Obligație de a face. Decizia 430/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 430/2009
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului, după repunerea pe rol din oficiu a acestuia, declarat de pârâtul STATUL R PRIN MINISTERUL D E FINANTE reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUD. S, împotriva deciziei civile nr. 148/24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect obligație de a face.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 22 octombrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 277/2009 a Judecătoriei Sibiu, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantele și, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu.
Pârâtul a fost obligat să ridice gardul ce împrejmuiește imobilul înscris în CF nr. 2040 nr. top. 1131/9/2, 1131/10/1 și imobilul înscris în CF nr. 2069 nr. top. 1131/13/1/2 și să plătească reclamantelor suma de 521,65 lei, cheltuieli de judecată.
Prima instanță a respins acțiunea civilă formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâții Centrul de Sănătate Publică Sibiu și Institutul de Sănătate Publică
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că imobilul înscris în CF nr. 2040 nr. top. 1131/9/2, 1131/10/1 și imobilul înscris în CF nr. 2069 nr. top. 1131/13/1/2 sunt proprietatea reclamantelor și sunt limitrofe cu imobilul înscris în CF nr. 2072 nr. top. 1131/17, proprietatea pârâtului Statului Român, aflat în prezent în administrarea pârâtului Centrul de Sănătate Publică Sibiu.
Față de obiectul dedus judecății, respectiv obligarea pârâților de a ridica un gard care împrejmuiește proprietatea reclamantelor, instanța de fond a apreciat că pârâtul Statului Român are calitate procesuală pasivă, în calitatea sa de titular al dreptului de proprietate, și nu și pârâtul Centrul de Sănătate Publică Sibiu, care este doar titularul dreptului de administrare, și nici Institutul de Sănătate Publică B și care nu deține nici un drept asupra imobilului.
Din expertiza efectuată în cauză, s-a reținut că o parte din imobilele proprietatea reclamantelor sunt ocupate de construcțiile existente pe imobilul înscris în CF nr. 2072 nr. top. 1131/17, proprietate Statului Român. Aceste imobile sunt parțial împrejmuite astfel: pe strada -, printr-un gard din țevi metalice pe soclu de beton pe o distanță de 29,28, iar imobilul identificat sub nr. top. 1131/9/2 este îngrădit și spre imobilul cu număr administrativ 19, printr-un gard de plasă de sârmă, pe o distanță de 32,83.
În final s-a constatat că s-au respectat dispozițiile art. 1169 Cod Civil, reclamantele făcând dovada titlului lor de proprietate asupra imobilelor din litigiu, constatând lipsa oricărui titlu în baza căruia acestea să fie îngrădite de către proprietarul limitrof, respectiv Statul Român, ceea ce aduce atingere conservării dreptului de proprietate al reclamantelor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, care a solicitat schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii față de Statul Român, cu motivarea că în domeniul public al Statului Român a intrat terenul aferent clădirii, clădirea aferentă Institutului de Sănătate Publică, și garajul, conform HG nr.15/2004, iar gardul a cărui ridicare se solicită nu a intrat în domeniul public al statului, astfel că în mod greșit a fost obligat acesta să-l ridice pe acesta și nu pe cel pe care-l are în proprietate și administrare.
Prin decizia civilă nr.148/2009, Tribunalul Sibiua respins apelul pârâtului, pe care l-a obligat să plătească intimatului Centrul de Sănătate Publică Sibiu, suma de 1190 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a apreciat că instanța de fond a reținut corect că gardul în discuție se află pe terenul proprietate reclamantelor, iar pârâtul Statul Român este proprietarul terenului limitrof celui al reclamantelor.
S-a considerat că nu are nici o relevanță faptul că acest gard nu a intrat în domeniul public al Statului Român, așa cum se află terenul și clădirile, pentru că gardul s-a aflat pe terenul proprietate statului, iar acest teren a fost restituit în natură reclamantelor, în a căror proprietate se află în prezent. Centrul de Sănătate Publică are doar un drept de administrare asupra terenului, fiind edificat de Spitalul Județean Sibiu, astfel cum este evidențiat în inventarul nr. 4, la o dată la care statul era proprietar, situație în care doar acesta din urmă poate fi obligat să desființeze gardul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin P Sibiu, solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii față de Statul Român.
În expunerea motivelor, recurentul susține că în mod greșit s-a reținut că gardul a cărei ridicare se cere, a fost edificat de Spitalul Județean Sibiu, la o dată când statul era proprietar, întrucât acest gard nu apare în inventarul bunurilor din domeniul public. Ca atare, în mod greșit a fost obligat Statul Român la ridicarea gardului, deoarece această obligație revine celui care îl are în administrare și care l-a ridicat.
O altă critică vizează greșita obligare a recurentului la plata cheltuielilor către Centrul de Sănătate Publică, fiind imoral ca Statul Român să fie obligat la plată către acest pârât, în condițiile în care oricum trebuie să suporte lipsa de interes a pârâtului în rezolvarea situației imobilului.
În drept se invocă art. 304 pct. 9 proc. civ.
Verificând legalitatea deciziei atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Atât prima instanță, cât și instanța de apel au stabilit în mod corect că gardul în discuție a fost edificat înainte ca pârâtul Centrul de Sănătate Publică Sibiu să dobândească un drept de administrare asupra terenului și clădirilor, proprietatea Statului Român, înscrise în CF 2072, nr. top. 1131/17 (fl. 77 - 78, dos. fond).
La momentul construirii gardului, terenul proprietatea Statului Român se afla în administrarea Spitalului Clinic Județean Sibiu, astfel cum rezultă din adresa nr. 197/1996 (fl. 52 - fond, primul ciclu procesual).
Existența acestui gard pe terenul care se află în proprietatea reclamanților a fost dovedită prin expertiza întocmită în cauză.
Ca atare, reținând calitatea de proprietar al Statului Român asupra imobilului învecinat cu terenul reclamanților, în mod corect s-a stabilit în sarcina acestuia obligația de a-l ridica, având în vedere că, potrivit art. 480 civ. reclamanții se bucură de dreptul lor de proprietate asupra terenului pe care, fără a justifica un titlu, a fost edificat gardul în discuție.
În mod corect a reținut instanța de apel că nu are nicio relevanță împrejurarea că acest gard nu figurează între bunurile din domeniul public al statului, pentru că, de vreme ce terenul limitrof proprietății reclamanților este proprietatea Statului Român, și gardul aflat pe acest teren este tot proprietatea Statului Român, conform regulilor stabilite de art. 492 civ, care reglementează accesiunea imobiliară.
Față de aceste considerente, Curtea constată nefondat primul motiv de recurs.
Nici cel de-al doilea motiv, privind cheltuielile de judecată stabilite de instanța de apel nu este întemeiat, având în vedere că, față de soluția de respingere a apelului pârâtului Statul Român, obligarea la cheltuielile de judecată a apelantului în favoarea pârâtului Centrul de Sănătate Publică Sibiu este legală și conformă cu dispozițiile art. 274 proc. civ. Aceasta cu atât mai mult cu cât prin motivele de apel, Statul Român a susținut că obligația de ridicare a gardului ar trebui stabilită în sarcina pârâtului Centru de Sănătate Sibiu, iar nu în sarcina sa.
Pentru toate aceste considerente, reținând că criticile invocate de recurent nu se circumscriu niciunui motiv de recurs prev. de art. 304 proc. civ. Curtea constată nefondat recursul de față, urmând ca în baza art. 312 proc. civ, să-l respingă.
În temeiul art. 274 proc. civ, recurentul va fi obligat să plătească în favoarea reclamanților intimați suma de 1190 lei, cheltuieli de judecată, conform chitanței de la fila 27.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor prin P Sibiu împotriva deciziei civile 148/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Obligă recurentul să plătească intimatelor și cheltuieli de judecată de 1190 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
.
Tehn.
7 ex/25.11.2009
Jud. fond -
Jud. apel - /.
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Carla Maria Cojocaru, Mihaela
