Obligație de a face. Decizia 4315/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(2825/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4315/
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta-reclamantă SC - SRL, împotriva sentinței civile nr.7095 din 17 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.529/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă, având ca obiect - obligația de a face.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 04.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 11.06.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7095 din data de 17.11.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de SC SRL în contradictoriu cu pârâta.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Între părți au existat raporturi de muncă începând cu data de 1.01.2007, pe durată determinată de 12 luni, în baza contractului individual de muncă. Pârâta și-a desfășurat activitatea în favoarea reclamantei în calitate de contabil. Raporturile de muncă au încetat la data de 16.04.2007 în temeiul art.79 din Codul muncii, conform deciziei emisă de reclamantă la 15.04.2007 (fila 13 dosar fond).
Potrivit susținerilor ambelor părți exprimate prin răspunsurile la interogatorii, pârâta era singura salariată a societății reclamante și nu a avut întocmită o fișă a postului.
S-a reținut totodată, că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la predarea unor documente emise de societate, susținând că aceste documente s-au aflat în posesia salariatei, unele dintre documente fiind întocmite de însăși pârâta, care avea atribuții de ținere a contabilității primare a societății, iar altele fiindu-i predate de alte persoane care s-au ocupat de înființarea societății și de achiziționarea unor terenuri, însă cererea a fost apreciată ca neîntemeiată.
Astfel, prin mărturisirile la interogatoriu pârâta a infirmat că ar fi avut ca atribuție întocmirea actelor de contabilitate primară și că ar fi deținut documentele ce fac obiectul acțiunii.
A apreciat prima instanță că înscrisul depus la filele 30-31 din dosar atestă că reclamanta a încheiat la data de 29.03.2006 contractul nr.85 de prestări servicii financiar-contabile, conform căruia prestatorul de servicii SC SRL avea obligația de a efectua lucrări de contabilitate financiară în favoarea reclamantei. În anexa nr.1 la acest contract sunt stabilite lucrările ce cad în sarcina prestatorului de servicii, printre acestea enumerându-se și întocmirea și completarea registrului de casă, a facturilor de cumpărare, a bonurilor fiscale, a extraselor de cont, precum și preluarea registrului de casă lunar, a registrului de bancă, a statului de salarii lunar, a declarațiilor lunare de asigurări de șomaj, CAS și sănătate, a declarației lunare privind obligațiile la bugetul de stat.
Depoziția martorei, administrator al SC SRL confirmă că pârâta întocmea actele de contabilitate primară ale reclamantei, că aceasta îi preda lunar, în zilele de 8-10 ale lunii, documentele de contabilitate primară spre prelucrare, după care tot acesteia i le restituia martora după data de 25 ale fiecărei luni. Aceeași martoră a precizat că nu are cunoștință de persoana ce arhiva documentele, că a predat pârâtei în trimestrul I al anului 2007 declarațiile de asigurări de șomaj, CAS și sănătate, întocmindu-se proces-verbal, că SC SRL depunea la administrația financiară și la ITM declarațiile fiscale și că alte documente de genul registrelor lunare se aflau la sediul societății reclamante.
Din procesul-verbal aflat la fila 94 din dosarul de fond rezultă că martora a predat pârâtei declarațiile de asigurări de șomaj, CAS și sănătate pentru perioada mai-decembrie 2006, înscrisul purtând semnăturile celor două, în calitate de reprezentante ale societăților contractante.
Instanța de fond a apreciat astfel că, probele administrate sunt insuficiente pentru a stabili în sarcina pârâtei obligația de predare a unor documente aparținând societății. În lipsa unei fișe a postului deținut de pârâtă, reclamanta nu a probat în ce constau atribuțiile salariatei sale, nu rezultă modul în care erau arhivate documentele în cauză și nu există certitudinea faptului că acestea s-au aflat la data încetării raporturilor de muncă și că se află în continuare în posesia pârâtei. Împrejurarea că unele dintre documente au fost predate de reprezentanta societății prestatoare de servicii de contabilitate pârâtei nu este de natură a atrage răspunderea acesteia pentru neîndeplinirea obligației de predare, de vreme ce nu s-a dovedit că pârâta avea atribuții de depozitare a actelor societății și că le are în posesie.
Pentru aceste considerente, cererea de chemare în judecată a fost respinsă, iar reclamanta care se află în culpă procesuală, a fost obligată la cheltuieli de judecată către pârâtă, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței depusă la fila 123 a dosarului de fond.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiurile de modificare prevăzute de art.304 pct.7, 9 Cod procedură civilă recurenta susține în esență că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii și că a fost pronunțată cu interpretarea greșită a normelor de drept material incidente în cauză și a probatoriilor încuviințate și administrate în speța dedusă judecății.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat că instanța de fond nu a prezentat o motivare suficientă pentru decizia luată, rezumându-se la a aprecia numai o parte din probele administrate, ignorând restul probelor ce făceau dovada susținerilor recurentei, de altfel nu a coroborat probele administrate la dosarul de fond. De asemenea, se pretinde că Tribunalul a prezentat o motivație contradictorie, întrucât deși a avut în vedere o parte din probele propuse de către recurentă, a reținut în considerentele sentinței aspecte probate de aceasta, a respins cererea de chemare în judecată, considerând probele insuficiente.
Se precizează de asemenea că, între, în calitate de Client și SRL, în calitate de a fost încheiat contractul de prestări servicii financiar-contabile nr.85/29.03.2006, în temeiul căruia (așa cum reiese din conținutul Anexei 1 la contract) prestatorul avea obligatia de a prelucra din punct de vedere contabil urmatoarele documente prezentate de client, a căror întocmire era responsabilitatea clientului: Registrul de casa completat la zi; bonurile fiscale, facturile de cumpărare, însoțite de note de recepție și constatare de diferențe, bonuri de consum, situații de lucrări pentru serviciile prestate, foi de parcurs, foi de pontaj, declarațiile vamale, extrasele de cont în lei și valută, documente justificative pentru deplasări, facturi de vânzare, avize de expediție, alte documente specifice activității desfasurate de societate.
Documentele prelucrate de prestator erau returnate clientului până pe data de 20 a lunii, împreună cu rapoartele lunare: Registru de casă lunar; registru de bancă lunar; jurnalul de cumpărături, jurnalul de vânzări, registrul jurnal de înregistrări, statul de salarii lunar, balanța de verificare analitică și sintetică lunară, declarații lunare de asigurări de șomaj, CAS și sănătate, declarația lunarăa privind obligațiile la bugetul de stat, decontul lunar de TVA. Nu trebuie neglijat că martora încuviințată în cauză a precizat că d-na a fost singurul angajat al și a ocupat funcția de contabil, acest aspect fiind recunoscut de către însăși intimata în răspunsul la interogatoriu.
Totodată, așa cum reiese din declarația martorei audiată în cauză, intimata era insarcinată cu realizarea lucrărilor de contabilitate primară; intimata preda documentele contabile aflate în posesia ei în data de 8 a fiecarei luni catre, iar aceste documente, împreună cu rapoartele lunare enumerate în cele de mai sus, 11 erau returnate dupa data de 25 a aceleiași luni.
Martora a precizat faptul că declarațiile referitoare la contribuțiile la asigurările sociale, asigurările de sănătate și șomaj pentru anul 2007 au fost predate, pe baza de proces-verbal către intimată, în primul trimestru al anului 2007 (acest document a fost depus la dosarul cauzei). De asemenea, martora a declarat ca a colaborat exclusiv cu d-na.
Susține recurenta că se impune a se avea în vedere și conținutul în date al procesului-verbal (fila 94 dosar fond) carte atestă faptul că martora a predat declarațiile de asigurări de somaj, CAS și sănătate pentru perioada mai-decembrie 2006, documentul fiind semnat de primire de către d-na.
La dosarul cauzei a fost prezentat extras din de cumpărări aferent anului 2006 din care rezultă că originalele tuturor tranzacțiilor efectuate de catre se aflau la sediul societății și implicit in posesia.
Nu trebuie neglijat că e-mail-urile depuse la dosarul cauzei, atestă că relația dintre și era intermediată exclusiv de către d-na, în sensul că documentele se predau și se primeau de către intimată, în calitatea sa de contabil. Având în vedere că administratorul nu se afla în țară, acesta nu avea o relatie directă cu SRL și cu instituțiile statului, toate documentele care necesitau semnatura acestuiau erau trimise prin e-mail și returnate către în aceeași manieră, aceasta având obligația de a le înregistra. În același fel se realiza și relația dintre și unitățile bancare unde societatea avea deschise conturi.
În concluzie, având în vedere probatoriile sus-menționate consideră recurenta că, în calitate de unic angajat al, în funcția de contabil, realiza contabilitatea primară a societății și păstra în posesie documentele contabile ale societății, înainte și după primirea lor de la
Se impune a se constata că intimata a precizat faptul că ulterior încetării raporturilor de muncă, nu și-a insușit nici un document de la sediul societății din B,-, - 16,. 4 etaj 1,.70, sector 3, neavând astfel posibilitatea de a le preda către așa cum aceasta a solicitat. Prin probele administrate în cauză, recurenta consideră că documentele aparținând s-au aflat în posesia intimatei, la sediul social al societății, care coincide cu sediul societății administrate de intimată.
La dosarul cauzei a fost depus contractul de subînchiriere nr. 528/28.02.2006 încheiat între, în calitate de locatar și & MANAGEMENT, în calitate de locator și detinator al întregului spațiu din B,-, - 16,. 4 etaj 1,. 70, sector 3, având ca obiect închirierea unei camere de 20 mp de la această adresă în vederea stabilirii de către a sediului social. De asemenea,așa cum rezultă din furnizarea de informații eliberată de Oficiul National al Registrului Comertului depusă la dosarul cauzei, intimata are funcția de administrator al & MANAGEMENT și implicit este cea care administrează și spațiul situat în B,-, - 16,. 4, etaj 1,. 70, sector 3.
În concluzie, dacă se admite ideea înaintată de intimată conform căreia documentele aparținând au ramas la sediul societății din -, - 16,. 4,. 1,.70, sector 3, acestea se află tot în posesia acesteia, iar persoana în măsură să le restituie este.
Însăși intimata în răspunsurile la interogatoriu recunoaște faptul că sediul s-a aflat la aceeași adresă la care se aflau birourile societății sale.
Se consideră nefondată susținerea instanței de fond potrivit căreia nu a facut dovada atribuțiilor de serviciu a intimatei.
Aceasta întrucât se susține că întocmirea unei fișe de post nu este obligatorie. De altfel, contractul individual de muncă a fost transmis, spre semnare, către intimată, iar în conținutul acestuia se stipulează faptul că fișa de post este anexată la contract. Pentru acest motiv, administratorul avea prefigurarea faptului că acest document există, chiar dacă nu i-a fost transmis spre semnare către. De altfel, nici la această dată nu se cunoaște cu certitudine dacă acest document a fost întocmit, întrucât toate documentele societății s-au aflat în posesia intimatei.
Intimata a avut calitatea de angajat al până la data de 16.04.2007, având funcția de contabil. În contractul individual de muncă încheiat între și s-a stabilit la punctul E, faptul că angajatul va ocupa "funcția de contabil conform clasificării ocupațiilor din România".
În conformitate cu prevederile Ordonanței nr.1949/1995 actualizat până la data de 10 iulie 2008 Clasificarea ocupatiilor din Romania - "Contabilii țin evidența contabilă a operațiilor financiare ale unei intreprinderi, în conformitate cu principiile generale ale contabilității; verifică calitatea și tipodimensiunile materiilor prime și materialelor, exactitatea documentelor și operațiilor contabile referitoare la încasari și vărsăminte și a altor operații financiare; întocmesc state financiare și evidente contabile pentru o perioadă determinată de timp."
Analizând textul de mai sus se apreciază că se pot identifica cu ușurință atribuțile intimatei.
Atribuțiile intimatei se pot desprinde cu ușurință și din analiza contractului de prestări servicii financiar-contabile încheiat între cu, prin care s-a stabilit ca prestatorul avea obligația de a prelucra din punct de vedere contabil următoarele documente prezentate de client, a căror întocmire era responsabilitatea clientului: Registrul de casă completat la zi; bonurile fiscale, facturile de cumpărare, însotite de note de recepție și constatare de diferente, bonuri de consum, situații de lucrari pentru serviciile prestate, foi de parcurs, foi de pontaj, declarațiile vamale, extrasele de cont în lei și valută, documente justificative pentru deplasari, facturi de vânzare, avize de expeditție, alte documente specifice activitatii desfasurate de societate, documente care erau ulterior restituite de prestator clientului.
Având în vedere faptul că a fost unicul angajat al, funcția pe care exercitat-o fiind aceea de contabil, iar relația cu era gestionată exclusiv de către aceasta, este fără putință de tagadă în opinia recurentei că obligațiile ce-i incumbă față de în conformitate cu contractul de prestări servicii financiar-contabile nr.85/29.03.2006 erau la îndeplinire de către.
Conținutul în date al înscrisurilor sus-menționate se coroborează cu declarațiile martorei, reprezentanta, care a afirmat că se ocupa de contabilitatea primară a societății și era persoana responsabilă din cadrul (fiind și unicul angajat) care preda și prelua documentele de la societatea de contabilitate.
De asemenea, atribuțiile intimatei sunt evidențiate prin corespondența purtată cu administratorul societății, din care rezultă în mod evident modalitatea de lucru în cadrul și faptul că era cea care gestiona activitatea societatii, administratorul acesteia, cetatean străin, nefiind în țară.
Se consideră nefondată susținerea instanței de fond potrivit cărteia nu a dovedit că la momentul încetării raporturilor de muncă avea posesia asupra documentelor solicitate prin cererea de chemare în judecată.
Astfel, în considerentele sentinței civile nr.7095/17.11.2008, instanța de fond a reținut declarațiile martorei conform cărora documentele de contabilitate primară îi erau înmânate de către și tot acestei persoane îi erau restituite după prelucrare. De asemenea, instanța de fond a reținut faptul că anumite documente, de genul registrelor lunare se aflau la sediul iar declaratiile de asigurari de somaj, CAS si sanatate aferente lunilor mai-decembrie 2006 au fost predate de pe baza de proces-verbal catre.
Cu toate acestea a considerat că nu există certitudinea că documentele solicitate prin cererea de chemare în judecată se află în posesia intimatei.
Instanța de judecată a reținut insuficiența probelor propuse de pentru că nu a avut în vedere totalitatea probelor administrate în cauză și nu a cercetat cu atenție aspectele care au fost probate.
Astfel, instanța de fond nu a făcut referire la procesul-verbal încheiat în luna iulie 2007 între SC SRL și administratorul în care se specifica următoarele: "restul declarațiilor pentru anul 2006 au fost predate la sediul social cu proces-verbal". Această mențiune trebuie coroborată cu procesul-verbal menționat în cele de mai sus care a fost semnat pentru de catre, doveditor al faptului că intimata a intrat în posesia acestor documente.
Intimata a invocat, pe de o parte că nu a avut posesia documentelor societății și implicit al registrului jurnal al societății, însă, pe de altă parte a recunoscut că în data de 12.03.2007 a înregistrat propria demisie în acest Jurnal, fapt pe care l-a adus ulterior la cunoștința administratorului.
Instanța de fond nu a avut în vedere extrasul din de cumpărări pentru anul 2006, semnat de către martora, în care se specifică faptul că documentele originale sunt la sediul.
Așa cum rezultă din conținutul contractului individual de muncă încheiat între și (punctul D alin.1 din contract) intimata urma să desfășoare activitatea de contabil la sediul societății, motiv pentru care este fără putință de tăgadă că toate documentele societății aflate la sediul acesteia se aflau în paza, îngrijirea și posesia doamnei.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Hotărârea atacată cuprinde motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților, soluția respingerii acțiunii dispusă prin dispozitiv justificându-se prin considerentele aceleiași hotărâri. Totodată, hotărârea nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, nefiind incident astfel motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
De asemenea, hotărârea atacată a fost pronunțată cu interpretarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză cât și a probatoriilor încuviințate și administrate de instanța de fond.
Se va avea în vedere astfel că potrivit art.287 Codul muncii, sarcina probei în litigiile de muncă revine angajatorului, care era obligat să facă dovada că intimata se află în posesia documentelor solicitate prin acțiunea pendinte, documente pe care nu le-ar fi predat la încetarea contractului său de muncă. Astfel, legal a statuat Tribunalul că prin probatoriile administrate cauzei recurenta căreia îi revenea sarcina probei nu a fost în măsură să dovedească, în baza căror atribuții de serviciu ale intimatei ar fi deținut documentele solicitate prin acțiune pe parcursul derulării raporturilor sale de serviciu și în concret care era modalitatea de arhivare a documentelor societății, persoana însărcinată cu arhivarea lor.
Nu pot fi reținute apărările recurentei, în sensul că nu ar fi obligatorie întocmirea unei fișe a postului în sensul individualizării atribuțiilor de serviciu ale intimatei, cu atât mai mult cu cât contractul său individual de muncă stabilește că aceasta va ocupa funcția de contabil conform clasificării ocupațiilor din România potrivit Ordinului nr.1949/1955 actualizat până la data de 10 iulie 2008, din care evident se pot deduce atribuțiile intimatei, ca și contabil. Aceasta întrucât dispozițiile art.17 lit.d Codul muncii stabilesc imperativ că angajatorul este obligat să informeze angajatul cu privire la atribuțiile postului, atribuții ce trebuie individualizate expres în conținutul contractului de muncă, ca element esențial al acestuia, sau ale fișei postului la care face trimitere de altfel contractul său de muncă (fila 4 dosar fond), cerință neîndeplinită în cauză, cum corect a apreciat și Tribunalul prin sentința atacată.
Faptul că prin natura contractului de prestări servicii invocat în susținerea recursului, respectiv contractul de prestări servicii financiar-contabile nr.85/29.03.2006, intimata avea obligația de a prelucra contabil anumite documente, prezentate de client, cum sunt și cele nominalizate în conținutul recursului și în acțiunea introductivă (registrul de casă lunar; registru de bancă lunar; jurnalul de cumpărături, jurnalul de vânzări, registrul jurnal de înregistrări, statul de salarii lunar, balanța de verificare analitică și sintetică lunară, declarații lunare de asigurări de șomaj, CAS și sănătate, declarația lunară privind obligațiile la bugetul de stat, decontul lunar de TVA), nu este în măsură a confirma că aceste documente s-ar afla în detenția intimatei și că ar refuza să le înapoieze la data încetării raportului său de muncă. Dimpotrivă, din interpretarea coroborată a proabatoriului cu înscrisuri, răspunsul părților la interogatoriu, dar și depoziția martorei audiată în cauză, corect a reținut prima instanță că ulterior efectuării actelor de contabilitate primară de către intimată i se preda lunar martorei în zilele de 5-10 ale lunii documentele spre prelucrare, după care martora le restituia intimatei la data de 25 ale lunii. Aceleași probatorii atestă cum de altfel se reține și în sentința atacată că nu există stabilite de către recurent procedurile de arhivare a documentelor societății sale, persoana însărcinată în acest sens, condiție în care nu s-a dovedit că la data încetării raporturilor de muncă a intimatei, aceasta avea în posesia sa documentele solicitate.
Cum, în speță recurenta, deși sarcina probei îi revenea conform art.287 Codul muncii, nu a dovedit că intimata ar avea printre atribuțiile postului său și aceea de depozitare a actelor societății, sens în care le-ar avea și în posesie, corect a fost respinsă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Raportat la aspectele de fapt și de drept mai sus redate, sunt irelevante susținerile recurentei în sensul că intimata s-a ocupat de achiziționarea de terenuri pentru recurentă, că în activitatea sa de întocmire a actelor de contabilitate primară a societății avea posesia documentelor societății, de prezentare la unitățile bancare, de realizare a oricăror demersuri necesare pentru buna desfășurare a activității recurentei, că administrând spațiul unde funcționează sediul societății, de asemenea a rămas în posesia acelorași documente. În condițiile în care așa cum s-a mai arătat, recurenta nu avea printre atribuții și pe cea de arvihare a documentelor societății, nu pot fi reținute în apărare nici conținutul în date al emailurilor anexate cauzei și al procesului-verbal încheiat în luna iulie 2007 între SC SRL și administratorul social înscris care de altfel nu est eîn măsură a dovedi că intimata a avut posesia documentelor aparținând recurentei inclusiv la încetarea raporturilor de muncă.
Față de cele ce preced, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința atacată, fiind motivată în fapt și în drept și pronunțată cu interpretarea corectă a normelor de drept substanțial incidente în cauză și a probatoriilor administrate și încuviințate în cauză.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274 Cod procedură civilă, va obliga recurenta la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta reclamantă SC SRL împotriva sentinței civile nr.7095 din 17.11.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă.
Obligă recurenta-reclamantă SC SRL la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact./2ex/03.07.2009
Jud.fond:;
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
