Obligație de a face. Decizia 4312/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(3341/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4312/
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr.1742 din 04 martie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.33960/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect - eliberare adeverință.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta reclamantă, personal, lipsind intimații pârâți Ministerul Justiției și Libertăților și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta reclamantă, a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul pârât Ministerul Justiției și Libertăților.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta reclamantă, personal, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1742 din 04.03.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a îndeplinit funcția de consilier juridic în Ministerul Justiției - personal asimilat magistraților - până la data de 1.07.1998, când, în temeiul Legii nr.92/1992, a primit pensie de serviciu, prin decizia nr.-/18.06.1998 a Casei de Pensii Sector 4 (fila 7).
S-a statuat că potrivit art.43 din Legea nr.92/1992 personalul de specialitate juridică de execuție și de conducere, inclusiv secretarul general și adjuncții acestuia din Ministerul Justiției, precum și personalul de instruire și de conducere, de specialitate juridică, din cadrul Institutului Național al Magistraturii, indiferent de vechime, este asimilat magistraților pe durata îndeplinirii funcției. În consecință, prevederile prezentei legi referitoare la drepturile și îndatoririle magistratilor se aplică în mod corespunzător și acestor magistrati.
Totodată, potrivit art.103 din Legea nr.92/1992, forma în vigoare până la 27.09.2004, magistrații cu o vechime de cel puțin 25 de ani în magistratură beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din câștigul salarial net lunar rezultat din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, sporul pentru stabilitate, precum și din alte sporuri și indemnizații cu caracter permanent avute la data pensionării, din care s-au dedus sumele prevăzute de reglementările legale privind impozitul pe salarii.
Pentru fiecare an care depășește vechimea în magistratură prevăzută la alin. 1 se adaugă la cuantumul pensiei câte 1 % din venitul net, fără a se putea depăși 100% din venitul net stabilit conform alin. 1, avut la data pensionării.
S-a apreciat că, pensiile magistraților se actualizează în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraților în activitate (evident ale consilierilor care se aflau în condiții identice cu cele ale reclamantei la data pensionării acestora).
După data de 27.09.2004, actualizarea pensiei de serviciu a reclamantei s-a realizat în temeiul art.83 alin.2 și 3 raportat la art.86 din Legea nr.303/2004, forma inițială, potrivit căruia pensiile de serviciu ale magistraților se actualizează în raport cu nivelul indemnizației brute a magistraților în activitate.
Ulterior, art.85 alin.2 din Legea nr.303/2004, republicată, a stabilit că pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, (aplicabile și personalului asimilat în temeiul art.87 din lege), precum și pensiile de urmaș prevăzute la art. 84 se actualizează anual în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni ale judecătorilor și procurorilor în activitate (evident ale consilierilor care se aflau în condiții cu cele ale reclamantei la data penstonaru acestora).
Potrivit art.3 și 4 din OUG nr.177/2002, în vigoare în perioada 1.10.2004 - 31.03.2006, magistrații (inclusiv personalul asimilat) au dreptul, pentru activitatea desfășurată, la o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită pe funcții, în raport cu nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură.
de multiplicare pe baza cărora se stabilește indemnizația de încadrare brută lunară a magistraților sunt prevăzuți la cap. A al anexei nr. 1.
S-a statuat astfel că, magistrații (inclusiv personalul asimilat) beneficiază, în raport cu vechimea efectivă în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Curtea Supremă de Justiție sau de personal asimilat magistraților, de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art.3 alin.(2), calculată în procente la indemnizația brută, după cum urmează: de la 5 la 10 ani - 5%; de la 10 la 15 ani -10%; de la 15 la 20 de ani -15%;- peste 20 de ani - 20%.
Astfel, indemnizația majorată potrivit alin. (1) se acordă de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea efectivă în funcțiile prevăzute la alin. (1) și constituie indemnizatia de încadrare brută lunară.
Art.30 din ordonanța de urgență de mai sus, arată că pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, la instanțele judecătorești și parchete, se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută bunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
S-a apreciat că potrivit art.11 din OUG nr.177/2002 (în baza cărora s-a acordat sporul de 30% solicitat a fi avut în vedere la recalcularea pensiei) prevedeau ca judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, potrivit art.29 alin.(1) din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, primesc un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară.
Pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, prevăzut la alin.(1), se acordă procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, procurorilor și specialiștilor de înaltă calificare din cadrul Parchetului Național Anticorupție, precum și procurorilor care participă la ședințele de judecată ale completelor specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție.
Prin dispozițiile art. 28 alin. (4) din OUG nr. 43/2002 s-a stabilit că personalul din cadrul Parchetului Național Anticorupție prevăzut la alin. (1) - (3) și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție potrivit art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 primesc pentru activitatea de.combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară.
Ulterior, prin OUG nr. 24/2004, textul art. 28 alin. (4) din OUG nr. 43/2002 a fost modificat, în sensul că procurorii din cadrul Parchetului Național Anticorupție și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art. 29 din Legea nr. 78/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de o majorare cu 40% a indemnizației de încadrare brută lunară. Acesta ordonanța a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 601/2004 (care a abrogat și dispozițiile art.11 din OUG nr.177/2002), fiind lărgită sfera de aplicare a art.28 alin.4), devenit alin.5), în sensul că sporul de 40% a fost acordat tuturor judecătorilor Înaltei Curti de Casatie și Justitie, tuturor procurorilor din cadrul Parchetului de, pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fără să se facă vreo distincție între cei care participă la soluționarea cauzelor de corupție și cei cu alte atribuții, ca în cazul celorlalți procurori și judecători.
Față de normele juridice mai sus enunțate, Tribunalul a reținut că în perioada 21.08.2004-31.03.2006, salariile de bază sau venitul brut al magistraților în activitate, cu aceeași vechime de consilier juridic și același grad profesional ca al reclamantei, cuprindea, pe lângă indemnizația determinată prin înmulțirea coeficientului de multiplicare (corespunzător gradului profesional al reclamantei) cu valoarea de referintă sectorială, un spor la indemnizația brută lunară, în raport cu vechimea efectivă în funcția de magistrat sau personal asimilat (spor numit adaus până, la data intrării în vigoare a OUG nr.177/2002, când a devenit majorare) și un spor de 15% pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase.
Tribunalul a constatat că sporul de vechime reglementat de Legea nr.50/1996 a fost abrogat de OG nr.83/2000, astfel că magistrații în activitate nu au mai beneficiat de el și drept urmare, în perioada 1.10.2004-31.03.2006, nu putea fi luat în considerare nici la actualizarea pensiei de serviciu a magistraților.
Cu privire la sporul de 30%-40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție, tribunalul a reținut că acesta s-a acordat, după iesirea la pensie a reclamantei, nu tuturor magistratilor, ci doar procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție ( Înalta Curte de Casație și Justiție), procurorilor și specialiștilor de înaltă calificare din cadrul Parchetului Național Anticorupție, precum și procurorilor care participă la ședințele de judecată ale completelor specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție.
Față de faptul că reclamanta nu a beneficiat niciodată de sporul de 30-40% pentru cercetarea infracțiunilor de corupție anterior pensionării ei, iar în perioada 1.10.2004-31.03.2006 nu s-a plătit niciunui magistrat în activitate vreun spor pentru vechimea în muncă, tribunalul a apreciat că după data de 1.10.2004, în temeiul Legii nr.303/2004 nu se impunea actualizarea pensiei de serviciu a reclamantei cu luarea în considerare a vreunui spor de vechime sau a sporului de 30-40% pentru cercetarea infracțiunilor de corupție.
Tribunalul a mai retinut că nici după intrarea în vigoare a OUG nr.27/2006, la data de 1.04.2006, nu s-a reglementat sporul de vechime în muncă. În plus, prin această ordonanță a fost abrogat și sporul de 30-40% pentru cercetarea infracțiunilor de corupție.
Prin Legea nr.45/6.3.2007, pentru aprobarea OUG nr.27/2006, sporul de vechime în muncă s-a recunoscut pentru toți magistrații, începând cu data de 12.03.2007. Totuși, luarea în considerare a acestui spor nu se putea face decât la actualizarea anuală din 2008 a pensiilor magistraților impusă de art.85 alin.2 din Legea nr.303/2004, republicată, ultima actualizare având loc la începutul anului 2007.
În aceste condiții, nici în perioada 1.04.2006-12.03.2007, sporul de vechime și sporul de 30-40% pentru cercetarea infracțiunilor de corupție nu pot fi luate în considerare la actualizarea pensiei.
A considerat astfel tribunalul, că sporul pentru vechimea în muncă urmează să fie valorificat în momentul în care se va majora indemnizația brută lunară a procurorilor în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al parchetului, așa cum impun noile dispoziții ale art.85 alin.2 din Legea nr.303/2004, republicată, modificate de OUG nr.100/2007.
S-a apreciat că într-adevăr o mare parte din magistrații în activitate au promovat acțiuni în justiție pentru repararea pagubelor ce li s-au cauzat prin acordarea discriminatorie a sporului de 30-40% pentru cercetarea infracțiunilor de corupție și a pagubei cauzate prin abrogarea doar pentru magistrați a sporului de vechime în muncă. Hotărârile de admitere a acestor acțiuni au însă efecte relative, ce nu se pot extinde și la alte persoane decât părțile în proces.
Reclamanta nu pot solicita ca aceste hotărâri să fie luate în considerare la recalcularea drepturilor ei de pensie, întrucât, pe de o parte, are calitate de terț, iar pe de altă parte sumele primite de magistrații în activitate nu au fost cu titlu de spor, ci cu titlu de despăgubire pentru acoperirea unui prejudiciu cauzat printr-un fapt discriminatoriu ilicit.
Tribunalul a mai reținut că reclamanta în mod nejustificat nu face trimitere decât la acele hotărâri prin care cele două sporuri s-au recunoscut doar pentru reclamanții în procesele respective, nu și pentru alți magistrații. Nu se prezintă acele cauze, în care, prin hotărâri irevocabile, s-au respins cererile unor magistrați în activitate de recunoaștere a sporului de 30-40% pentru cercetarea infracțiunilor de corupție și a sporului de vechime în muncă. Tocmai existența acestor soluții contradictorii au dus la promovarea recursurilor în interesul legii pentru interpretarea și aplicarea unitară a legii cu privire la acordarea sau nu a sporului de 30-40% pentru cercetarea infracțiunilor de corupție și a sporului de vechime în muncă.
Deciziile date în cele două recursuri în interesul legii nu constituie izvor de drept, care automat să ducă la plata de despăgubiri pentru magistrații în activitate, astfel că, în lipsa unei plății de bunăvoie, trebuie să se promoveze o acțiune în despăgubiri pentru obținerea unui titlu executoriu.
În aceste condiții, tribunalul a conchis că în mod eronat se invocă practica judiciară în susținerea cererii de recalculare a drepturilor de pensie cu luarea în considerare a sporului de 30-40% pentru cercetarea infracțiunilor de corupție și a sporului de vechime în muncă. Câtă vreme aceste două sporuri nu s-au recunoscut de legiuitor nici pentru magistrații în activitate, nu se impune luarea lor în considerare la reactualizarea pensiei.
Față de toate considerentele mai sus expuse, tribunalul a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurenta susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu încălcarea art.16 din Constituția Românbiei, art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.2 din Convenția pentru discriminarea forței de muncă și exercitarea profesiei, art.19 pct.3 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Sociale și Politice, art.1 alin.2 pct.1, art.2 alin.1-3 și art.2 pct.2 din OUG nr.137/2000, art.5 și 6 din Codul muncii.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat că, recurenta a fost discriminată prin neacordarea celor două sporuri (drepturi salariale) și evident că nefiind în funcție nu a putut solicita prin acțiune sumele de bani, reprezentând contravaloarea acestor sporuri cu titlu de despăgubiri, cum au procedat magistrații în activitate ce au obținut aceste drepturi prin hotărâri judecătorești. Drept urmare, prin acțiunea de față s-a urmărit obținerea unei despăgubiri pentru tratament discriminatoriu, pe calea recalculării pensiei sale de serviciu ca urmare a adeverinței emise de Ministerul Justiției. Ori, instanța de fond nu a examinat dreptul său de a primi despăgubiri, încălcând dispozițiile art.129 Cod procedură civilă, în conformitate cu care avea obligația să stăruie pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii.
În ceea ce privește sporul de vechime, acesta a fost acordat pentru magistrați prin Legea nr.50/1996, iar recurenta-reclamantă a beneficiat de acest spor de vechime anterior și la data promovării, aspect atestat de conținutul adeverinței nr.8306/1.06.1998. Ulterior prin OUG nr.83/2000 sporul de vechime în muncă nu a mai fost acordat magistraților, sens în care instanța supremă a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.XXXVI din data de 7.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite s-a statuat că dispozițiile art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996, în raport de prevederile art.I pct.32 din nr.OG83/2000, art.50 din OUG nr.177/2002 și art.6 alin.1 din nr.OG160/2000 se interpretează în sensul că: "judecătorii, procurorii, precum și persoanele ce au îndeplinit funcția de judecător financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul de vechime în cuantumul prevăzut de lege. Arată reclamanta că o dovadă a neaplicării pentru magistrați și personalul asimilat acestora a prevederilor art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996 ce a condus la un tratament discriminatoriu față de această categorie de salariați, o constituie și demersul legislativ ulterior, când prin Legea nr.45/2007 acest spor a fost reintrodus în mod explicit pentru judecători, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți.
Raportat la aceste considerente nelegal prima instanță nu a obligat pârâtul să-i respecte dreptul la sporul de vechime acordat din anul 1958, la data pensionării și nu a avut în vedere sentințele invocate ca jurisprudență în sensul admiterii unor acțiuni similare ale magistraților în activitate sau pensionari având același obiect.
Aceleași apărări se susțin și în ceea ce privește sporul de 30%-40% raportat la care s-a pronunțat Decizia nr.VI/15.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că în condițiile generalizării sporului de 30%-40% pentru toți magistrații, sporul în cauză devenind parte a indemnizației de încadrare brută pentru toate categoriile salarizate potrivit acelorași norme, este evident că drepturile salariale lunare ale personalului asimilat magistraților din categoria căruia a făcut parte și reclamanta să includă și sporul în discuție.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Raportat la normele de drept substanțial aplicabile în cauză - art.85 din Legea nr.303/2004 legal a apreciat tribunalul că pensia recurentei s-a calculat și actualizat în raport cu veniturile unui judecător în activitate, reclamanta având calitatea de consilier juridic asimilat.
Cum recurenta-reclamantă nu a beneficiat de sporul de 30%-40% pentru cercetarea infracțiunilor de corupție anterior pensionării sale, iar pentru perioada în discuție 1.10.2004-31.03.2006 nu s-a plătit niciunui magistrat în activitate sporul de vechime în muncă, în mod corect s-a reținut prin sentința atacată, că după data de 1.10.2004 nu poate fi emisă recurentei o adeverință din care să rezulte venitul brut realizat de un consilier juridic în cadrul Ministerului Justiției prin includerea și a sporurilor sus-menționate actualizate cu indicele de inflație și reactualizării pensiei de serviciu începând cu aceeași dată - luna octombrie 2004 și până la intrarea în vigoare a Legii nr.45/2007, prin includerea acelorași sporuri.
Curtea mai notează și faptul că, deși reclamanta a invocat discriminarea, în speță existența unei discriminări între aceasta și beneficiarii unor hotărâri judecătorești prin care s-au acordat sporurile în discuție, cu titlu de despăgubiri, nu poate fi reținută, întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.2 din nr.OG137/2000 republicată privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare. Simpla apartenență a reclamantei și titularilor hotărârilor în discuție la categoria socială a magistraților (reclamanta având calitatea de personal asimilat magistraților) nu constituie o condiție premisă pentru a constata că se găsesc într-o situație comparabilă cu cei cărora le-au fost recunoscute dreptul la despăgubiri pentru sporurile neacordate prin hotărâri judecătorești.
Așadar, nu este îndeplinită în cauză nici condiția încălcării vreunui drept al omului sau a vreunei libertăți fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Așadar, numai dreptul la plata salariului pentru munca prestată este un drept salarial ce nu poate fi restrâns salariatului, iar nu și indexarea sa cu anumite sporuri, precum și cele invocate prin acțiunea pendinte.
Aceasta este și practica Curții Constituționale ce a reținut că beneficiul unor sporuri suplimentare (de care pretinde de altfel și recurenta că a fost prejudiciată la recalcularea pensiei) prin neacordarea lor în perioada indicată, conform normelor în vigoare la acest moment, nu constituie un drept constituțional fundamental și în consecință legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada în care le acordă.
Împrejurarea că pentru perioada în discuție (1.10.2004 - până la intrarea în vigoare a Legii nr.45/2007) legiuitorul a decis să nu mai acorde sporul de vechime magistraților și a acordat sporul dee 30%-40% doar anumitor categorii de magistrați a constituit o opțiune a legiuitorului, ce a fost sancționată însă pentru considerentele expuse în conținutul Deciziilor în interesul legii sus menționate și indicate în cuprinsul recursului.
Numai că aceste decizii nu sunt aplicabile în cauză (Decizia nr.VI/15.01.2009 și Decizia nr.XXXVI din 7.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite), întrucât recunosc dreptul la plata despăgubirilor pentru acoperirea prejudiciuluji cauzat pentru abrogarea doar pentru mmagisrrați a sporului de vechime și acordarea discriminatorie a sporului de 30%-40% de anticorupție doar anumitor categorii de magistrați, despăgubiri ce nu au fost solicitate de recurentă printr-o acțiune în acest sens, întrucât nu mai avea calitatea de magistrat în activitate la momentul pronunțării recursurilor în interesul legii.
În atare condiții, cum legal a reținut Tribunalul sporul de vechime în muncă îi va fi valorificat la momentul la care se va majora indemnizația lunară a magistraților în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței, așa cum impun dispozițiile art.85 alin.2 din Legea nr.303/2004 republictă, modificată prin OUG nr.100/2007.
Cum, de sporul de anticorupție de 30%-40% nu a beneficiat niciodată recurenta nu poate solicita a fi avut în vedere la recalcularea pensiei în condițiile în care potrivit art.85 alin.2 din Legea nr.303/2004, la reactualizarea pensiei se au în vedere doar sporurile intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu.
Normele invocate în cuprinsul recursului art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.2 din Convenția pentru discriminarea forței de muncă și exercitarea profesiei, art.19 pct.3 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Sociale și Politice, art.1 alin.2 pct.1, art.2 alin.1-3 și art.2 pct.2 din OUG nr.137/2000, art.5 și 6 din Codul muncii, sunt norme juridice cu caracter de principiu care nu creează drepturi sau obligații pentru cetățenii comunității, ci se adresează statelor membre.
Aceste norme internaționale au fost transpuse în România în legislația internă art.6 alin.2 Codul muncii și nr.OG137/2000 privinjd prevederințe și sancționarea tuturor formelor de discriminare, dispoziții respectate în cauză pentru aspectele deja invocate.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată, fiind pronunțată cu interpretarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr.1742 din 04 martie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.33960/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Tehnoredact./2 ex./03.07.2009
Jud.fond: Fl.;
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
