Obligație de a face. Decizia 407/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr.407
Ședința publică de la 26 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Ionela Vîlculescu
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 11 din 19 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și sentinței civile nr. 1038 din 02 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatele Comisia Județeană pentru aplicarea Legii 18/1991 M și Comisia Locală pentru aplicare a Legii 18/1991, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă, personal și în calitate de procurator pentru recurentul pârât, intimata reclamantă și intimata Comisia Locală pentru aplicare a Legii 18/1991, reprezentată de, lipsind intimata Comisia Județeană pentru aplicarea Legii 18/1991
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
, pentru intimata Comisia Locală pentru aplicare a Legii 18/1991, a depus delegație de reprezentare.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Recurenta reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Strehaia.
Intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei civile atacate, arătând că expertizele efectuate în această cauză au lămurit pe deplin situația.
, pentru intimata Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, a solicitat admiterea recursului.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrata la nr. 574/2008 reclamanta chemat in judecată pe pârâții si solicitând obligarea acestora să mute gardul despărțitor de pe terenul plantat cu vie aparținând reclamantei pe terenul aparținând pârâților si obligarea acestora din urma la plata de daune.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia civ. nr. 1141/R/2007 s-a constatat nulitatea parțială a titlului de proprietate nr. 21979/2000, în sensul că s-a înlăturat din acest titlu amplasamentul suprafeței de 456 mp ce aparține reclamantei, iar pârâții refuză sa mute gardul despărțitor și să-i lase liber terenul. De asemenea, reclamanta a menționat ca solicită daune întrucât nu poate să efectueze lucrările specifice cu privire la teren.
Reclamanta a precizat obiectul acțiunii ca fiind revendicarea suprafeței de 456 mp teren intravilan vie, înscris in titlul de proprietate nr. 21356/1995, în, /3, granițuirea proprietăților si obligarea pârâților să mute gardul despărțitor pe terenul lor.
Pârâții au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 21356/1995 eliberat reclamantei, cu privire la amplasamentul suprafeței de 1953 mp situată în intravilanul comunei, sat.
In motivarea cererii reconvenționale, pârâții au arătat ca în baza Tp nr. 21356/1995, reclamanta este proprietara a trei parcele de teren situat in intravilanul comunei. Au menționat că, potrivit acestui titlu, suprafața de 492 mp teren arabil si suprafața de 1000 mp teren curți-construcții au același amplasament, deși sunt situate în parcele diferite, respectiv P 262/2 si p 262/1, iar suprafața de 456 mp vie nu are vecinătățile corecte, motiv care generează litigiile dintre parți.
Prin sentința civilă nr. 1038/2.07.2008, Judecătoria Strehaiaa admis acțiunea reclamantei, așa cum a fost precizată, a obligat pârâții să lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 456 mp, teren intravilan vie înscris în titlul de proprietate nr. 21356/1995, în tarlaua 115, 262/3, cu vecinii: N-, S-, E-ogaș, V-drum. S-a stabilit linia de hotar dintre terenul în suprafață de 456 mp și restul suprafeței de 2044 mp, teren extravilan înscris în titlul de proprietate nr. 21.979 /2000 în 115, 263, pe aliniamentul identificat prin punctele 16-15-14-13 din schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert, în dosar nr. 1811/2006 al Judecătoriei Strehaia; au fost obligați pârâții să mute gardul despărțitor dintre suprafața 456 mp și restul terenului de 2044 mp, pe aliniamentul mai sus menționat.
Prima instanță a respins cererea reconvențională privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.21356/1995 și cererea pârâților privind obligarea reclamantei și a intimatelor și, la plata cheltuielilor de judecată, luându-se act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamantei, în calitate de moștenitoare defunctei, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 1953 mp, teren intravilan compus din 456 mp vie, situat în 115,262/3, 1000 mp curți - construcții, situat în 115,262/1 și 497 mp teren arabil situat în 115,262/2, constatându-se irevocabil, prin decizia civilă nr.506/2000, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA că titlul de proprietate emis reclamantei, nr. 21.356/1995, este legal, fiind respinsă cererea pârâților prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a acestui titlu, cu privire la suprafața de 456 mp vie.
S-a mai reținut că prin titlul de proprietate nr. 21.979/2000 i s-a reconstituit pârâtului dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 4,5 ha, din care face parte și suprafața de 2500 mp, teren arabil extravilan situat în 115,263, însă prin decizia civilă nr. 1141/R/2007, Tribunalul Mehedinția constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate emis pârâtului, în sensul că s-a înlăturat din acest titlu amplasamentul suprafeței de 456 mp, așa cum a fost identificată de expert prin punctele 5-6-7-8-13-14-15-16-5, în raportul de expertiză, din totalul suprafeței de 2500 mp din 115, 263.
Astfel, pârâții au rămas proprietarii suprafeței de 2044 mp teren arabil extravilan situat în 115,263, suprafață ce se învecinează pe latura de sud cu terenul de 456 mp vie, ce aparține reclamantei, stabilindu-se linia de hotar dintre cele două proprietăți conform schiței întocmită de expert în dosarul nr. 811/2006,al Judecătoriei Strehaia și ca atare pârâții urmează a fi obligați să mute gardul despărțitor pe aliniamentul stabilit de expert.
Cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâți, prima instanță a reținut că valabilitatea titlului de proprietate al reclamantei cu privire la suprafața de 456 mp vie a fost soluționată irevocabil în sensul că terenul îi aparține, iar în ceea ce privește celelalte suprafețe de teren înscrise în titlul acesteia, respectiv 1000 mp teren curți - construcții și 497 mp teren arabil, s-a apreciat că motivele invocate de pârâți privind suprapunerea amplasamentelor nu reprezintă o cauză de nulitate a titlului de proprietate, cu atât mai mult cu cât terenurile nu se suprapun, fiind situate în parcele diferite și în același timp vecine.
In termen legal, pârâții au declarat recurs criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. Au susținut că deși s-a încuviințat cererea privind administrarea probei testimoniale și cu înscrisuri, prima instanță, prin încheierea din 2.07.2008 a apreciat că nu mai este utilă cauzei și a soluționat litigiu, iar cererea de efectuarea unei expertize de specialitatea topometrie a fost respinsă, fiindu-i încălcat dreptul la apărare. A mai susținut că terenul în suprafață de 456 mp, face parte din cei 2500 mp, teren pe care-l deține de peste 70 ani și nimeni nu i-a tulburat posesia și proprietatea. Cu privire la suprafețele de 1000 mp și 497 mp, instanța în mod eronat a înțeles că nu au același amplasament, eronat s-a apreciat că pârâta a recunoscut la interogatoriu că ocupă cei 456 mp vie.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, admiterea cererii reconvenționale și anularea titlului de proprietate nr. 21356/1995, încuviințarea administrării probei cu înscrisuri, probei testimoniale, expertiză topo și introducerea în cauză în calitate de intimată a comisiei locale de fond funciar prin primarul și comisiei județene de fond funciar.
La termenul de judecată din 15 dec.2008 s-a dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel, față de obiectul cauzei, respectiv revendicare, grănițuire și obligația de a face.
Prin decizia nr. 11/A din 19 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a respins apelul.
S-a reținut că reclamanta a revendicat suprafața de 456 mp- teren vie, înscris în titlul său de proprietate nr.21356/1995, în 115,262/3, care face parte din suprafața totală de 1953 mp teren intravilan.
Cu privire la legalitatea emiterii acestui titlu de proprietate, Curtea de APEL CRAIOVAs -a pronunțat prin decizia civilă nr.506/19 ianuarie 2000, constatând că au fost respectate mențiunile din registrul agricol și prevederile Legii 18/1991, fiind eliberat în deplină concordanță cu adeverința de proprietate și procesul verbal de punere în posesie.
In baza acestei hotărâri judecătorești Tribunalul Mehedinți, prin decizia civilă nr.1141/R/20.09.2007, a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.21979/3.07.2000, emis pârâților, cu privire la terenul în suprafață de 456 mp, aparținând reclamantei, fiind înlăturat din suprafața totală de 2500 mp înscris în 115,263.
In speță, reclamanta a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului în suprafață de 456 mp, categoria de folosință -vii, cu titlul definitiv de proprietate nr.21356/1995, teren ce se află în posesia pârâților, așa cum de altfel pârâta recunoaște la interogatoriu( fila 81 dosar fond), fiind neîntemeiate criticile apelanților ce vizează consemnarea eronată a răspunsului la interogatoriu al acesteia.
Conflictele dintre părți cu privire la titlurile de proprietate emise acestora, vizând în special terenul în suprafață de 456 mp, au generat mai multe procese, fiind soluționate irevocabil în favoarea reclamantei, astfel că în mod corect prima instanță a stabilit starea de fapt și a admis petitul privind revendicarea, fiind relevante și disp. art.1 din Protocolul nr. 1 din Convenție, care prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.
Cât privește cererea reconvențională prima instanță a apreciat în mod corect că este neîntemeiată, întrucât terenurile în suprafață de 1000 mp și respectiv 492 mp se află în parcele diferite, 262/1 și 262/2 și oricum, suprapunerea amplasamentelor nu reprezintă motiv de nulitate a titlului de proprietate.
S-a mai reținut că motivat s-a revenit asupra administrării probei testimoniale, la termenul de judecată din 2.07.2008, apreciindu-se că, față de răspunsul la interogatoriu al pârâtei, proba cu martori nu mai este utilă soluționării cauzei, astfel că nici criticile vizând probatoriul administrat de către prima instanță nu sunt fondate.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâții și solicitând casarea acesteia și pe fond respingerea acțiunii sau trimiterea cauzei spre rejudecare.
Motivând recursul recurenții au susținut că două parcele din titlurile de proprietate al reclamantei (respectiv parcela 262/1 și 262/2 din tarlaua 115) se suprapun situație în care în mod greșit s-a ținut cont la soluționare cauzei de acest act precum și atunci când s-a anulat titlul de proprietate al lui. S-a solicitat efectuarea unei expertize în care să se verifice și terenul din titlul reclamantei, nu doar terenul din titlul pârâtului, expertiză care în mod greșit a fost respinsă de instanță; s-a solicitat de asemenea proba cu martori, înscrisuri pentru a dovedi susținerile din cererea reconven-țională, probe greșit respinse de instanță.
Printr-o altă critică s-a susținut că există autoritate de lucru judecat în cauză deoarece reclamanta a mai promovat un litigiu împotriva pârâților pentru același lucru și a fost respinsă acțiunea în mod definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 446/14 martie 2001; că recunoașterea făcută de pârâta în sensul deținerii terenului a vizat o suprafață de 2500 mp. și nu suprafața de 456 mp. în litigiu. Decizia civilă nr. 506/2000 nu prezintă relevanță în cauză întrucât terenul în litigiu nu i-a aparținut niciodată reclamantei. are certificat de moștenitor pentru 1000 mp nu pentru 1053 mp. Schița din caietele de măsurători nu corespunde cu realitatea.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Excepția autorității de lucru judecat, în raport cu sentința civilă nr. 446/14 martie 2001 pronunțată de Judecătoria Strehaia nu poate fi reținută, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Prin sentința menționată a fost respinsă acțiunea în revendicare promovată de împotriva pârâtei, având ca obiect aceeași suprafață de teren, respectiv 456 mp teren situați în T 115, p. 262/3. În considerentele deciziei civile nr. 6677/17 octombrie 2001 Curții de APEL CRAIOVA (prin care a fost soluționat recursul declarat de împotriva sentinței 446/2001 și a deciziei pronunțată în apel în aceeași cauză) s-a reținut că pentru soluționarea litigiului au fost efectuate două expertize. Cea pe care s-a întemeiat soluția instanțelor a învederat faptul că terenul în litigiu figurează atât în titlul de proprietate emis reclamantei cât și în titlul de proprietate eliberat pe numele recurentului. Întrucât ambele părți făceau dovada unui drept de proprietate s-a apreciat căsituația juridică a terenurilor poate fi lămurită numai în cadrul acțiunii în anularea titlurilor de proprietate.
Față de considerentele menționate ale deciziei prin care a fost analizată în recurs legalitatea sentinței civilă nr. 446/14 martie 2001 pronunțată de Judecătoria Strehaia, Curtea constată că această sentință nu acționează cu autoritate de lucru judecat în cauză, întrucât în cadrul acestui demers judiciar nu a fost soluționat fondul litigiului dedus judecății (nu au fost comparate titlurile de proprietate ale părților).
Critica referitoare la insuficiența probatoriului administrat în cauză este, de asemenea, nefondată.
Pentru soluționarea litigiului a fost administrată proba cu numeroase înscrisuri (dintre care mare parte sunt hotărâri judecătorești, definitive și irevocabile) și s-a luat interogatoriu recurentei; aceasta a recunoscut că ocupăterenul în litigiu.Pe baza acestor acte a fost stabilită starea de fapt, în sensul că terenul în litigiu aparține în prezent în proprietate numai reclamantei (titlul recurentului asupra acestuia fiind anulat) și este ocupat de pârâți.
Legalitatea titlului de proprietate eliberat reclamantei a fost analizată printr-un litigiu separat, hotărârile pronunțate fiind definitive și irevocabile; astfel fiind în mod corect s-a reținut autoritate de lucru judecat, în raport cu decizia civilă nr.506/19 ianuarie 2000 Curții de APEL CRAIOVA.
În temeiul art. 312 Cod pr. civilă va fi respins recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr.11 din 19 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și sentinței civile nr.1038 din 02 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatele Comisia Județeană pentru aplicare a Legii 18/1991 M și Comisia Locală pentru aplicare a Legii 18/1991.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
Tehn.2 ex
2.04.2009
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu, Ionela Vîlculescu
