Obligație de a face. Decizia 3894/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1442/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3894/
Ședința publică din data de 28 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă SC SA, împotriva sentinței civile nr.166 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.46663/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect - obligația de a face, eliberare adeverință.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 21.05.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 28.05.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față,constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.166/12.01.2009 pronunțată în dosarul nr.46663/3/LM/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâta SC SA și a obligat pârâta să elibereze reclamantului adeverința privind grupa I de muncă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajat al pârâtei în perioada 03.04.1980-6.- în postul de mecanic de locomotivă, așa cum reiese din adeverința nr.1513/19.04.1995 eliberată de angajator.
S-a statuat că, potrivit art.34 alin.5 din Codul muncii, la solicitarea salariatului angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate.
Totodată, art.40 alin.2 lit.h din Codul muncii, angajatorul are obligația de a elibera toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
Față de cele arătate, pârâta avea obligația legală de a elibera reclamantului adeverința în legătură cu aspectul pretins de acesta, respectiv grupa I de muncă, conform actelor pe care le deține, motiv pentru care tribunalul a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta SC SA, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiurile de modificare prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, recurenta susține în esență, că instanța de fond a soluționat pricina cu lipsă de procedură, fie cu procedură viciată și că a pronunțat sentința atacată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat că citația și cererea de chemare în judecată au fost găsite în cutia poștală, la data de 12 ianuarie 2009, exact în ziua termenului de judecată, deși poartă ștampila cu data de prezentare la poștă 19.12.2008. Pe citație nu este menționată totodată ștampila cu data sosirii la destinație. De altfel, nu trebuie neglijat că la societatea recurentă, vacanța pentru sărbătorile de iarnă a avut loc în perioada 24 decembrie 2008 - 4 ianuarie 2009, în această perioadă fiind asigurată continuitatea conducerii, cu excepția zilelor de 25-31 decembrie. Drept urmare, este inexplicabil ca o citație cu ștampila de prezentare 19 decembrie 2008 să fie comunicată la 12 ianuarie 2009 și nu la registratura societății, ci în cutia poștală. Această situație le-a creat o vătămare, în sensul imposibilității formulării întâmpinării și prezentării la termenul de judecată.
Pe fondul dreptului dedus judecății se arată că instanța de fond a nesocotit pct.6 al Ordinului nr.50/1990 a Ministerului Muncii și ocrotirilor Sociale, privind "nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă".
Instanța de fond pretinde recurenta, a obligat SC SA să elibereze adeverința privind grupa I de muncă, fără a motiva temeiul în baza căruia reclamantul ar beneficia de încadrarea într-o astfel de grupă. Astfel, instanța motivează doar aspectul privind obligația angajatorului de a elibera adeverința și documente care să ateste calitatea de salariat, vechimea în muncă, în meserie și specialitate, conform art.40 alin.2 și art.34 alin.5 din Codul muncii.
Acest fapt este incontestabil iar SC SA s-a conformat acestor dispoziții legale, dovada fiind chiar adeverințele emise de aceasta atât cea din 1995 (anexa 2), cât și cea din 2008 (anexa 4).
Discuția contradictorie între reclamant și societate este temeiul încadrării în grupa I sau a II-
Din cererea introductivă, redactată confuz, se înțelege totuși că instanța a fost investită cu soluționarea încadrării în grupa I de muncă și nu în grupa a II-a așa cum apreciază angajatorul.
Față de această cerere, tribunalul nu a motivat în nici un mod obligarea recurentei la a emite adeverința în sensul că reclamantul ar beneficia de grupa I de muncă, neinvocând nici un articol din nr.50/1990 unde s-ar încadra reclamantul și nici un înscris doveditor care să determine o astfel de încadrare.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința atacată sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrările dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază fondat recursul doar pentru considerentele ce urmează a fi înfățișate în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
În primul rând, se critică sentința atacată pentru neregularități de ordin procedural și care sunt sancționate cu nulitatea conform art.105 alin.2cpc, critică ce va ocaziona motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.5 Cod pr.civilă.
Se susține astfel că nu s-a realizat procedura de citare cu recurenta, fiind viciată și găsită la cutia poștală chiar la data termenului de judecată 12 ianuarie 2009, deși poartă ștampila cu data prezentării la poștă, 19.12.2008,
Acest motiv de recurs nu subzistă în cauză.
Se va avea în vedere că în speța dedusă judecății comunicarea citației s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art.921Cod pr.civilă ce stipulează că: "Comunicarea citației și a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afișare în cazul persoanelor juridice, precum și al asociațiilor sau societăților care, potrivit legii, pot sta în judecată, cu excepția cazurilor în care refuză primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora".
În speță, conform procesului verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură (fila 15 dosar fond) atestă refuzul de primire al citației, sens în care evident că procedura de citare s-a realizat corect prin afișare, iar data ștampilei oficiului poștal este de 7.01.2009, în deplin acord cu ziua, luna și anul înscris de agentul procedural în dovada de îndeplinire a procedurii de citare. De altfel, aceasta este mențiunea esențială conform art.100 pct.1 alin.1 din Cod pr.civilă, de natură a atrage nulitatea citației, respectiv anul, luna, ziua înscrise pe procesul verbal de înmânare a actului de procedură de agentul procedural.
Pe fondul dreptului dedus judecății se va constata că potrivit dispozițiilor art.40 alin.2 lit.h din Codul muncii, una din obligațiile principale ce-i revin angajatorului în executarea raporturilor de muncă este aceea de a elibera la cerere toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului. În baza art.34 alin.5 Codul muncii, la solicitarea salariatului angajatorul este obligat să elibereze un document care atestă activitatea desfășurată de acesta, vechimea în muncă, în meserie și specialitate.
Ori, în speță angajatorul a eliberat o astfel de adeverință ce atestă încadrarea vechimii în grupa a II-a de muncă (fila 3 dosar fond), ceea ce contestă reclamantul este acordarea grupei I de muncă pentru perioada 03.04.1980.06.03.1995, adeverința la care a fost obligat angajatorul să o elibereze prin sentința atacată fără a motiva această dispoziție.
Nu trebuie neglijat că potrivit Ordinului nr.50/1990 al Ministerului Muncii și Sociale invocat în susținerea recursului dispozițiile art.6, încadrarea în grupa I și a II-a de muncă se făcea doar de conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care-și desfășoară activitatea solicitantul. Ori, este evident că stabilirea persoanelor ce puteau beneficia de grupa I și a II-a de muncă revenea exclusiv angajatorului doar dacă erau îndeplinite condițiile stabilite de lege.
Aceste dispoziții însă, erau abrogate la data investirii instanței, prin dispozițiile art.198 din Legea nr.19/2000, fiind adoptat însă Ordinul nr.590/2008 a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse privind modul de întocmire și elaborare a adeverințelor prin care se atestă activitatea în grupele I și a II-a de muncă, potrivit legislației în vigoare datei de 1 aprilie 2001. Acest ordin preia într-o nouă formă,parțial, dispozițiile ordinului anterior stabilind însă tot în sarcina angajatorilor sau deținătorilor de arhive responsabilitatea încadrării în grupa I și a II-a de muncă, stipulând astfel că: "Angajatorii sau orice deținători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor, informațiilor înscrise în adeverințe pe care le întocmesc și le eliberează". Astfel, după data intrării în vigoare a Ordinului nr.590 din data de 24.09.2008, angajatorii sau deținătorii de arhive întocmesc și eliberează adeverințe, numai în baza documentelor verificabile în arhiva acestora.
Dar, în baza documentelor înregistrate în arhivele angajatorului nu reiese că reclamantul-ar fi prestat activități în grupa I de muncă pentru a se dispune de către instanță eliberarea unei astfel de adeverințe, ci numai în grupa a II-a de muncă, sens în care i-au fost emise adeverințe corespunzătoare în anii 1995 și 2008.
Drept urmare, nelegal a dispus Tribunalul eliberarea unei adeverințe privind grupa I de muncă, în condițiile în care această prerogativă este exclusiv a angajatorului sau deținător de arhivă, ce are cunoștință despre condițiile efective în care își desfășoară activitatea angajatul solicitant și care răspunde de altfel pentru încadrarea legală a unor categorii de salariați în grupele de muncă prin conducerea unității ce aplică prevederile legale în materie.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă va admite recursul și va modifica în tot sentința atacată în sensul că, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA, împotriva sentinței civile nr.166 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.46663/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Modifică în tot sentința atacată.
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.05.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./23.06.2009
Jud.fond:;
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
