Obligație de a face. Decizia 40/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 40
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 1774 din 26. 09. 2007 Tribunalului Iași, intimată fiind " " I, având ca obiect,conflict de muncă".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurent, lipsă reprezentantul intimatei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că intimata a depus la dosar, prin registratura instanței întâmpinare, duplicatul fiind comunicat administrativ recurentului.
Avocat precizează că a luat cunoștință de întâmpinare, nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, sentința instanței de fond fiind nelegală. S-a făcut un raport de audit care a fost dat publicității, iar singura persoană care nu a cunoscut acest raport a fost chiar persoana cercetată. Consideră că au fost încălcate principiile echității și ale accesului liber la informații. Instanța de fond a luat în considerare doar prevederi speciale care nu au legătură cu cererea reclamantului. Prevederile art.40 din Codul Muncii au doar un caracter exemplificativ, nicidecum limitativ.
Dreptul la propria imagine, protejarea demnității și onoarei sunt suficiente pentru ca intimata să fie obligată să îi elibereze recurentului o copie a documentului care a fost folosit împotriva sa. In concluzie solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.1774/26.09.2007, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta ""
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr.16951/2005 pe rolul Judecătoriei Iași, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta "" solicitând obligarea pârâtei să-i elibereze copii de pe raportul de audit întocmit de dl. vizând activitatea sa la această unitate și mai ales deplasări, concedii, premii încasate și documentele ce au stat la baza concluziilor din raport (ordine de deplasare, referate, cereri de concediu).
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 2002-2004 fost angajatul pârâtei, iar după ce a demarat un control la a devenit ținta unor atacuri ce aveau ca unic scop știrbirea autorității organismului pe care îl conduce.
Susține că s-a folosit și raportul de audit intern ce face obiectul cererii sale, comandat de conducerea executivă a municipiului în considerarea calității de unic acționar al Consiliului Local I la "", iar cererile sale de a i se comunica o copie a raportului și dovezile pe care se sprijină concluziile documentului au fost respinse, invocându-se confidențialitatea dosarului.
Prin sentința civilă nr.2526 din 02.03.2006, Judecătoria Iașia respins acțiunea formulată de reclamant. Împotriva acestei sentințe s-a formulat apel, acesta fiind respins de Tribunalul Iași prin decizia nr.1176 din 22 noiembrie 2006.
Prin decizia nr.314 din 20 iunie 2007, Curtea de APEL IAȘIa admis recursul declarat de împotriva deciziei civile nr.1176 din 22.11.2006 și sentinței civile nr.2526/02.03.2006 pe care le-a casat, a admis excepția necompetenței materiale și a trimis cauza la Tribunalul Iași - Complet specializat conflicte de muncă și asigurări sociale pentru rejudecare.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Contractul de muncă al reclamantului încheiat cu "" a fost suspendat în temeiul art.50 lit. e din Codul Muncii începând cu data de 31.05.2005 și până la încetarea mandatului Prefectului județului I, așa cum rezultă din Decizia nr.30/14.01.2005.
La interogatoriu, pârâta a arătat că în vara anului 2005, în cadrul "" s-au efectuat controale interne de către Compartimentul Control Financiar de Gestiune, conform programelor de activitate ale compartimentelor și în baza prevederilor OG nr.119/1999 republicată privind controlul intern și financiar preventiv și a normelor metodologice aprobate prin HG nr.720/1991, pentru verificarea modului de respectare în cadrul societății a reglementărilor legale și a deciziilor conducerii.
S-a menționat de către pârâtă, la interogatoriu, că numele reclamantului se regăsește în actul de control, dar conducerea nu a angajat răspunderea materială a acestuia.
Potrivit dispozițiilor art.40 pct.2 lit. h din Codul Muncii, angajatorului îi revine obligația de a elibera, la cererea angajatului, toate documentele care atestă calitatea de salariat a acestuia.
În speță, reclamantul nu a solicitat acte ce atestă calitatea de salariat, pentru ca un eventual refuz al angajatorului să atragă obligarea acestuia la executarea acestei solicitări de către instanța competentă.
Mai mult, prin actul de control nu s-a angajat răspunderea materială a contestatorului, pentru ca acesta să fie îndreptățit ulterior să solicite documentele care au stat la baza luării unei astfel de măsuri.
Pentru considerentele arătate, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurentul că instanța de fond a greșit, întrucât a luat în considerare doar prevederi speciale, care nu au legătură cu cererea reclamantului, deși aceste norme nu au caracter limitativ, fără să aibă în vedere principiile care protejează drepturile și interesele persoanelor, inclusiv pe ale angajaților, precum și faptul că normele juridice pe care s-a întemeiat cererea protejează și interese legitime alături de drepturi subiective.
Ori, intimata invocă pretinsul caracter confidențial al documentului, în vreme ce chiar ea l-a încălcat, oferind raportul de audit viceprimarului municipiului I și, direct sau indirect, unor ziariști, care l-au folosit împotriva recurentului.
Potrivit acuzațiilor aduse de terți, care au invocat acest document, recurentul a săvârșit la I fapte care au încălcat legea și care au adus un mare prejudiciu material unității. Cu toate acestea, unitatea nu a luat nici o măsură, prevalându-se de acest motiv pentru a-i refuza eliberarea copiei documentului solicitat.
În raporturile cu recurentul, angajatorul a dispus expres controlarea activității acestuia de către un alt angajat, iar raportul cu care s-a finalizat activitatea de control nu a fost folosit de conducere decât pentru a-l face public. Numai recurentului i-a fost aplicat un asemenea tratament, în legătură cu acte confidențiale, de vreme ce acestuia i se refuză furnizarea acelorași informații prin invocarea principiului confidențialității, pe care însuși angajatorul l-a încălcat în dauna angajatului.
În atare condiții, interesul angajatorului este evident, ca și vina angajatorului în nașterea acestui interes.
În ceea ce privește prevederile art.40 din Codul Muncii, consideră recurentul că acestea au doar un caracter exemplificativ, nicidecum limitativ, împrejurare care face ca imposibilitatea soluționării favorabile a cererii în temeiul acestei norme juridice să nu conducă obligatoriu la concluzia netemeiniciei cererii.
În plus - mai arată recurentul - documentul conține informații de interes public, referitoare la modul în care se pretinde că s-au folosit banii publici, iar aceste informații nu pot avea caracter confidențial, orice contribuabil fiind îndreptățit să le obțină.
În drept, motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9, 3041Cod procedură civilă.
În consecință, se solicită admiterea recursului și admiterea acțiunii reclamantului.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel constată că recursul este fondat.
Astfel, stabilind competența de prim grad a tribunalului în soluționarea acțiunii, Curtea de Apel - Secția civilă, prin decizia nr.314/20.06.2007, a reținut că obligația de a face constă în predarea documentelor deținute de pârâtă, încheiate în executarea contractului individual de muncă sau în legătură cu activitatea reclamantului ca salariat, astfel încât acțiunea face parte din categoria conflictelor de muncă definite prin art.281 Codul Muncii.
Aceasta nu înseamnă că instanța de control a stabilit și temeiul de drept al acțiunii reclamantului, ci doar competența.
Instanța legal investită avea atribuția de a califica în drept acțiunea formulată, nefiind ținută exclusiv de prevederile art.40 Codul Muncii.
Rezultă din probele administrate că reclamantului i-a fost refuzată cererea adresată angajatorului de eliberare a copiilor certificate ale unui raport de audit și actelor ce au stat la baza întocmirii acestuia, motivat de faptul că aceste documente conțin informații confidențiale, iar controlul efectuat de angajator nu s-a soldat cu acțiuni patrimoniale ori disciplinare împotriva acestuia.
Însă, tot din ansamblul probator, rezultă că informații din acest raport de audit au fost făcute publice într-o conferință de presă ținută de unul dintre viceprimarii municipiului I, iar raportul a fost pus la dispoziția ziariștilor participanți la conferință; ulterior au apărut și o serie de articole în presă pe marginea conținutului raportului de audit.
În atare condiții, este cert interesul recurentului-reclamant în a solicita o copie a acestor documente, chiar dacă nu s-au luat măsuri disciplinare ori patrimoniale împotriva sa.
Chiar dacă angajatorul se prevalează de principiul confidențialității, apărarea sa nu poate fi primită cât timp acest document a fost dat publicității și este folosit împotriva reclamantului.
Ca orice altă ramură a dreptului, și dreptul muncii este fundamentat pe anumite principii, ce constituie reguli fundamentale, întrucât reflectă ceea ce este esențial și hotărâtor în sistemul dreptului.
Codul Muncii formulează o serie de principii fundamentale (specifice
acestei ramuri de drept).
Potrivit art.5 alin.1 Codul Muncii "în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii". Principiul nediscriminării își are izvorul în art.16 alin.1 din Constituție și presupune, printre altele, ca angajatorul să nu săvârșească nici o
discriminare directă sau indirectă față de un salariat.
Ideea este preluată și în art.6 alin.1 Codul Muncii, care prevede că orice salariat care prestează o muncă beneficiază de respectarea demnității și a conștiinței sale, fără nici o discriminare.
Și art.8 din Codul Muncii preia un principiu constituțional (cel al bunei-credințe), aflat în strânsă legătură cu cel al nediscriminării. Astfel, potrivit alin.1 "Relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei-credințe", iar alin.2 dispune: "Pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă, participanții la raporturile de muncă se vor informa și se vor consulta reciproc, în condițiile legii și ale contractelor colective de muncă".
Ori, este știut că buna credință înseamnă în esență, exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor în consens cu valorile morale, cu respectarea ordinii de drept.
În speță, instanța de fond trebuia - urmare a stabilirii competenței sale - să aibă în vedere toate aceste principii, ce asigură concordanța diferitelor norme juridice, desprinderea sensului exact și a finalității normelor de drept, și nu doar prevederile exprese ale art.40 Codul Muncii.
În considerarea celor expuse, Curtea de Apel constată că dreptul la propria imagine, interesul protejării demnității și onoarei de care se bucură orice salariat obliga societatea intimată să elibereze reclamantului copiile solicitate după raportul de audit întocmit în luna mai 2005, precum și după documentele ce au stat la baza întocmirii raportului, acte ce sunt utilizate de terți în mass media.
Ca atare, fiind incidente motivele prevăzute de art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă, Curtea de Apel va admite recursul reclamantului și va modifica în tot sentința atacată, în conformitate cu art.312 Cod procedură civilă, în sensul admiterii acțiunii formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1774/26.09.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în tot.
Admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta, prin reprezentanți legali.
Obligă pârâta să elibereze reclamantului copii de pe raportul de audit întocmit în luna mai 2005, precum și de pe documentele ce au stat la baza întocmirii raportului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
14.II.2008.
Tribunalul Iași:-
-
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Daniela Pruteanu, Nelida Cristina
