Obligație de a face. Decizia 422/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 422/2009 -
Ședința publică din 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- - - - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâta domiciliată în O,-,. 2. județul B în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în O,-,. 2, județul B, împotriva deciziei civile nr. 1117 din 11 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. 1937/2004, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 1195 din 25 februarie 2004 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 4351/2003, având ca obiect: obligația de a face.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 3 martie 2009, când părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la 10 martie 2009.
CURTEA DE APEL,
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 1195 din 25 februarie 2004 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 4351/2003, s-a admis în parte cererea formulată și precizată de reclamanta împotriva pârâtei și a fost obligată pârâta să-i permită reclamantei accesul la instalația comună de apă; s-a respins capătul de cerere privitor la obligarea pârâtei de a demola gardul ridicat în curtea comună și au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut, potrivit probelor administrate în cauză, că imobilul în litigiu - casă colectivă, are o singură instalație de apă în curte, respectiv un cămin în care este montat ceasul ce înregistrează consumul de apă. Această instalație a fost folosită potrivit destinației, în comun, până în anul 2000.
Din declarațiile martorilor audiați s-a reținut că în anul 2001, "" Oaî ntrerupt alimentarea cu apă a imobilului pentru acumularea de debite prin neplata consumului de apă, pârâta fiind cea care a achitat contravaloarea consumului pentru toți locatarii din curtea comună, inclusiv pentru reclamantă, fapt ce rezultă și din chitanțele depuse la dosar. Se mai reține că pârâta i-a interzis reclamantei să folosească instalația comună de apă pentru că aceasta nu și-a plătit cota parte, însă în ce privește gardul, acesta a fost ridicat prin bună înțelegere, pentru a se limita accesul copiilor pârâtei în toată curtea comună, gardul neobstrucționând accesul reclamantei la apă.
Instanța de fond a apreciat că în speță avem de a face cu un caz de coproprietate în indiviziune forțată, ce nu este reglementat expres de legislația civilă, conturarea și recunoașterea acestuia fiind o creație a literaturii de specialitate și practicii judiciare, fiecare coproprietar putând folosi bunul comun fără acordul celorlalți coproprietari, respectiv reclamanta putând folosi sursa de apă din curtea comună fără a fi necesar acordul pârâtei, exercitarea dreptului de folosință de către fiecare coproprietar nu trebuie să aducă nici o atingere drepturilor de aceeași natură ale celorlalți coproprietari.
Cererea privind obligarea pârâtei de a demola gardul ridicat a fost respinsă cu motivarea că acesta nu îngrădește accesul reclamantei la sursa de apă, fapt recunoscut indirect de reclamantă la interogatoriu.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți.
Prin decizia civilă nr. 1117 din 11 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. 1937/2004, s-a admis apelul declarat de reclamantă, a fost schimbată în parte sentința primei instanțe în sensul că s-a admis în întregime acțiunea introdusă de reclamanta și în consecință a fost obligată pârâta să demoleze gardul ridicat în curtea comună; a fost păstrată cealaltă dispoziție cuprinsă în sentința apelată; s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă și a fost obligată partea intimată să plătească părții apelante suma de 3.122.500 lei cheltuieli de judecată în apel și fond.
În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că în speța dedusă judecății, pârâta a edificat un gard în curtea comună, a cărui dărâmare se impune cu stringență în condițiile în care reclamanta și-a manifestat dezacordul cu privire la menținerea acestuia, mai ales că accesul său la sursa de apă este obstaculat. Prin păstrarea gardului în curtea comună, în situația în care unul dintre coproprietari se opune, s-ar aduce atingere principiului potrivit căruia unul dintre coproprietari nu poate să transforme modul de folosință sau să îndeplinească acte de administrare cu privire la imobilul comun, decât cu acordul tuturor coproprietarilor.
gardului, apreciază curtea de apel, se impune chiar dacă inițial apelanta reclamantă nu a manifestat opoziție față de prezența acestuia, din momentul survenienței dezacordului din partea unei părți, nu mai subzistă fundamentul legal al existenței gardului, iar pe de altă parte, pârâta este titulara unui drept de folosință asupra terenului aferent apartamentului pe care îl deține în proprietate.
Referitor la apelul declarat de pârâtă, se reține că soluția judecătoriei privind obligarea acesteia să permită accesul reclamantei la instalația comună de apă este legală, soluția răspunzând exigențelor principiului enunțat anterior, în baza căruia exercitarea folosinței bunului comun trebuie să se realizeze cu respectarea dreptului egal și concurent al celorlalți coproprietari.
Aspectele invocate de pârâtă nu sunt în măsură să conducă la o altă concluzie decât cea arătată anterior, iar împrejurarea că apelanta pârâtă ar fi achitat cheltuielile legate de consumul de apă, nu este de natură a atrage împiedicarea reclamantei la utilizarea sursei comune de apă, pârâta având posibilitatea de a solicita și obține acoperirea eventualului prejudiciu creat, pe calea unei acțiuni separate.
Împotriva acestei decizii, în termen a formulat recurs pârâta, care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârilor și respingerea în întregime a acțiunii formulată de reclamantă.
În motivarea recursului s-a susținut în esență că instanța de apel în mod greșit a dispus demolarea gardului construit de recurentă, gardul a fost construit în anul 1991, cu acordul coproprietarilor și fără a îngrădi folosința și posesia acestora. De asemenea, nici accesul reclamantei la apa din curte nu a fost îngrădit în nici un fel, acesta fiind întrerupt în anul 2001 de furnizorul de apă, pentru neachitarea facturilor.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că aceasta este nelegală, fiind dată cu greșita aplicare a legii, motiv de modificare a deciziei atacate în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin decizia instanței de apel s-a dispus demolarea gardului construit de pârâtă pe terenul aflat în coproprietatea părților.
În considerentele deciziei s-a reținut că părțile fiind coproprietare asupra terenului, acestea au drepturi egale și concurente asupra curții aflată în indiviziune.
Pe parcursul prezentului proces, prin sentința civilă nr. 619 din 7 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, irevocabilă, s-a dispus sistarea coindiviziunii dintre părți, s-a format un nr. top. nou 4463/1 O în suprafață de 54 mp. care a fost atribuit recurentei, conform schiței întocmite de expertul.
În prezentul dosar, la fila 69, fost depusă în probațiune o schiță cadastrală, din care rezultă că în folosința recurentei se afla suprafața de curte de 10 mp. aceasta fiind linia de amplasare a gardului, suprafață la care se adaugă 20 mp. aferenți apartamentului pe care recurenta îl deține.
Comparând cele două schițe, se constată că în urma partajului făcut prin sentința civilă arătată, recurentei de azi i-a revenit o suprafață mai mare de curte, prin urmare, gardul a cărui demolare s-a solicitat se află pe nr. top. 4463/1 O, care a fost atribuit în întregime recurentei.
De asemenea, din expertiza întocmită în dosarul de partaj, rezultă că atât căminul de apă, cât și cel de canal, sunt situate pe imobilul dezmembrat, ce a fost atribuit recurentei.
Așa fiind, nu mai poate fi obligată pârâta să permită accesul reclamantei la sursa de apă, cât timp din probele administrate rezultă că aceasta are posibilitatea să-și deschidă un branșament de apă direct din rețeaua stradală și de asemenea nu poate fi obligată la demolarea gardului, ce în prezent se află pe proprietate exclusivă.
Pentru aceste considerente, se va admite recursul pârâtei, se va modifica în tot decizia instanței de apel în sensul că se va respinge apelul reclamantei, se va admite ca fondat apelul pârâtei și se va schimba în tot sentința de fond, urmând a se respinge ca nefondată acțiunea reclamantei, în întregime.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, partea intimată va fi obligată să-i plătească părții recurente, suma de 200 lei cheltuieli de judecată în toate instanțele.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 1117 din 11 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o modifică în tot, astfel:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1195 din 25 februarie 2004 pronunțată de Judecătoria Oradea.
Admite ca fondat apelul declarat de pârâta împotriva aceleiași sentințe, pe care o schimbă în tot, iar în consecință:
Respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta, în întregime.
Obligă pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în toate instanțele.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - -
red.R
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
2 ex./16.03.2009
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Pantea Viorel, Stan Aurelia
