Obligație de a face. Decizia 413/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 413/
Ședința publică de la 02 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător Coinacel
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții CURTEA DE APEL G, cu sediul în G,- și MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 151/12.03.2008 a Tribunalului Brăila pronunțată în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL B, cu sediul în B, - - nr. 47, CONSILIUL NAȚIONAL DE COMBATEREA A DISCRIMINARII, cu sediul în B, sector 1, nr. 1-3 și reclamanta, cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Brăila din B,-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că, este al doilea termen de judecată fixat în recurs, recursurile fiind legal motivate și scutite de taxă judiciară de timbru; recurenții-pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că recurenții-pârâți au solicitat judecarea în lipsă, o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 151/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Brăila.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei ajutorul bănesc, egal cu un salariu de bază actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr. 3728/113/21.11.2007 la Tribunalul Brăila reclamanta, a solicitat ca pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, și Tribunalul Brăila, prin hotărâre judecătorească, să fie obligați la plata ajutorului bănesc, egal cu un salariu de bază pentru nașterea fiecărui copil, prevăzut de art. 51 din Contractul colectiv de muncă unic pe anii 2005-2006, actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta, grefier la Tribunalul Brăila, a susținut că angajatorul refuză să-i achite ajutorul bănesc ce i se cuvine în baza art. 51 din Contractul colectiv de muncă unic pe anii 2005-2006 pentru nașterea la 12.12.2006 a copilului, ceea ce a creat o situație discriminatorie între ea și alte categorii de salariați și un prejudiciu efectiv de data la care suma datorată trebuia plătită.
În drept, au fost invocate dispozițiile Contractului colectiv de muncă unic pe anii 2005-2006, cele ale art. 240 și 295 din Codul muncii și ale Ordonanței Guvernului României nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, aprobată prin Legea nr. 48/2002.
În dovedirea susținerilor a fost depus la dosar certificatul de naștere al copilului, născută la 12.12.2006, precum și copia Contractului colectiv de muncă unic pe anii 2005-2006.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că drepturile salariale ale reclamantei sunt stabilite prin legile speciale din sistemul justiției, care nu reglementează dreptul acestora la ajutor bănesc pentru nașterea unui copil, iar în conformitate cu art. 12 al. 1 din Legea nr. 130/1996, prin contracte colective de muncă nu pot fi negociate drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Totodată, s-a invocat art. 157 al. 2 din Codul muncii cu privire la stabilirea prin lege a sistemului de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat.
Tribunalul, examinând susținerile și dispozițiile legale incidente în cauză, a constatat că cererea, formulată în baza Legii nr. 167/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, este fondată pentru următoarele considerente:
În fapt, reclamanta îndeplinește funcția de grefier la Tribunalul Brăila.
Certificatul de naștere depus la dosar dovedește faptul că reclamanta este mama copilului, născută la 12.12.2006.
Pârâtul Ministerul Justiției, în calitate de instituția publică angajatoare, recunoaște neplata drepturilor bănești pretinse, invocând lipsa temeiului legal și neaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor legale cu care a fost motivată în drept cererea.
În drept, otrivit p. art. 60 al 3-5 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, acesta beneficiază de salarii de bază, spor de vechime, prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
Salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției a fost reglementată prin Legea nr. 50/1996 până la intrarea în vigoare Ordonanței Guvernului nr. 8 din 24 ianuarie 2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Actele normative de salarizare din sistemul justiției nu reglementează dreptul mamelor la plata ajutorului bănesc, egal cu un salariu de bază pentru nașterea fiecărui copil.
Art. 48 din Legea nr. 50/1996, în vigoare până la apariția Ordonanței Guvernului nr. 8 din 24 ianuarie 2007, prevăzut că magistrații și personalul de specialitate beneficiază și de drepturile stabilite prin alte acte normative speciale.
Dreptul la plata ajutorului bănesc, egal cu un salariu de bază pentru nașterea fiecărui copil este prevăzut de art. 51 din Contractul colectiv de muncă unic pe anii 2005-2006.
În art. 2 din Contract se precizează că actul stabilește drepturile și obligațiile cu privire la condițiile generale de muncă, iar termenul de unitate desemnează inclusiv instituțiile publice și organe de stat.
În conformitate cu prevederile art. 3 din Contract, clauzele acestuia produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile din țară, indiferent de forma de capital social, de stat sau privat.
Codul muncii, în art. 11, stabilește faptul că prevederile contractului individual de muncă nu pot reglementa drepturi sub nivelul minim înscris în contractul colectiv de muncă, iar în art. 40 al. 2 lit. c prevede obligația angajatorului să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă și contractul individual de muncă.
Reglementare dreptului la plata ajutorului bănesc, egal cu un salariu de bază pentru nașterea fiecărui copil din art.51 din Contractul colectiv de muncă unic pe anii 2005-2006 se constituie într-o măsură de protecție suplimentară pentru familiile salariaților.
Or, neacordarea ajutorului mamelor care lucrează în sistemul justiției pe motiv că legile speciale de salarizare nu-l prevăd, iar drepturile nu se negociază pentru salariații instituțiilor publice, ar încălca principiul nediscriminării prevăzut în art. 5 din Codul muncii, potrivit căruia, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
În ceea ce privește art. 12 al. 1 din Legea nr. 130/1996, potrivit căruia prin contracte colective de muncă nu pot fi negociate drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, se constată că nu sunt incidente în cauză, întrucât aplicarea art. 51 din Contractul colectiv de muncă unic pe anii 2005-2006 nu se constituie în înlocuirea prin negociere a unui drept stabilit prin legile speciale aplicabile reclamantelor.
În aceste condiții, pentru considerentele de fapt și de drept expuse, acțiunea a fost admisă ca fondată.
Tribunalul a dispus ca plata despăgubirilor să fie făcută în cuantumul ce va rezulta prin aplicarea coeficientului de inflație până la data plății, reclamanta fiind îndreptățită la repararea integrală a prejudiciului suferit.
Asistenții judiciari, prin vot consultativ, au fost de acord cu hotărârea instanței.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Galați, considerând-o nelegală pentru următoarele motive:
Pârâtul Ministerul Justiției a arătat că drepturile salariale de care beneficiază personalul din sistemul autorității judecătorești sunt reglementate de legislația specifică acestora.
A mai arătat că, potrivit dispozițiilor art. 32 din nr.OUG 27/2006, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora beneficiază și de drepturile stabilite în mod expres pentru aceștia prin alte acte normative speciale.
Prevederile contractului colectiv de muncă la nivel național nu pot fi aplicate decât prin prisma legislației specifice aplicabilă personalului din sistemul justiției.
Cererea reclamantei a fost admisă în mod greșit de prima instanță, neexistând temei legal.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii.
În drept, a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă.
De asemenea, recurenta Curtea de Apel Galația motivat că reclamanta are un statut special urmare îndeplinirii funcției de grefier în cadrul Tribunalului Brăila.
Acesteia i se aplică prevederile Contractului colectiv de muncă la nivelul grupului de unități din sistemul justiției înregistrat sub nr. 46465/18.06.2006 încheiat pentru o perioadă de 2 ani.
Față de prevederile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 și art. 238 alin. 1 Codul muncii, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură "justiție" între Ministerul Justiției și Federația Națională a Sindicatelor Justiției, nu a preluat prevederea cuprinsă în art. 51 lit. c din Contractul colectiv de muncă la nivel național.
Pe de altă parte pentru Contractul colectiv de muncă la nivel național Ministerul Justiției nu figurează printre instituțiile bugetare semnatare situație în care reclamanta nu putea beneficia de prevederile art. 51 lit. c din Contractul colectiv de muncă la nivel național.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii civile formulată de reclamantă.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Examinând recursurile declarate din prisma motivelor invocate de recurente, cât și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 304 și 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acestea sunt fondate față de următoarele considerente:
Este adevărat că în Contractul colectiv de muncă unic la nivel național, la art. 51 lit. c, se prevede că, în afara ajutoarelor prevăzute de lege la care au dreptul, salariații pot beneficia și de următoarele ajutoare: un salariul mediu pe unitate plătit mamei pentru nașterea fiecărui copil, însă această prevedere nu se aplică și reclamantei intimate, așa cum greșit a reținut instanța de fond.
Dispozițiile Codului muncii, art. 241 și ale art. 11 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă menționează întinderea efectelor contractelor colective de muncă, la nivel național, la fiecare încheindu-se contracte colective de muncă.
Aceste contracte colective de muncă la diferite nivele se referă la salariați.
Or, reclamanta, îndeplinind funcția de grefieri, activitatea sa este reglementată de o lege specială, Legea nr. 567/2004, cu modificările aduse ulterior.
Încheierea contractelor colective de muncă la diferite niveluri presupune o negociere între angajat și angajator.
Salarizarea acestora și acordarea unor drepturi sunt stabilite prin acte normative și nu pe bază de negociere.
Referirea la art. 245 din Codul muncii nu poate fi primită pentru că nu se poate reține că reglementările speciale care privesc drepturile categoriei profesionale din care face parte reclamanta nu sunt complete.
De altfel, chiar Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007 - 2010, invocat în cauză, referindu-se la salariații instituțiilor publice, menționează că aceștia pot încheia contracte colective de muncă și că prin aceste contracte nu pot di negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Cum legislația specială prin care sunt acordate drepturile salariale reclamantei cât și dispozițiile legale care prevăd expres drepturile de care poate beneficia personalul auxiliar de specialitate nu prevăd acordarea acestor drepturi, nici instanța nu poate dispune altfel.
Nu poate fi reținută susținerea reclamantei și a instanței de fond ca, în acest fel, s-ar crea o discriminare, invocând dreptul internațional, întrucât personalul auxiliar de specialitate beneficiază, în mod expres, de anumite drepturi prevăzute de legea specială, drepturi de care alți salariați nu beneficiază, fiecare categorie profesională având drepturi și obligații, în funcție de specificul muncii prestate și a răspunderii.
Prin Convenția nr. 183/2000 privind protecția maternității nu se prevede acordarea unui ajutor bănesc, în plus față de îndemnizațiile acordate tuturor femeilor pentru absentarea de la locul de muncă, acest ajutor suplimentar fiind lăsat, deci, la latitudinea fiecărui stat.
La acest gen de protecție socială se referă Convenția mai sus amintită, în sensul acordării în special, a concediului de maternitate și a prestațiilor în bani pentru absența de la locul de muncă, ce nu trebuie să coboare sub un anumit cuantum, alături de alte facilități.
Pentru toate aceste motive, Curtea apreciază că motivele invocate de recurente sunt întemeiate și se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În atare condiții, conform dispozițiilor art. 312 alin. 1, 2, 3 Cod procedură civilă, urmează a se admite recursurile declarate de pârâte și a se modifica sentința civilă recurată iar, în rejudecare, pentru argumentele arătate mai sus, se va respinge ca nefondată acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursurile declarate de pârâții CURTEA DE APEL G, cu sediul în G,- și MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 151/12.03.2008 a Tribunalului Brăila pronunțată în dosarul nr-.
Modifică în t o sentința civilă nr. 151 din 12.03.2008 a Tribunalului Brăila și în rejudecare:
RESPINGE acțiunea civilă formulată de reclamanta, cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Brăila din B,-, ca nefondată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2008.
Pt. Președinte, Judecător, pt. JUDECĂTOR 1: Benone Fuică
judecător, ,
aflat în cf. art. 261 al.2, aflat în cf. art. 261 al.2
PREȘEDINTE, PREȘEDINTE: Benone Fuică
Dr. Dr.
Grefier,
-
: - -
: 2 ex.//16 Iulie 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Ion Ioneci, Marioara Coinacel
