Obligație de a face. Decizia 4026/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.3242/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4026/
Ședința publică din data de 02 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții-reclamanți, G, C, )., )., )., G, )., (), și împotriva sentinței civile nr.1483 din data de 25.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.35951/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și cu intimații-pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns recurenții-reclamanți, scu, G, scu, C, (), (), (), G, -, () -, (), -, și, intimata-reclamantă și intimații-pârâți Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează Curții faptul vă pentru termenul de azi s-a depus la dosar prim serviciul "registratură" al secției la data de 01.06.2009 de către intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție un înscris calificat ca fiind "concluzii scrise" într-un singur exemplar, pe această cale solicitând judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 pct. 2 Cod proc. civ.
De asemenea, se mai arată faptul că și recurenții-reclamanți prin cererea de recurs formulată au solicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 pct.2 Cod proc. civ.
Curtea constatând că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsa părților, declară cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19.10.2007 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.35951/3/LM/2007, reclamanții, scu, G, scu, C, (), (), (), G, -, () -, (), -, și, au chemat în judecată pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea pârâților în solidar la plata în favoarea fiecărui reclamant a sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor masă prevăzute de Legea nr.142/1998, începând cu septembrie 2004 până la intrarea în legalitate, indexate semestrial cu indicele prețurilor mărfurilor de consum, reactualizate în raport cu coeficientul de inflație de la data scadenței fiecărei sume indexate; obligarea pârâților în solidar la plata contravalorii tichetelor cadou acordate cu ocazia sărbătorilor pentru această perioadă, obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce Ministerului Justiției fondurile necesare plății.
Prin sentința civilă nr.1483/25.02.2008, Tribunalul Bucureștia admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a respins în consecință cererea față de acest pârât; a respins cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanții sunt angajați ai Parchetului de pe lângă Tribunalul București în calitate de personal auxiliar de specialitate.
În conflictul de muncă dedus judecății s-a apreciat că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă, neavând raporturi de muncă contractuale cu reclamanții.
Cât privește fondul cauzei, s-au avut în vedere dispozițiile art.1 al.1 și 2 din Legea nr.142/1998 care reglementează în favoarea salariaților bugetari facilitatea de a obține tichete de masă, iar nu un drept, aceste tichete putând fi acordate numai în măsura în care instituția are posibilități financiare. S-a observat că în baza legilor bugetelor de stat începând cu anul 2001 instituțiile publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, nu își pot aproba în bugetele proprii sume pentru acordarea tichetelor de masă.
De asemenea, s-a considerat că nu sunt incidente dispozițiile OG nr.137/2000, neexistând discriminare între diferite categorii de salariați, câtă vreme acordarea acestora nu este obligatorie pentru angajatori.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs la data de 15.05.2008 reclamanții, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 04.06.2008, sub nr-.
Prin motivele recurs întemeiate în drept pe dispozițiile generale ale art.304 Cod pr.civilă, se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâților să facă demersurile necesare în vederea alocării fondurilor pentru plata contravalorii bonurilor de masă.
Consideră recurenții-reclamanți greșită aprecierea instanței de fond în sensul inexistenței unei discriminări conform OG nr.137/2000.
Faptul că Legea nr.142/1998 prevede ca o posibilitate acordarea tichetelor de masă, fără a determina în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, nu duce în mod obligatoriu la concluzia că reclamanții nu sunt îndreptățiți la plata acestor tichete care au caracterul unei măsuri de protecție socială a muncii, drept consacrat de art.41 al.2 din Constituție. A interpreta textul de lege în alt mod, ar însemna implicit recunoașterea unei restrângeri a dreptului de protecție socială care nu este justificată și susținută de nici un motiv real.
Atât timp cât reclamanții se înscriu în categoria de salariați din sectorul bugetar, iar în acest sector există salariați (asistenți medicali, funcționari publici) care beneficiază de tichete de masă, aceasta reprezintă o discriminare din punct de vedere al exercitării drepturilor de protecție socială, încălcându-se art.5 din Codul muncii și art.41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 26.06.2008, cauza a fost trimisă Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea recursului conform art.II al.3 din OUG nr.75/2008. Urmare a declarării neconstituționalității acestei ordonanțe de urgență, cauza a fost retrimisă spre soluționarea recursului instanței inițial investite, prin decizia nr.1732/19.02.2009.
La Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale cauza a fost reînregistrată la data de 12.05.2009 sub nr-.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Deși recurenții-reclamanți nu încadrează în drept motivele de recurs între cele limitativ prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, Curtea, în virtutea dreptului conferit de art.306 al.3 Cod pr.civilă, de a califica în drept cererile părților, consideră că recursul se întemeiază pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, întrucât se critică modul de interpretare și de aplicare de către instanța de fond a dispozițiilor generale în materia discriminării cuprinse în OG nr.137/2000 republicată, coroborate cu dispozițiile din Legea nr.142/1998 ce reglementează modul de acordare a tichetelor de masă către salariați.
Verificând aplicarea legii, Curtea reține mai întâi situația de fapt potrivit căreia recurenții-reclamanți care au pretins obligarea pârâților ordonatori de credite la plata contravalorii tichetelor de masă au calitatea de personal contractual în cadrul Parchetelor de pe lângă Judecătoriile Sectoarelor 1-5, ocupând funcții de personal auxiliar de specialitate. Salarizarea acestei categorii profesionale se face prin OG nr.8/2007 aprobată prin Legea nr. 247/2007, fără a exista prevederi referitoare la tichete solicitate.
Pretențiile formulate de reclamanți au fost în mod corect respinse de tribunal ca fiind neîntemeiate.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor Legii nr.142/1998 și Legii nr.183/2006 salariații din sistemul bugetar pot primi tichete de masă și tichete cadou, însă reglementarea are valoare dispozitivă, iar nu una imperativă care să impună angajatorului din sistem privat sau bugetar acordarea acestor tichete de masă. Nu se poate face abstracție de dispozițiile art.2 din Legea nr.142/1998, care prevăd că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, pentru ceilalți angajatori.
Curtea menționează și dispozițiile legilor bugetului de stat pe anii 2003, 2004, 2005 și 2006 care prevedeau în mod imperativ că în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Totodată, conform art.3 din OUG nr.88/2006 pentru modificarea și completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale etc. instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea privind finanțele publice nr.500/2002, cu modificările ulterioare, și prin Legea privind finanțele publice locale nr.273/2006, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2007.
Așadar, în instituțiile publice finanțate de la bugetul de stat, deci și în cadrul intimaților pârâți Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și parchetele din subordine, a existat o interdicție legală de acordare a tichetelor de masă până în anul 2007 inclusiv. Pentru anul 2008 nu a mai existat o astfel de normă, tichetele putând fi acordate în măsura în care erau prevăzute prin lege sau prin contractele colective de muncă.
Mai mult decât atât, trebuie menționat că tichetele de masă se acordă în baza Legii nr.142/1998, în condițiile stabilite prin contractele colective de muncă, în urma negocierii dintre angajatori și organizațiile sindicale legal constituite sau cu reprezentanții salariaților, după caz. Conform art.2 din Normele de aplicare a Legii nr.142/1998, aprobate prin HG nr.5/1999, clauzele contractului colectiv de muncă trebuie să prevadă numărul salariaților care pot primi lunar tichete, precum și valoarea nominală a acestora, ținând seama de posibilitățile financiare proprii ale angajatorilor; numărul de zile lucrătoare din lună pentru care se distribuie tichete, precum și criteriile de selecție privind stabilirea celor care le primesc.
Așadar, Curtea apreciază că drepturile solicitate au caracter de venituri suplimentare care pot fi acordate în raport de disponibilitățile bugetare și de situația concretă din sistem și nicidecum nu reprezintă o obligație a angajatorului, în plus, existând și obligația negocierii între cei doi parteneri sociali. Nu se poate vorbi deci de vreo încălcare a dreptului recurenților-reclamanți la protecție socială a muncii edictat de art.41 din Constituție și nici de existența vreunei discriminări între aceștia și alte categorii de salariați bugetari întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.2 din OG nr.137/2000 republicată privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Conform art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, etc. precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. Potrivit alin. 3 al aceluiași articol, sunt discriminatoriiprevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de drept comun o cerere, în condițiile art.27 din OG nr.137/2000, pentru acordarea de despăgubiri, fiind ținută să dovedească faptele care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte.
Ori, faptul discriminatoriu invocat de reclamanți este prevederea legală numai în favoarea anumitor categorii din sistemul bugetar a acordării tichetelor de masă.
Concret, reclamanții au solicitat să se constate că dispozițiile Legii nr.142/2008 li se aplică și lor pe motiv că s-a creat o nejustificată discriminare și o disproporție între categorii profesionale aflate în situații identice, adică personalul contractual bugetar din sistemul sanitar sau funcționarii publici care însă beneficiază de acest drept.
Argumentația propusă de reclamanți nu poate fi primită de C câtă vreme fiecare dintre categoriile profesionale menționate sunt salarizate în baza unei legi speciale, în baza unui statut propriu.
Așadar, deși toți se includ categoriei de salariați bugetari în sens larg, adică persoane salarizate din fonduri alocate din bugetul de stat iar nu din fonduri private, nu se poate susține că între aceste persoane există identitate sub aspectul salarizării pentru că nu se găsesc în aceeași situație. Personalul auxiliar de specialitate din instanțe, categorie profesională salarizată din bugetul de stat, beneficiază de drepturi bănești stabilite prin lege specială, OG nr.8/2007, la fel cum și personalul contractual bugetar din sistemul sanitar sau funcționarii publici sunt salarizați din aceeași sursă, dar diferit, pornindu-se de la importanța muncii prestate, de la răspunderea și complexitatea activității, de la interdicțiile stabilite prin lege.
Acordarea tichetelor de masă în favoarea acelor categorii s-a făcut fie prin consacrarea expresă prin legea specială de salarizare, fie prin negocierea dintre patronat și sindicat în contractul colectiv de muncă.
Ori, legiuitorul are atributul de a acorda sporuri sau indexări, de a acorda drepturi suplimentare sub formă bănească sau sub forma tichetelor pe rațiuni justificate, de moment, între care poate fi și aceea a unui salariu inferior față de puterea de cumpărare a monedei naționale, care nu le mai asigură acelora un trai decent. În atare situație, acordarea tichetelor numai anumitor categorii de bugetari, mai puțin personalului din justiție sunt justificate în fiecare caz în parte și nu pot fi extinse prin analogie situației acestora. Aceștia din urmă nu pot pretinde existența unei discriminări în privința lor pe motiv că nu au fost beneficiarii vreunui act normativ care să acopere creșterea prețurilor, tarifelor și inflația prin intermediul tichetelor, pentru că nu se găsesc în situație comparabilă cu ceilalți bugetari. A accepta teza contrară ar însemna a accepta raționamentul potrivit căruia toate celelalte categorii de bugetari ar putea invoca discriminarea lor față de categoria personalului din justiție sau oricărei alte categorii de bugetari, ceea ce nu poate fi primit.
În plus, simpla apartenență a personalului auxiliar de specialitate din instanțe la categoria socială a salariaților bugetari nu constituie o situație premisă pentru a se constata că se găsesc în situație comparabilă cu cei care au recunoscute prin legile de salarizare speciale drepturi bănești suplimentare, iar nu fundamentale, constând în acordarea de tichete. Așadar, nu este îndeplinită în cauză condiția încălcării vreunui drept al omului sau a vreunei libertăți fundamentale ori a vreunui drept recunoscut de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alt domeniu al vieții publice. Numai dreptul la plata salariului pentru munca prestată în înțelesul prevăzut de art.41 din Constituție și art.39 alin.1 lit.a din Codul muncii este un drept de natură economică care nu poate fi restrâns salariatului.
În practica Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că statul, în cadrul unor politici cu caracter general și social, poate crea "inegalități de drept", destinate a înlătura sau a atenua consecințele unor "inegalități de fapt".
Aceasta este și practica Curții Constituționale care a reținut că beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este cel pretins în cauză, nu constituie un drept constituțional fundamental și, în consecință, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada în care le acordă.
Nu în ultimul rând, trebuie amintit că de la data înregistrării cererii și până la data soluționării acesteia, dispozițiile OG nr.137/2000 au fost supuse completării prin OUG nr.75/2008, dar și analizei constituționalității de către instanța de contencios constituțional.
Curtea notează că dispozițiile art.1, art.2 alin.3 și art.27 din OG nr.137/2000, invocate de reclamanți pentru acordarea tichetelor de masă ca urmare a unei discriminări, au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr.818/03.07.2008 a Curții Constituționale (similar și în deciziile nr.819, nr.820 și nr.821/03.07.2008). A stabilit instanța de contencios constituțional că textele indicate anterior contravin principiilor Constituției, în măsura în care din aceste texte de lege se desprinde înțelesul că instanța de judecată are competența de a anula ori de a refuza aplicarea prevederilor unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și de a le înlocui cu norme create pe cale judiciară, sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Așa fiind, instanța nu are în nici un fel competența de a aplica în favoarea personalului auxiliar de specialitate din parchete dispoziții prevăzute în Legea nr. 142/1998, aplicabile însă altor subiecte de drept, față de care reclamanții s-au considerat discriminați, pentru a restabili un eventual echilibru între subiectele de drept. A proceda în sens contrar, adică aplicarea unor dispoziții reglementate strict de lege unor situații premisă, situației reclamanților care nu se încadrează în ipoteza textelor de lege ar însemna ca instanța să încalce principiul constituțional al separației puterilor în stat și să își aroge putere legislativă, ceea ce, evident, nu este posibil.
Față de cele arătate, Curtea constată că nu există o situație comparabilă, ca premisă a constatării unei discriminări, între situația personalului auxiliar de specialitate din parchete și situația altui personal contractual din sistemul bugetar.
Neexistând situație comparabilă, este justificat tratamentul diferit aplicat acestor persoane, cu atât mai mult cu cât nu există nici un text de lege care să consacre în favoarea reclamanților dreptul pretins.
Față de considerentele expuse, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți, G, C, )., )., )., G, )., (), și împotriva sentinței civile nr.1483 din data de 25.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.35951/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și cu intimații-pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./16.07.2009
Jud.fond:;
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
