Obligație de a face. Decizia 4208/2008. Curtea de Apel Bucuresti

- ROMANIA -

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

DOSAR NR-

Format vechi nr.252/2009

SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND

CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia civilă nr. 4208/

Ședința publică din data de 09 iunie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca

JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena

JUDECĂTOR 3: Bodea

GREFIER

Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulate de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.6870 din data de 05.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.28619/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-pârât Secretariatul General al Camerei Deputaților - având ca obiect "obligația de a face".

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 02 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, văzând și dispozițiile art. 260 alin.(1) Cod proc. civ. a amânat pronunțarea pentru azi, 09 iunie 2009, când a decis următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12.09.2007 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI -Secția a VIII-a contencios Administrativ și Fiscal sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta Direcția Resurse Umane din cadrul Camerei Deputaților, solicitând obligarea pârâtei la eliberarea înscrisurilor care privesc derularea raporturilor de serviciu începând cu luna octombrie 1990, înscrisuri înregistrate în carnetul de muncă și necomunicate, precum și obligarea pârâtei la plata daunelor materiale și morale în cuantum de 25.000 lei.

Prin sentința civilă nr.2988/22.11.2007, Curtea de APEL BUCUREȘTI -Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale. S-a considerat că acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată nu se încadrează în dispozițiile art.1, art.8 și art.16 din Legea nr.554/2004. Pretenția concretă a reclamantului vizează o obligație de a face în legătură cu însemnările din carnetul de muncă, derularea raportului de muncă și încetarea acestuia ca urmare a reorganizării, iar competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale conform art.64 Codul muncii coroborat cu art.2 pct.1 lit.c Cod pr.civilă.

Recursul declarat împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr.1934/15.05.2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.

Pe rolul Tribunalului București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale dosarul a fost înregistrat la data de 24.07.2008 sub nr.28619/3/LM/2008.

Prin sentința civilă nr.6870/05.11.2008, Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Secretariatul General al Camerei Deputaților și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că angajatorul reclamantului a fost Camera Deputaților, motiv pentru care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Secretariatul General al Camerei Deputaților.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 15.12.2008 reclamantul, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 12.01.2009 sub nr-.

Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.5, 7, 8 și 9 Cod pr.civilă și art.3041Cod pr.civilă recurentul-reclamant a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului său, casarea sentinței atacate și rejudecând pricina pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

Se arată că este greșit soluționată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Secretariatul General al Camerei Deputaților, câtă vreme în contradictoriu cu această persoană au mai fost soluționate cauze anterior, astfel că sub acest aspect există autoritate de lucru judecat.

În plus, a solicitat să fie obligat pârâtul să-i elibereze înscrisurile în baza cărora s-au făcut mențiuni în carnetul de muncă, iar parte din acestea au fost eliberate.

La data de 14.04.2009, intimata Camera Deputaților a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:

Aspectul de legalitate pe care instanța de recurs trebuie să îl cerceteze este acela al calității procesuale pasive a instituției chemată în judecată de recurentul-reclamant pentru soluționarea pretenției sale de eliberare a unor înscrisuri pe baza cărora s-au făcut mențiuni în carnetul său de muncă, pe parcursul derulării raporturilor de muncă și de serviciu.

În cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că are calitatea de funcționar public parlamentar în cadrul Serviciilor Camerei Deputaților și a solicitat obligarea Direcției de Resurse Umane din cadrul Serviciilor Camerei Deputaților, instituție publică a administrației centrale, să elibereze înscrisurile solicitate.

În cauză, la judecata în fond, a răspuns în calitate de pârât Camera Deputaților - Cabinet Secretar General, care a formulat întâmpinare la 23.10.2007, prin care a ridicat excepția lipsei calității procesuale a persoanei nominalizată de reclamant în cererea de chemare în judecată, ca fiind pârât. S-a arătat că Direcția de Resurse Umane din cadrul Serviciilor Camerei Deputaților nu constituie un subiect de drept distinct de Camera Deputaților și nu reprezintă o autoritate publică în sensul legii contenciosului administrativ nr.554/2004. În cuprinsul întâmpinării s-au făcut însă și considerații asupra fondului cauzei, arătându-se că la 06.08.2007 reclamantul a solicitat pensionarea, iar Direcția Resurse Umane a declanșat procedura de întocmire a formalităților de pensionare a funcționarului public parlamentar.

La dosar s-a anexat și copia carnetului de muncă din care rezultă că la 25.10.1990 reclamantul a fost încadrat la Parlamentul României - Adunarea Deputaților (devenită ulterior Camera Deputaților), raporturile de muncă fiind păstrate cu această instituție publică până la data de 01.10.2007, când există mențiunea solicitării pensiei de serviciu conform Legii nr.7/2006 și Legii nr.221/2007.

Așadar, Curtea constată că în raporturile cu recurentul-reclamant, calitate de angajator a avut Parlamentul României -Camera Deputaților, iar solicitarea fostului angajat, de a i se elibera copii după înscrisurile care au stat la baza unor mențiuni în carnetul de muncă făcute de acest angajator, poate fi soluționată în contradictoriu cu această persoană juridică.

Împrejurarea că recurentul-reclamant a indicat în cuprinsul acțiunii drept pârât pe Direcția de Resurse Umane din cadrul Serviciilor Camerei Deputaților, ce nu are personalitate juridică, nu este de natură a considera că s-a adresat instanței de judecată o cerere care nu îndeplinește una din condițiile de exercițiu a acțiunii, respectiv calitatea procesuală pasivă. De altfel, există diferențe între inexistența ca subiect de drept distinct a unei Direcții de Resurse Umane din cadrul Camerei Deputaților, ceea ce presupune lipsa capacității de folosință, și eventuala lipsă a calității de reprezentant a acestei direcții din cadrul Secretariatului General al Camerei Deputaților, ceea ce semnifică existența ca subiect de drept, dar lipsa în privința acestuia a calității de reprezentant stabilită prin lege sau prin act juridic de drept administrativ.

În concluzie, Curtea consideră că pârâtul a chemat în judecată acea instituție publică cu personalitate juridică și care are competența de a răspunde în calitate de pârât într-o cerere de eliberare a unor înscrisuri, respectiv Camera Deputaților din Parlamentul României, care de altfel a și răspuns în cauză pe parcursul judecăților de fond și recurs.

Urmează așadar a se admite recursul în temeiul art.312 al.3 Cod pr.civilă, coroborat cu art.304 pct.5 Cod pr.civilă, constatându-se că în cauză s-a făcut o judecată cu încălcarea formelor de procedură în ceea ce privește analiza calității procesuale pasive a pârâtului, iar soluția pronunțată în primă instanță vatămă interesele recurentului-reclamant.

Pe cale de consecință, va fi casată sentința atacată iar cauza trimisă spre rejudecare aceluiași tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.6870 din data de 05.11.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.28619/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-pârât Secretariatul General al Camerei Deputaților.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 09.06.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - - -

GREFIER

Red.

Dact.LG/2 ex./27.07.2009

Jud.fond:;

Președinte:Ilie Nadia Raluca
Judecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 4208/2008. Curtea de Apel Bucuresti