Obligație de a face. Decizia 4165/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIA nr. 4165
Ședința publică de la 06 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitranca
JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
Grefier - -
XXX
Pe rol, judecarea cererilor de revizuire a deciziei nr. 24/30.01.2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr- formulate de revizuienții și SC SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns revizuienții și SC SA reprezentată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Revizuienta depune precizare la cererea de revizuire.
Avocat reprezentantul SC SA arată că cererea de revizuire formulată de revizuienta este ramasa fără obiect, depune note scrise, motive de revizuire.
Arata, de asemenea, ca nu mai sustine motivul prevazur de art. 322 pct. 5.civ.Cod Penal intrucat nu este in masura sa prezinte inscrisuri mentionate.
Se comunică exemplarul al 2-lea revizuientei.
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părților pentru a pune concluzii.
Revizuienta solicită admiterea cererii de revizuire în raport de dispozițiile art. 322 punctele 2, 5 și 6.civ.Cod Penal
Avocat reprezentantul SC SA solicită respingerea cererii de revizuire al revizuientei ca tardivă în raport de art. 324.civ.Cod Penal; solicită admiterea cererii de revizuire formulată de SC SA formulata in temeiul art. 322 pct. 2.civ.
Cod PenalAsupra exceptiei de tardivitate invocata de aparatorul SC sa, revizuienta solicita respingerea exceptie, cererea fiind formulata in termenul legal.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Din examinarea lucrarilor dosarului, constata urmatoarele:
Prin sentința nr.32/16.01.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins acțiunea precizată de reclamanta împotriva pârâtei SC SA.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
In conformitate cu dispozitiile art. 52 alin 1 Codul muncii, "contractul colectiv de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului - in cazul in care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului, sau acesta a fost trimis in judecată, pentru fapte penale incompatibile cu funcția detinută până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești".
Textul de lege a făcut obiectul controlului de constituționalitate, iar Curtea Constituțională a observat " in primul rând, că luând măsura suspendării contractului individual de muncă angajatorul nu se pronunță asupra vinovăției si nevinovăției angajatului si nici asupra răspunderii sale penale, acestea fiind chestiuni a căror soluționare intră in sfera de activitate a organelor judiciare. Angajatorul poate doar să formuleze plângere penală împotriva salariatului, dacă deține date și indicii suficiente cu privire la săvârșirea de către acesta a unei fapte penale incompatibile cu funcția deținută, solicitând autorităților competente soluționarea cazului. In această situație, s-au atunci când ia cunoștiintă despre trimiterea in judecată a angajatului pentru săvârșirea unei fapte de aceeași natură poate lua măsura suspendării. Măsura suspendării durează până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești având așadar un caracter provizoriu" (Decizia nr 24/2003).
In plus, Curtea Constituțională a reținut că și in situația in care fapta pentru care s-a formulat plângere penală ori s-a dispus trimiterea in judecată nu va atrage răspunderea penală, aceasta poate constitui abatere disciplinară care poate oferi temeiul desfacerii contractului individual de muncă, drept sancțiune disciplinară.
In aceste condiții, instituția suspendării contractului individual de muncă reprezintă deopotrivă și măsură de protecție a angajatului al cărui contract individual nu poate fi desfăcut până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Conform art. 52 alin. 2 din Codul muncii, dacă se va constata nevinovăția salariatului, acesta iși reia activitatea avută anterior și i se va plăti despăgubirea prevăzută de lege.
Existenta sau inexistenta vinovăției penale nu poate fi constatată de către instanța investită cu judecarea conflictului de drepturi și de către organele judiciare sau autoritățile competente dar lipsa vinovăției penale, deci de o anumită gravitate apreciată după regulile dreptului penal, nu este de natură să înlăture orice formă de vinovăție și, implicit, răspunderea salariatului pentru fapte culpabile in muncă sau in legătură cu munca sa.
Fată de această situație in drept, tribunalul a constatat că suspendarea contractului individual de muncă, pe împrejurarea unei plângeri penale formulate de angajator împotriva salariatului pentru fapte incompatibile cu funcția deținută se constituie intr-o măsură legală. Este motivul pentru care cererea privind anularea deciziei de suspendare cu consecința reintegrării și a obținerii despăgubiri prevăzută de lege a fost respinsă.
Si celelalte cereri formulate au fost respinse ca nefondate.
Instanța constatat că salariata a refuzat să-și exprime consimțământul fată de modificarea salarială propusă de angajator, astfel că drepturile salariale pe care aceasta le apreciază ca fiind "restante" nu își au acoperire intr-un "instrumentum" care să consemneze voința pârtilor( "mutuum consensus").
Or, drepturile salariatei ca element al contractului individual de muncă au caracter convențional, negociat. In măsura in care salariul, ca element esențial al contractului individual de muncă, nu este rezultatul unui acord de voință se pune problema existentei sau inexistentei a însuși raportului juridic de muncă dovedit prin contract.
Tribunalul a constatat că raporturile de muncă s-au derulat in baza unui contract individual ce și-a produs efecte și nu a fost contestat. Litigiul a apărut atunci când, prin act adițional, s-a pus problema modificării unor prevederi ale contractului individual de muncă.
Contestatoarea nu a făcut dovada efectivă a unor ore suplimentare lucrate. Dimpotrivă, angajatorul a arătat ( iar salariata nu a făcut dovada contrară ) că în anul 2005, aceasta a lucrat efectiv numai 1.444 de ore, restul fiind in concediu medical sau in învoire.
cunoaște sau ar trebui să cunoască faptul că drepturile salariale se acordă numai ca o contraprestație a muncii depuse și, temporal, intai se prestează munca, apoi se acordă drepturile salariale cuvenite.
Unitatea intimată, in mod judicios, a raportat activitatea desfășurată de salariată la timpul de muncă integral pe unitate, stabilind pentru aceasta un raport de 0,7 din întinderea drepturilor integrale cuvenite unui salariat.
In cursul procesului reclamanta și-a precizat cererea introductivă de mai multe ori, iar alteori, a învederat fapte și împrejurări care nu au legătură cu cauza dedusă judecății.
Astfel, multe dintre cele 133 întrebări formulate ca interogatoriu luat angajatorului privesc fapte de management pe care instanța nu este abilitată să le cenzureze, iar altele nu se referă la fapte personale, așa cum sunt cerute de dispozițiile legale in materia probelor prin interogatoriu.
Atitudinea șicanatorie, in discordantă cu dispozitiile art. 8 din Codul muncii, pe care o manifestă reclamanta și prin maniera in care își motivează refuzul de a semna o decizie de sancționare ( fila 261) și din atitudinea pe care o are fată de șeful direct (fila 255), ignorând și dispozițiile legale in conform cu care salariatul se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator (art. 10 din lege ), dar și prevederile regulamentului de ordine interioară și ale contractului colectiv de muncă ce se constituie un izvor de drept, este de natură să justifice luarea unei măsuri împotriva salariatei. Această conduită s-a dezvoltat in forma unor acte sau fapte pe care angajatorul le apreciază ca fiind de natură penală și pentru care se adresează organelor prevăzute de lege.
Asupra existentei faptei ca faptă penală ce a dus la măsura suspendării contractului individual de muncă se vor pronunța organele abilitate iar hotărârea acestora va produce efecte și in planul relațiilor de muncă.
Tribunalul a constatat, totuși, că măsura interzicerii accesului la mijloacele de comunicare prin mesageria electronică rămâne numai la latitudine angajatorului și nici o autoritate nu poate obliga să-și pericliteze afacerea printr-un acces nelimitat și necondiționat in propriilor baze de date.
Este motivul pentru care și cererea promovată de contestatoare prin care s-a solicitat repunerea in drepturile anterioare (acces la mijloacele de comunicare, a parolei electronice ) a fost respinsa.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică, arătând că în cauză sunt incidente dispozitiile art. 304 pct.9 și art. 3041.civilă.
Cod PenalS-a invocat faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, rezumându-se la o motivare sumară și fără a ține cont de probele administrate, precum și de susținerile recurentei reclamante.
Deși a solicitat anularea deciziei nr. 755/ 17.04.2006 privind încadrarea greșită în ocupația de șef de proiect în loc de șef de departament, instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri și și-a însușit punctul de vedere exprimat de către pârâtă, deși a făcut dovada că pârâta nu a respectat încadrarea în postul pe care l-a obținut în urma a 3 interviuri.
Nu s-a reținut culpa pârâtei, în sensul că nu a trecut în carnetul de muncă mențiunile privind deciziile de definitivare de post la sfârșitul perioadei de probă, salariile de bază aferente posturilor ocupate și nici suspendarea din funcție.
A făcut dovada că, la sfârșitul perioadei de probă, rezultatele obținute au corespuns exigențelor postului, însă nu i s-a permis negocierea salariului de bază, astfel că salariul de bază a rămas la nivelul postului de inginer deținut în anul 2004.
În mod greșit nu s-a admis cererea privind plata orelor suplimentare, instanța reținând în mod nejustificat faptul că nu a efectuat un asemenea program, invocându-se inexistența unor note de chemare, deși a dovedit că intervalul 2002-2003 fost plătită pentru orele suplimentare efectuate, fără a exista note de chemare. Dovada efectuării orelor suplimentare a constituit-o accesarea sistemului informatic după programul normal de lucru, respectiv după ore 15.00 și, deși a cerut instanței de fond să se depună raportul de acces în sistemul de securitate al întreprinderii, proba deși utilă i-a fost respinsă.
S-a criticat și respingerea capătului de cerere de plată a indemnizației de participare la rezultatul întreprinderii pe anul 2005, iar motivarea instanței de fond este eronată, cu referire la anul 2006, deoarece a solicitat aceste drepturi cu referire la anul 2005.
Ultima critică a vizat respingerea capătului de cerere privind anularea deciziei de suspendare a, instanța neținând cont de motivele de nelegalitate prin care a arătat că măsura este nelegală, nefiind incidente în cauză dispoz. art. 52 alin. 1 din, deoarece așa cum rezultă din adresa nr. 24/9/I/2007, plângerea penală formulată de pârâtă la DIICOT Aaf ost înregistrată la data de 18 sept. 2006.
Intimata pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Recurenta reclamantă a depus note însoțite de un set de înscrisuri (filele 35-68), iar la data de 15 iunie 2007 depus un borderou cu acte și răspuns la întâmpinare, precum și un alt borderou cu acte (filele 107,130).
Recurenta reclamantă a depus adresa din 07 mai 2007 și rezoluția din 28 martie 2007 emisă de DIICOT- Biroul Teritorial Argeș.
Avându-se în vedere faptul că în dosarul de fond la fila 139 există depusă plângerea penală formulată de intimata-pârâtă împotriva reclamantei, datată 13.09.2006 și precizare la plângerea penală (fila 140), Curtea, din oficiu, prin incheierea de ședință din 14.11.2007 a solicitat de la DIICOT Biroul Teritorial Argeș copia plângerii penale formulată de intimata-pârâtă SC, cu primirea procurorului de serviciu, precum și data când a fost depusă plângerea și mențiunile făcute pe aceasta la data primirii, data concretă a înregistrării cu precizarea în care Registrul de evidență a fost înregistrată această plângere.
Prin adresa 106/D/P/2006 la 17 dec. 2007 Biroul Teritorial Argeș DIICOT s-a precizat că, copia plângerii penale formulată de SC SA nu poate fi înaintată, întrucât dosarul cauzei urmează să intre pe rolul Tribunalului Argeș pentru a fi soluționate recursurile declarate în cauză împotriva sentinței penale 2565/22 oct. 2007 în dosar nr- al Judecătoriei Pitești.
Cu referire la celelalte informații solicitate s-a precizat că în data de 15.09.2006 ( vineri) în registrul de audiență la nr. 12/2006 a fost reținută o primă sesizare a persoanei vătămate, iar în data de 18.09.2006 a fost înregistrată la nr. 13/2006 în același registru de audiență o nouă sesizate care reprezenta o completare a sesizării anterioare, acte care au generat formarea dosarului penal nr.106/D/P/2006 din 18.09.2006, cauza fiind înregistrată în registrul penal al Biroului teritorial Argeș -DIICOT.
Prin decizia nr. 241 din 30 ianuarie 2008, Curtea de Apel Craiovaa admis recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 32/16.01.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, având ca obiect, obligația de a face.
A modificat în parte sentința, în sensul că a admis în parte contestația, anulat decizia nr.1730/15.09.2006 si a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior suspendării.
A fost Obligata intimata către reclamantă la plata drepturilor bănești cuvenite pe toată perioada suspendării până la reintegrarea efectivă, reactualizate.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței cu privire la celelalte capete de cerere.
A fost, de asemenea, obligata intimata SC SA catre recurenta la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1642,50 lei.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de recurs a constatat ca la data de 22.09.2006 reclamanta a chemat în judecată aceeași pârâtă ( dosar 2086/CM/2006) solicitând obligarea la plata drepturilor salariale restante pentru perioada 01.07.2006 și până în prezent, obligarea la plata orelor suplimentare efectuate în perioada 21.03.2006-12.09.2006, plata corectă a indemnizațiilor de participare la rezultat din anul 2005, anularea deciziei nr.1730/15.09.2006 prin care i-a fost suspendat, repunerea în drepturile anterioare cu privire la valabilitatea postului, accesul la mijloacele de comunicare prin mesagerie electronică la modificarea parolei electronice.
Prin acțiunea formulată la 29.09.2006, dosar 2171/CM/2006, reclamanta a chemat în judecată pârâta SC Pitești pentru a fi obligată pârâta solicitând anularea deciziei 1730/15.09.2006 prin care i-a fost suspendat, plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada suspendării și repunerea în drepturile anterioare, iar prin precizarea la acțiune ( fila 5, dosar 2171/CM/2006) aceeași reclamantă a solicitat anularea dec. 1730/15.09.2006, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada suspendării și repunerea în drepturile legal cuvenite, anularea dec. 755/17.04.2006 de încadrare în ocupația de șef de proiect în șef de departament, plata de daune morale în sumă de 100.000 EUR.
Prin Încheierea din 07.11.2006, dosar 2171/2006 s-a dispus conexarea dosarului 2171/CM/2006 la dosarul 2086/CM/2006.
Curtea a apreciat, cu referire la motivul de recurs privind anularea deciziei 1730/15.09.2006 că aceasta a fost emisă cu încălcarea dispozitiilor art.52 alin. 1 din Codul muncii.
Analizând atât rezoluția DIICOT din 28 martie din 2007, cât și adresa aceleiași unități DIICOT s-a constată că, în data de 15.09.2006 ( vineri ) a fost reținută o primă sesizare, iar în data de 18.09.2006 ( luni) a fost reținută o nouă sesizare care reprezenta o completare a sesizării anterioare.
Potrivit rezoluției din 28.03.2007, care este un act oficial al DIICOT Biroul Teritorial Pitești, rezultă că la data de 18.09.2006 reprezentanții legali ai SC SA au formulat o plângere penală împotriva făptuitoarei, dată la care s-a și format dosarul 106/D/P/2006.
În rezoluția din 04 mai 2007 s-a reținut, la fel, că la data de 18.04. 2007 persoana vătămată SC SA prin reprezentantul său legal a formulat plângere împotriva rezoluției 106/D/P/28 martie 2007.
Dacă ar fi exista o plângere penală, în sensul prevăzut de legea penală, nimic nu ar fi împiedicat unitatea de Parchet să o înregistreze în data de 15.09.2006, așa cum susține intimata.
Având în vedere aceste considerente, instanța a găsit întemeiat motivul de recurs privind anularea deciziei 1730/15.09.2006.
Celelalte critici invocate de recurentă au fost apreciate ca neîntemeiate.
Potrivit deciziei nr.755/17.04.2006 și a carnetului de muncă al recurentei reclamante, începând cu data de 17.04.2006, aceasta a beneficiat de încadrarea de șef proiect pe o perioadă de probă de 3 luni și a ocupat funcția de șef proiect.
Potrivit nomenclatorului privind ocupațiile utilizate și care reprezintă Anexa 3 la CCM/2005, nu există nici o diferență de salariu, cele 2 ocupații atât șef proiect cât și analist preț revenire se află în interval de salariu - Familie profesională 7XX personal.
Astfel că, critica privind plata diferenței de salariu dintre funcția de șef proiect 90 și aceea de analist serie X 41 în perioada 01.07.2006-18.09.2006 este nefondată, deoarece nu există acordul angajatorului la expirarea celor 3 luni de probă.
Cu referire la prestarea de ore suplimentare, în mod legal instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozitiile CCM 2005, în sensul că prestarea de ore suplimentare poate avea loc doar pe baza unei note de chemare întocmite de șeful direct, aprobate de directorul executiv ala ctivității și consimțământul salariatului, iar accesul pe poarta unității nu face dovada prestării orelor suplimentare.
Contractul colectiv de muncă reglementează acordarea indemnizației de participare la rezultatul întreprinderii precizând că se distribuie o masă salarială echivalentă a 2,8% din rezultatul net al anului anterior( art. 73 lit. b din CCM).
Această indemnizație a fost acordată în cotă lunară și raportat în funcție de contribuția efectivă a salariatului, astfel că recurenta în anul 2005 lucrat efectiv 1444 ore în loc de 2056 ore, diferența de 612 ore fiind 44 ore de învoire și 568 ore concedii medicale, iar indemnizația primită a fost conformă cu timpul efectiv lucrat de aceasta.
Imptriva acestei decizii au formulat cereri de revizuire atat reclamanta, cat si intimata SC SA pe care, analizandu-le in raport de motivele invocate si dispozitiile legale invocate, Curtea urmeaza sa retina urmatoarele:
Revizuirea fiind o cale extraordinara de atac, de retractare, se poate exercita numai in cazurile si conditiile prevazute de lege.
Continutul art. 322 alin. 1.civ.Cod Penal este edificator in acest sens intrucat textul stabileste ca revizuirea unei hotarari ramase definitive la instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs, atunci cand evoca fondul, se poate cere in cazurile prevazute la puctele 1 -9.
Revizuienta SC SAa invocat ipoteza prevazuta de art. 322 alin. 2.civ.Cod Penal, anume ca instanta de recurs a acordat mai mult decat s-a cerut.
Dezvoltand acest motiv de revizuire, a aratat ca prin cererea adresata instantei s-a solicitat de catre anularea deciziei nr. 1730/15.09.2006 si repunerea in drepturile anterioare cu privire la valabilitatea postului, iar instanta, desi retine aceasta cerere, se pronunta in sensul reintegrarii si platii drepturilor banesti, reactualizate pana la reintegrarea efectiva.
Or, consecinta anularii deciziei de suspendare nu poate fi alta decat reluarea activitatii cu plata despagubirilor prevazute de lege in cazul in care se constata nevinovatia salariatului al carui contract a fost suspendat, si nu reintegrarea, in speta nefiind vorba de o concediere.
Acest motiv de revizuire constituie o exigenta a principiului disponibilitatii procesuale, principiu in conformitate cu care instanta este tinuta sa statueze numai in limitele in care a fost sesizata
Ipoteza invocata de revizuienta, reglementata de teza finala a art. 322 pct. 2.civ.Cod Penal, presupune ca instanta, admitand cererea, a acordat mai mult decat s-a cerut, or, prin anularea deciziei de suspendare, consecintele care se produc sunt acelea de repunere a partilor in situatia anterioara, respectiv reluarea activitatii in functia detinuta anterior emiterii deciziei si plata drpturilor banesti cuvenite pe perioada suspendarii.
Chiar daca instanta foloseste termenul de reintegrare, acesta trebuie privit in sensul prevazut de art. 52 alin. 2 din Codul muncii, acela de reluare a activitatii, nefiind vorba, asadar, de o pronuntare plus petita.
Au fost, de asemenea, invocate prevederile art. 322 pct. 5 cu referire la inscrisuri noi care nu au putut fi prezentate instantei de recurs din motive independente si care nu au fost avute in vedere la data pronuntarii, respectiv plangerea formulata de SC SA si inregistrata la DIICOT sub nr. 12/15.09.2006, completarea la plangere, inregistrata la nr. 13/18.09.2006, decizia penala nr. 216/R/07.04.2008 pronuntata de Tribunalul Arges in dosarul nr- prin care au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de si DIICOT Biroul Teritorial Arges impotriva sentintei penale nr. 2565/22.10.2007.
In raport de aceste inscrisuri, revizuienta a apreciat ca nu mai subzista motivul de recurs privind anulare deciziei nr. 1730/15.09.2006.
In sedinta publica de la 6 iunie 2008 aparatorul revizuientei a incunostiintat instanta cu privire la faptul ca renunta la a mai sustine acest motiv de revizuire insa, in lipsa unei procuri speciale nesara pentru un act procesual de dispozitie, instanta nu poate lua act de renuntare.
Potrivit art. 322 pct. 5 teza I civ.Cod Penal, revizuirea unei hotarari ramase definitive in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul se poate cere daca, dupa darea hotararii, s-au descoperit inscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor.
Sintetizand elementele de admisibilitate a cererii de revizuire, pentru motivul aratat, rezulta ca: inscrisul trebuie sa fi existat in momentul judecarii procesului terminat prin hotararea atacata; inscrisul sa fi fost necunoscut pentru instanta si revizuient; partea sa fi fost impiedicata a-l prezenta din motive care se pot asimila cu forta majora; inscrisul sa fie doveditor, adica determinant pentru solutia in litigiu; inscrisul trebuie prezentat instantei odata cu cererea de revizuire, in cel mult o luna de la descoperirea lui.
Pentru a fi primit acest motiv de revizuire trebuie demonstrat ca sunt indeplinite cumulativ conditiile aratate, or, in lipsa inscrisurilor la care a facut trimitere revizuienta, acest motiv nu poate face obiectul analizei instantei.
La randul sau,revizuientaa indicat ca temei juridic al cererii sale prevederile art. 322 pct. 2 ( instanta s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut ori a acordat mai mult decat s-a cerut) si 5 ( daca dupa darea hotararii s-au descoperit inscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor ori daca s-a desfiintat sau s-a modificat hotararea unei instante pe care s-a intemeiat hotararea a carei revizuire se cere) civ.Cod Penal insa, in fapt, nu a dezvoltat motive care sa se circumscrie textelor invocate.
In ceea ce priveste motivul prevazut de art. 322 pct. 2.civ.Cod Penal, ipotezele impuse de acest text spre analiza in vederea admiterii cererii de revizuire nu sunt indeplinite intrucat, din continutul deciziei nr. 241 din 30 ianuarie 2008 Curtii de Apel Craiova rezulta ca instanta s-a pronuntat asupra unor lucruri cerute, nu a dat mai mult sau mai putin decat s-a cerut si nici nu a lasat nesolutionate cererile care au alcatuit fondul pricinii.
Revizuirea unei hotarari judecatoresti pentru inscrisuri noi se circumscrie indeplinirii cumulative a conditiilor prevazute in art. 322 pct. 5.civ.Cod Penal, revizuientul trebuind sa prezinte un inscris care nu a fost folosit ca mijloc de proba in procesul solutionat prin hotararea atacata, inscrisul sa aiba forta probanta in mod singular, sa fi existat la momentul pronuntarii hotararii si sa fie decisiv pentru solutionarea cauzei, in sensul schimbarii hotararii judecatoresti.
Motivele formulate de revizuienta, amplu dezvoltate, reprezinta o reiterare a motivelor invocate la instantele de fond si de recurs, prin care se incearca repunerea in discutie a unor probleme de fond.
In asigurarea respectarii disponibilitatii si pentru determinarea limitelor controlului judiciar, respectiv a limitelor investirii instantei, este necesar ca forma enuntiativa a motivelor de revizuire sa fie urmata de motivare, adica de o dezvoltare a motivelor de revizuire prin redarea textelor de lege ori a principiilor de drept incalcate in apel si de argumentarea analitica a afirmatiei ca au fost denaturate prin solutia contestata. Cu alte cuvinte, intinderea controlului judiciar este conditionata de intinderea si cuprinsul criticilor formulate prin dezvoltarea motivelor de revizuire.
Conchizand asupra celor expuse, Curtea constata ca aceste motive de revizuire au fost invocate in mod formal, in fapt nefiind dezvoltate motive care sa se circumscrie textelor invocate, astfel ca aceste critici nu pot face obiectul analizei instantei de control judiciar.
Pentru considerentele expuse, Curtea urmeaza sa respinga ca nefondate cererile de revizuire formulate de revizuientii si SC SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge cererile de revizuire a deciziei nr. 241/30.01.2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, formulate de revizuienții și SC SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Ex.2/06.07.2008
Jud.recurs
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Mihaela Mitranca, Daniela Vijloi
