin, din actele existente la dosar, rezultând clar că, în speță, conductele traversează terenul proprietatea reclamanților, procedura normală de negociere prevăzută de Legea 23/2004 nefiind derulată.
De asemenea, în speță nu poate fi vorba despre o încălcare a prevederilor Constituției, respectiv art. 41 alin. 4 referitoare la aceea că "autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor".
Faptul că transportul rezervelor de energie, în speță petrol, este de interes public, nu atrage implicarea unei autorități publice locale, când cazul de față se referă la terenuri fie agricole extravilane, fie construibile, dar care sunt proprietatea exclusivă a reclamanților-recurenți, de asemenea, în speță nepunându-se problema unei cauze de utilitate publică.
Având în vedere aceste considerente, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9. instanța constată o aplicare greșită a legii, sentința pronunțată în cauză este neîntemeiată și nelegală.
Urmează, conform dispozițiilor art. 312 alin. 2 și alin. 3. ca instanța să admită recursul formulat de către reclamanții -, și, să modifice decizia recurată în sensul de a admite apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 9127din 8 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr. 9955/C/2006.
Pe fondul cauzei, urmează ca instanța să admită acțiunea formulată și să oblige pe pârâta intimată să-și ridice instalațiile de gaze și țiței amplasate pe terenul proprietatea reclamanților, această obligație de a face fiind complet îndreptățită, ca și obiect principal al cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanții, și.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, împotriva deciziei civile nr. 669 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 9127din 8 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr. 9955/C/2006, în contradictoriu cu pârâta B - A GRUPULUI, având ca obiect obligație de a face.
Modifică decizia civilă recurată, în sensul că admite apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 9127/8.11.2006 a Judecătoriei Craiova.
Pe fond, admite acțiunea și obligă pe pârâtă să ridice instalațiile de gaze și țiței amplasate pe terenul proprietatea reclamanților, situat în com. de, jud. D, T 110 P 24.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Aprilie 2008
PREȘEDINTE: Marian Budă - - | JUDECĂTOR 2: Costel Drăguț - - | JUDECĂTOR 3: Ionela Vîlculescu - - |
Grefier, |
Red. Jud. -
Tehnored.
4 ex./20.05.2008
Jud. apel
Jud. fond
Președinte:Marian BudăJudecători:Marian Budă, Costel Drăguț, Ionela Vîlculescu
