Obligație de a face. Decizia 396/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 396
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase judecător
- - - - judecător
- - judecător
GREFIER - POLITIC &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre pronunțare recursurile civile promovate de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.267 din data de 09.04.2008 și a încheierii de ședință din data de 08.04.2008, pronunțate de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 06.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 267/C din 9.04.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr- (nr. vechi 1663C/2006 ), cu opinie majoritară, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în obligație de a face formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta " România"
În motivarea acestei soluții instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul său sub nr- (nr. vechi 1663/C/2006) la data de 12.07.2006 reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC " ROMÂNIA" SA B obligarea acesteia din urmă de a-i încheia contractul individual de muncă, respectiv actul adițional la cel existent începând cu data de 1.04.2002 respectiv 29.08.2003 corespunzător clauzelor M 2755/2003-2004,.M 9194/2004-2005 actului adițional 698/2005 și M 4474/2005-2006.
Totodată reclamantul a solicitat că pârâta să fie obligată să-i plătească prejudiciile materiale și morale determinate de efectele negative ale neîncheierii contractului individual de muncă și actului adițional pe perioada 2002-2006, prejudicii cumulate în valoare de 100.000 lei și cheltuielile de judecată corespunzătoare.
În motivare reclamantul a arătat că obligația încheierii contractului individual de muncă și a actului adițional conform prevederilor contractului colectiv de muncă, îi revine pârâtei SC " ROMÂNIA" SA B în solidar cu fosta SC "" SRL, ca urmare a celor dispuse prin titlurile executorii reprezentate de sentința civilă 142/13.05. 2002 Tribunalului Neamț, decizia civilă nr. 1810/25.11.2002 a Curții de APEL BACĂU și decizia civilă nr. 289/10.03.2003 a Curții de APEL BACĂU.
Reclamantul a mai arătat că datorită neîndeplinirii obligațiilor izvorâte din titlurile executorii enumerate mai sus, a fost nevoit să pornească executarea silită prin dosarul nr. 54/2003, împotriva SC "" SA R, - - în prezent SC " ROMÂNIA" SA, - iar poprirea derulată succesiv (lună de lună) a fost confirmată de instanțele de control judiciar care au constatat că în luna noiembrie 2004 nu beneficiase încă de dreptul reîncadrării efective în muncă. Deși pârâta a promovat mai multe contestații la executare, acestea au fost pe rând respinse, fiind certificată legalitatea actelor de executare derulate în dosarul nr. 54/2003. Încheierea contractului individual de muncă și a actului adițional se impune în mod obligatoriu, a precizat în continuare reclamantul, pentru a-i garanta vechimea în muncă corespunzătoare, pe perioada executării silite, când nu a beneficiat de niciunul din drepturile constituționale (asistență socială gratuită, angajări rate, credite banii, ) de care pot uza alți salariați conform legislației muncii. Neîncheierea contractului individual de muncă, pe fiecare din anii menționați în cerere, ar presupune lipsirea de conținut a titlurilor executorii menționate mai sus. Invocarea de către pârâtă a emiterii unei decizii de încetare de drept a contractului individual de muncă, conform art. 56 (c) din Codul muncii reprezintă o motivație ce nu o absolvă pe angajatoare de îndeplinirea dispozitivelor titlurilor executorii.
În final, reclamantul a menționat faptul că a întreprins mai multe demersuri, înregistrate direct la secretariatul angajatoarei sub nr. 6577/27.01.2003 și nr. 9637/1.08.2003 și că acestea au rămas fără nici un răspuns. Prejudiciile materiale și morale solicitate, în valoare de 100.000 lei, acesta le consideră pe deplin motivate, de faptul că perioada celor patru ani de zile (2002-2006), când nu a avut nici un loc de muncă, a reprezentat o neagră în activitatea sa profesională, marcându-i negativ viitorul pe linie profesională, familie și sănătate. Reclamantul a precizat că își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Codului Muncii, Legii - și a contractului colectiv de muncă la nivel de societate pe anii 2002-2006, depunând în dovedire înscrisuri în copie, reprezentate de: diferite hotărâri judecătorești, adrese, contracte colective de muncă și acte adiționale.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de pretențiile reclamantului, instanța de fond a constatat că acțiunea este neîntemeiată pentru considerentele expuse mai jos:
Reclamantul a fost angajat la SC " "SRL R, societate care potrivit deciziei asociatului său unic respectiv SC "" SA a fost dizolvată și radiată din Registrul Comerțului Prin decizia nr. 70/29.08.2003 emisă de SC "" SA s-a dispus ca începând cu data de 27.08.2003 contractul individual de muncă al reclamantului să înceteze de drept, în temeiul dispozițiilor art. 56 lit. c din Codul muncii.
Întrucât SC SA Raf uzionat cu SC " ROMÂNIA " și SC " ROMÂNESC" SA rezultând SC " ROMÂNIA" SA, inițial cu sediul în B și apoi în B (conform înscrisului de la filele 130-131 dosar) în raport de pretențiile reclamantului, calitate procesuală pasivă a dobândit SC " ROMÂNIA" SA
Deși reclamantul a susținut permanent că nu a fost executată sentința civilă nr. 142/13.05.2002 a Tribunalului Neamț și că nu a fost reintegrat efectiv de fostul angajator SC" " SRL, acest aspect nu este adevărat. Astfel, în baza deciziei nr. 909 din 2.08.2002, modificată, prin anularea unui singur articol (nr.3), conform deciziei nr. 1/22.01.2003, ambele emise de SC "" SRL s-a realizat reintegrarea reclamantului începând cu data de 1.04.2002 în funcția de maistru, deținută anterior desfacerii contractului său individual de muncă, cu același salariu de încadrare, toate drepturile bănești corespunzătoare sentinței civile nr.142/13.05.2002 a Tribunalului Neamț fiindu-i achitate. Pe carnetul de muncă al reclamantului la pozițiile 78-79 (filele 145-146), se regăsesc mențiunile exacte, ce pot certifica reîncadrarea reclamantului de către SC "" SRL Ulterior, după reîncadrare imposibil de realizat fără acordarea tuturor drepturilor ce decurg din contractul colectiv de muncă la nivel de societate și contractul individual încheiat anterior, potrivit Deciziei nr. 70/29.08.2003 care a rămas irevocabilă, activitatea reclamantului a încetat în baza prevederilor art. 56 lit. c din Codul muncii începând cu 27.08.2003. Și această mențiune se regăsește în contractul de muncă al reclamantului, fiind operată la ultima poziție-80, avizată și de Inspectoratul Teritorial d e Muncă al Județului
După încetarea activității sale, invocând dispoziții din contractele colective nr. 848/1.10.2002 și nr. 9194/10.07.2003, reclamantul a formulat o cerere înregistrată sub nr. 609/C/2005 pe rolul Tribunalului Neamț prin intermediul căreia a solicitat mai multe drepturi bănești, printre care și obligarea SC " ROMÂNIA" SA (fostă "" SA R) la plata a 12, salarii medii pe societate, la nivelul anului 2002, cu titlu de plăți compensatorii, actualizate cu indicele de inflație și despăgubiri reprezentând indemnizația de șomaj pentru intervalul 29.08.2003 - 29.08.2004 în cuantum lunar de 75% din salariul minim brut pe țară, în vigoare la data de 29.08.2003. Această hotărâre a rămas irevocabilă prin decizia nr. 270 din 6.03.2006 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU Secția Civilă, prin intermediul căreia au fost respinse ca nefondate atât recursul reclamantului, căruia la fond nu i s-a admis toate pretențiile cât și cel al pârâtei SC " ROMÂNIA" SA. Din considerentele celor două hotărâri judecătorești a rezultat clar faptul că pentru a fi îndreptățit la plata unor salarii compensatorii, reclamantului trebuia să-i înceteze mai întâi contractul de muncă. Acest lucru s-a întâmplat, dreptul său fiind apreciat ca fiind născut pe 29.08.2003, când s-a emis decizia nr. 70.
Prin urmare, reiterarea unei solicitări noi, de încheiere a unor contracte individuale de muncă și a unor acte adiționale pentru o perioadă (1.04.2002 - 29.08.2003) când reclamantului i s-au clarificat raporturile de muncă printr-o hotărâre judecătorească intrată în putere de lucru judecat, ori pentru un interval de timp (după 24.08.2005) care nu poate antrena nicio obligație în sarcina pârâtei, nu poate fi apreciată de instanță decât o cerere formulată cu rea-credință și imorală.
Reclamantul nu poate justifica cum dorește încheierea contractului individual de muncă, pentru o perioadă pe care o motivează ca fiind lipsită de acest înscris, în condițiile în care, în dosarul 609/C/2005, pretențiile sale pentru aceeași perioadă au avut ca izvor tocmai încetarea contractului individual de muncă.
Instanța, în opinia sa majoritară, a concluzionat în sensul că reclamantul nu numai că nu este îndreptățit în cererea formulată, dar din conduita/ atitudinea manifestată, prin intermediul căruia a încercat permanent să evoce o situație, și-a exercitat cu rea-credință drepturile garantate prin lege, săvârșind un abuz. Acesta a invocat prejudicii pe care nu le-a suferit, întrucât din multitudinea înscrisurilor existente și a cererilor care depășesc limitele unui proces echitabil, rezultă că aspectele ce țin de legalitatea unor pretenții nu sunt o opțiune a acestuia. Așa cum în mod corect a susținut și pârâta, suma indicată cu titlu de prejudiciu material și moral nu numai că depinde de primul capăt de cerere, ca o compensare, a unei situații negative pe care acesta a fost nevoit să o suporte și care nu a fost în nici un fel confirmată, dar în ceea ce-l privește, raportat exact la pretențiile de față, realitatea poate fi dimpotrivă una contrară.
Deși permanent reclamantul vorbește despre omisiunea pârâtei de a-l reintegra, amintind continuu de sentința civilă nr. 142/13.05.2002 a Tribunalului Neamț rămasă irevocabilă, cu bună știință nu precizează nimic despre altele mai recente (ex. decizia civilă nr. 300/RC/2006 a Tribunalului Neamț de asemenea irevocabilă, ) care-i pot răsturna situațiile eronate pe care acesta încearcă să le prezinte instanței.
Având în vedere cele arătate mai, înainte va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri, în condițiile art. 301 teza a II-a cu referire la 284 alin.3 pr.civ. legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, s-a declarat recurs de către reclamant ( fl. 62 ), înregistrat pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-; după comunicarea hotărârii, în termen, conform art. 303 alin.2 pr.civ. ( fl. 3-5 ), s-au depus motivele de recurs.
Totodată reclamantul a formulat recurs separat ( fl.65, 68) și împotriva încheierii din 8.04.2008 - de respingere a cererii de abținere formulată de d-na judecător și a cererii de recuzare formulată de reclamant împotriva doamnelor judecător, și a d-lui asistent judiciar - și a încheierii de amânare a pronunțării din 9.04.2008 - ambele pronunțate de Tribunalul Neamț în dosarul -.
Criticând hotărârea primei instanțe, recurentul reclamant a invocat motivele de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de art. 304 pct.9 și 7.pr.civ. susținând că:
- sub aspectul încălcării și aplicării greșite a legii, nu s-au analizat hotărârile ce atrăgeau autoritatea de lucru judecat (respectiv civ. 142/2002 a Tribunalului Neamț, Deciziile civile 1810/2002, 289/2003 și 603/2004 ale Curții de APEL BACĂU ), iar argumentul reținut cum că nu trebuia încheiat un alt contract de muncă pentru că exista cel vechi nu e legal din moment ce prin dizolvarea societății angajatoare la 12.02.2002 încetase de drept și contractul său de muncă ( deci trebuia să i se încheie altul ).
- sub aspectul considerentelor lipsesc motivele pe care se întemeiază hotărârea; astfel, s-a reținut că a fost reintegrat prin. 909/2002, deși prin alte hotărâri irevocabile s-a reținut că nici după 6 ani nu a fost reintegrat efectiv (deci susținerile din sentință nu se sprijină pe situația de fapt stabilită deja prin alte hotărâri); mai mult, deși a cerut instanței să oblige pârâta a dovedi cu înscrisuri că a încheiat contract individual de muncă după reintegrare, fișa postului, pontaje, etc. obligație ce-i revenea conform art. 287.muncii, această obligație nu s-a îndeplinit iar cauza s-a soluționat în lipsa acestor înscrisuri.
- magistrații care au avut opinia majoritară, în alte cauze au stabilit o cu totul altă situație, fapt ce face ca nelegalitatea sentinței să fie evidentă.
- eronat s-a reținut reaua sa credință în promovarea acțiunii, în contextul în care pe parcursul multiplelor litigii cu pârâta a avut câștig de cauză.
Prin urmare, a solicitat reaprecierea probelor, admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Criticile formulate împotriva încheierii din 8.04.2008 ( fl. 65, 69) au vizat necompetența judecătorilor de la secția comercială a Tribunalului Neamț în soluționarea cererii de recuzare a unor magistrați de la secția civilă, în condițiile în care, conform art. 30 alin.2 pr.civ. competența revenea Curții de APEL BACĂU.
Criticile formulate împotriva Încheierii din 9.04.2008 ( fl. 68 ) au vizat lipsa de competență a completului recuzat (cel de divergență ivit la 25-28.03.2008 și 4-9.04.2008) în condițiile în care se mai pronunțase consecutiv în 3 dosare în care nu-și susținuse apărarea pentru aceleași motive invocate în recurs (d-, -, -), respectiv nu i se constatase incompatibilitatea de către un complet competent.
La 19.02.2009 ( fl.197-202 ) recurentul a formulat în scris solicitarea de a se pronunța instanța pe excepții de ordine publică, respectiv:
- autoritatea de lucru judecat reprezentată de civ. 285/C/2002 a Tribunalului Neamț ( casată prin civ. 1810/2002 a Curții de APEL BACĂU ), civ. 603/2004 A Curții de APEL BACĂU, pen. 41/R/2005 a Tribunalului Neamț, civ. 1508 /2003 a Curții de APEL BACĂU, civ. 543/RC/2003 a Tribunalului Neamț;
- lipsa competenței materiale a Tribunalului Neamț în soluționarea cauzei față de faptul că a pronunțat hotărârile enumerate ca atrăgând autoritatea de lucru judecat; necompetența aceleiași instanțe de a judeca cererea de recuzare față de Decizia 709/2008 a Curții de APEL BACĂU.
- lipsa competenței Curții de APEL BACĂU în soluționarea cauzei față de faptul că a pronunțat anterior hotărâri ce au stabilit alte situații ( civ. 174/2005, 1508/2003, și în dosarele 3953/2002, 3106/2003, 3197/2004, - ).
La 15.10.2008 recurentul reclamant a depus în scris ( fl. 78 ) precizări în drept la acțiune, precizări pe care intimata le-a considerat inadmisibile ( fl. 86 verso ) în recurs.
Instanța nu le va reține având în vedere dispozițiile art. 312 cu ref. la 292.pr.civ.- din interpretarea per a contrario desprinzându-se regula imposibilitatea schimbării în recurs a temeiului acțiunii - și principiul dublului grad de jurisdicție.
Intimata pârâtă a fost asistată în fața instanței de recurs de apărător și consilier juridic, a formulat întâmpinare (fl. 74, 86) la ambele recursuri solicitând respingerea lor ca nefondate.
examinării recursurilor, instanța va analiza excepția necompetenței Curții de APEL BACĂU în soluționarea acestora, ca excepție distinctă, conform art. 137 alin.1 pr.civ.
Sub acest aspect, se constată că motivele invocate de recurent în susținerea excepției, vizează de fapt compatibilitatea instanței și nu competența; ori în condițiile în care recurentul nu a formulat cerere de recuzare a tuturor judecătorilor acestei instanțe, iar judecătorii care au fost constatați ca incompatibili ( fl. 259, 261, 263 ) nu au intrat în compunerea completului, susținerile sale sub acest aspect vor fi înlăturate.
Ca și competență, este de reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 284 alin.2 muncii cu referire la art. 3 pct.3 pr.civ.; drept urmare excepția necompetenței materiale a Curții de APEL BACĂU va fi respinsă ca nefondată.
În ce privește excepțiile de necompetență a Tribunalului Neamț - de ordine publică - invocate, vor fi analizate ca și motive noi de recurs de ordine publică, conform art. 304/1, 306 alin.2 cu ref. la art. 304 pct.3 pr.civ.
Referitor la excepția autorității lucrului judecat (invocată la 10.02.2009) și acestea va fi analizată ca și motiv de recurs, având în vedere că așa a și fost deja susținută în motivele de la fl 3-5, iar hotărârile ce atrag autoritatea după părerea recurentului fie au fost depuse la fond, fie au însoțit motivele de recurs; Oricum esențial, prin prisma art. 6 din Convenția Europeană a drepturilor Omului, este ca susținerile ce o privesc să fie analizate de instanță, și nu să îmbrace o anumită formă.
Examinând recursurile în raport de toate motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și față de dispozițiile art.300, 3041, 312.pr.civ. constată că acestea sunt nefondate justificat de considerentele ce se vor dezvolta.
1. * Tribunalul Neamț era competent material a soluționa cauza având în vedere natura litigiului - de dreptul muncii -, și dispozițiile legii speciale - art. 284 alin.1 muncii - cu referire la art.2 pct.1 lit."c" pr.civ.
* Referitor la eventualele motive de incompatibilitate, acestea nu puteau determina schimbarea competenței teritoriale a acestei instanțe decât în condițiile în caretoți magistrații Tribunalului Neamțar fi fost declarați incompatibili; caz în care, conform art. 33 alin.1 pr.civ. cauza ar fi trebuit trimisă altei instanțe de același grad din raza de competență a instanței superioare.
* Eventuala reținere a excepției autorității lucrului judecat nu poate avea ca și consecință schimbarea competenței unei instanțe - așa cum susține recurentul -, întrucât constatările unei instanțe cu ocazia soluționării unei excepții nu pot schimba norme de competență instituite de legiuitor cărora instanțele trebuie să i se conformeze. C mult incidența excepției ar fi pus dor problema unei eventuale incompatibilități, însă și sub acest aspect este de reținut că instanța ( magistrații ) ce a pronunțat o hotărâre invocată ca având autoritate, nu devine necompetentă a constata autoritatea într-o altă cauză, din moment ce astfel nu soluționează din nou fondul cauzei.
* Soluționarea incidentelor procesuale - respectiv abținerea formulată de d-na judecător și recuzarea d-lor judecător, și - la 8.04.2008 a fost realizată în complet legal constituit contrar susținerilor recurentului; astfel, în condițiile în care la 28.09.2007 și 3.04.2008 se admiseseră abținerile formulate de șase din magistrații de la secția civilă a Tribunalului Neamț, iar 7.04.2008 fuseseră recuzați d-nii judecători, iar d-na judecător formulase cerere de abținere ( fl. 246 ), completul care a soluționat aceste cereri la 8.04.2008 ( fl. 255-257 ) trebuia constituit din magistratul ce participase la soluționarea incidentului din 3.04.2008 ( fl. 223 ) - împotriva căruia nu se formulase o cerere similară de recuzare și care nu formulase nici cerere de abținere - și alți doi magistrați ( de la secția comercială conform susținerilor recurentului ), conform art. 98 alin.2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor.
Regula invocată de recurent, prevăzută de art. 30 alin.2 pr.civ. nu era aplicabilă decât în situația în catetoți magistrații unei instanțe( în speță ai Tribunalului Neamț ),indiferent de secție, ar fi fost incompatibili; ori această situație nu a survenit în speță.
* În acest context, și drept consecință, și compunerea completului care a luat concluziile părților la 9.04.2008 ( cu excepția recurentului care a refuzat să formuleze concluzii, deși i s-a acordat acest drept ) a fost legală.
2. * În ceea ce privește puterea lucrului judecat constituit de toate cele 7 hotărâri - menționate expres anterior - se constată - din susținerile recurentului ( fl.3-4, 198-200 ) - că aceasta nu a fost invocată de recurent în contextul art. 1201.civil astfel încât să se impună soluționarea în mod distinct ca și excepții ( conform art. 137 alin.1 pr.civ. ), ci ca și apărare sub aspectul unei situații de fapt stabilită irevocabil ca fiind în sensul nereintegrării sale efective nicicând după.
În acest context, verificând în ce măsură susținerile recurentului cum că nu s-a analizat această apărare cu ocazia soluționării fondului, prezenta instanță reține că nu se impunea menționarea expresă a fiecărei sentințe astfel încât să se aprecieze că s-au respectat dispozițiile art. 261 alin.1 pct.5 pr.civ.;
* În schimb, se constată că, într-adevăr, instanța de fond a reținut eronat - față de constatările hotărârilor anterioare invocate de părți - că nu este adevărată susținerea reclamantului cum că nu a fost nicicând reintegrat de fostul angajator "Romecanica" SRL.
Însă această eroare nu are influență asupra soluției pronunțate, aceasta apărând ca legală față de limitele investirii și restul raționamentelor pe care prima instanță și-a fondat-
Astfel, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să-i încheie contract individual de muncă, respectiv act adițional la cel existent cu data de 1.04.2002, respectiv 29.08.2003 ( celelalte cereri având caracter accesoriu primeia ) pentru a se confirma astfel existența raporturilor de muncă între părți, a i se garanta legalitatea vechimii în muncă și a nu fi golite de conținut titlurile executorii invocate.
Ori, în contextul deja reținut de prima instanță, în care:
- prin civ. 142/2002 a Tribunalului Neamț ( fl. 7 recurs ) s-a dispus reintegrarea reclamantului cu plata drepturilor salariale cuvenite de la 1.04.2002, ca urmare a anulării Deciziei 70/2002 de desfacere a contractului de muncă,
- prin Decizia 909/2002 a "Romecanica" SR. - astfel cum a fost modif. prin. civ. 1810/2002 a Curții de APEL BACĂU ( fl. 13 fond ) - s-a dat curs civ. 142/2002 a Trib. N în sensul dispunerii reangajării reclamantului începând cu 1.04.2002
- drepturile salariale aferente i-au fost achitate, inclusiv daunele morale și contribuțiile la bugetul de stat și asigurări sociale câștigate în instanță (vezi civ. 294/2006 a Tribunalului Neamț - fl. 126 recurs și faptul că aceste situații nu s-au contestat de reclamant, respectiv constatările din hot. pronunțate în contestații la executare civ. 295/2008 a Tribunalului Neamț, civ. 3653/2008 și 1385/2006 ale Judecătoriei Roman );
- i s-a operat în carnetul de muncă reîncadrarea la poziția 70 (fl. 101 recurs),
- la 27.08.2003 i-a încetat de drept contractul de muncă conform Deciziei 70/2003 verificată ca și legalitate de instanță (dec. 174/2005 a Curții de APEL BACĂU - fl. 160 recurs)
Obligarea pârâtei la încheierea unui contract individual de muncă pentru perioada 1.04.2002- 27.08.2003 și a unui act adițional la acesta pentru perioada ulterioară datei de 29.08.2003 apare nu numai ca o solicitare abuzivă ( recurentul reclamant cunoscând toate acestea și însușindu-și chiar efectele încetării contractului prin solicitarea de drepturi cuvenite în astfel de cazuri - vezi civ. 567/2005 a Tribunalului Neamț - fl. 147- 164 fond ), ci și fără relevanță și finalitate practică; astfel vechimea în muncă reclamantul o dovedește cu carnetul de muncă conform dispozițiilor Legii 19/2000 și cu toate înscrisurile ( decizii ale angajatorului și hotărâri ) deja menționate.
3. Nici susținerea că hotărârea este nelegală pentru că nu s-a impus pârâtei să facă dovada cu înscrisuri - în sensul invocat de recurent - și astfel s-au încălcat dispozițiile art. 287.muncii, nu vor fi reținute ca fiind apte de a atrage reformarea sentinței, întrucât pârâtul ar fi avut o astfel de obligație ( de a face probatorii ) numai dacă ar fi susținut că a încheiat actele pretinse de reclamant; ori nicicând nu s-a făcut o astfel de afirmație, ci s-a susținut că nu se impune obligarea sa la încheierea actelor în contextul existenței deciziilor de reintegrare și a hotărârilor pronunțate în timp în verificarea legalității acestora și a relațiilor cu reclamantul.
Referitor la celelalte susțineri, întrucât nu constituie motive de recurs în accepțiunea legii, și oricum au fost analizate în cadrul celor expuse anterior - mai mult sau mai puțin explicit - nu vor mai fi reluate.
Față de toate aceste considerente recursurile vor fi respinse ca nefondate; conform art. 274.pr.civ. în consecință se va respinge și cererea de la fl. 184 formulată de recurent privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Va fi admisă în schimb cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimată - privind onorariul de avocat -, având în vedere soluția, disp. art. 274.pr.civ. și faptul că s-a dovedit cuantumul acestora cu înscrisurile de la fl. 269, 270, 271, 312-315.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția necompetenței materiale a Curții de APEL BACĂU invocată de recurent ca nefondată.
Respinge recursurile formulate de recurentul împotriva sentinței civile nr.267/C/2008 a Tribunalului Neamț, a încheierii din 8.04.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr- (fost 1663C/2006) și a încheierii din 9.04.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar - (fost 1663C/2006) ca nefondate.
Respinge ca nefondată cererea recurentului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Obligă recurentul să achite intimatei " România" B cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorar avocat în sumă de 5089 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Doru Octavian Pîrjol Năstase, Petrina Manuela
- - - - - -
GREFIER,
POLITIC
Red. /
Red.
Tehnored./2 ex.
22.04.2009
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Petrina Manuela
