Obligație de a face. Decizia 436/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.436/R/2008
Ședința publică din 21 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Țuluș
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.118 din 8 noiembrie 2007 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe pârâtul Primarul Orașului Șimleu S, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal nu se prezintă nici una dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la în această dimineață la orele 10,40, s-a înregistrat la dosar întâmpinarea din partea pârâtului intimat Primarul orașului Șimleu S, prin care se solicită respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă, împrejurare față de care pricina se află în stare de judecată și instanța o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.725 din 27.06.2007, Judecătoria Șimleu Silvanieia admis excepția ridicată de pârâtul Primarul orașului Șimleu S și în consecință, a respins acțiunea reclamantului ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În ședința publică din 27 iunie 2007 instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului ridicată de pârât.
În speța de față reclamantul nu este titularul dreptului de proprietate asupra terenului pe care a fost edificată construcția a cărei demolare o solicită - prin însăși acțiunea introductivă acesta precizând că terenul aparține Statului Român - astfel încât instanța a admis excepția ridicată și a respins acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul iar prin decizia civilă 118 din 8.11.2007 a Tribunalului Sălaj, s-a respins ca nefondat apelul pentru următoarele considerente:
Apelantul a solicitat prin acțiunea sa, demolarea unei construcții executată pe domeniul Statului Român înscris în CF nr.3797 Șimleu S, nr.top 722/2/1/1.
Hotărârile judecătorești invocate de apelant se referă la un alt cadru procesual respectiv la o sancțiune contravențională aplicată de organele de poliție.
Legea circulației pe domeniul public nu este aplicabilă în domeniul demolăriui unor construcții, ceea ce constituie obiectul acțiunii.
În acest domeniu sunt aplicabile prevederile Legii nr.5/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, cu modificările și completările ulterioare.
Or, apelantul nu a dovedit, în baza legii amintite că ar fi motive de a dispune demolarea stației de benzină.
Autorizația de construire nr.45 din 30.05.2006, permite executarea construcției. În același timp, corect a constatat prima instanță că apelantul nu este titularul dreptului de a acționa.
Așa cum s-a menționat, nu apelantul este titularul dreptului de proprietate asupra terenului, ci Statul Român. A rezultat că apelantul nu are calitate procesuală activă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea sub următoarele aspecte:
Recurentul susține că instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii față de dispozițiile art.41 pr.civ.de dispozițiile art.15, 16, 20, 21 și 25 din Constituție, de dispozițiile art.2, 11, 47 din OG nr.47/1997 privind drumurile publice și OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și art.5 alin.1 din Legea 49/2006 (cod rutier).
În aceeași idee se susține că autorizația nr.45/30 mai 2006 este lovită de nulitate fiind tardivă, emisă la 2 ani de la încererea lucrărilor, fără a se fi aplicat vreo sancțiune în acest sens.
Se mai învederează faptul că folosința actuală "parcare" o confirmă sancțiunea contravențională aplicată.
Recurentul mai susține că în 1996 s-a efectuat o expropriere de 360 mp cu nr.top 725/2/1 limitrof cu terenul din litigiu, pentru construcția drumlui național. Or, susține recurentul, clădirea nu respectă amplasarea la distanța de 7,97 m de la axul drumului, iar comercializarea în spațiu de parcare este interzisă în spații de parcare (art.5 din Legea 49/2006).
Prin întâmpinarea depusă la filele 23-24 Primarul orașului Șimleu S s-a opus admiterii recursului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispoz.art.304 pct.9 pr.civ. curtea de apel reține următoarele:
Prin acțiunea sa reclamantul a solicitat demolarea imobilului situat în str.- - ce este situat pe domeniul Statului Român prin efectul legii identificat cu nr.de CF 3797 nr.top 722/2/1/1 aparținând domeniului public și făcând parte din structura drumului național DN 1 HZO, acțiunea fiind apoi precizată la filele 15 dos.instanței de fond în sensul stabilirii tardivității emiterii autorizației nr.45/2006 și a nelegalității ei.
Instanța de fond în baza rolului activ instituit prin dispozițiile art.129 pr.civ. a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Una din condițiile pentru a fi parte în procesul civil sau pentru exercitarea acțiunii civile, alături de capacitatea procesuală și existența interesului judiciar, este reglementată de art.41 și următorii civ.
Calitatea procesuală constă în identitatea între persoana reclamantului și cea care este titular al dreptului, precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic supus judecății; - prima poartă denumirea de calitate procesuală activă, iar cea de a doua - calitate procesuală pasivă.
Sarcina indicării calității procesuale revine reclamantului care prin cererea de chemare în judecată trebuie să expună împrejurările din care să rezulte că el este îndreptățit să-l cheme în judecată pe pârât.
Instanța sesizată trebuie să verifice atât calitatea procesuală activă cât și calitatea procesuală pasivă.
Lipsa calității procesuale poate fi invocată pe cale de excepție în tot cursul judecății și duce la respingerea acțiunii fiind o excepție de fond absolută și peremtorie.
Or, prin prisma celor expuse, atât instanța de apel cât și cea de fond în mod corect și legal au reținut (față de obiectul dedus judecății) incidența excepției absolute dirimante și peremtorii a lipsei calității procesuale a reclamantului, care nu este titularul dreptului de proprietate asupra terenului pe care este calificată construcția a cărei demolare se solicită.
De altfel, acest aspect rezultă chiar din cuprinsul acțiunii introductive, reclamantul arătând că nu el este proprietarul terenului pe care este edificată construția și anume Statul Român, făcând parte din domeniul public.
Or, față de excepția dirimantă absolută și peremtorie, care este incidentă în cauză, aspectele criticate de recurent sunt fără suport juridic câtă vreme lipsa calității procesuale active a reclamantului constituie un impediment procedural în cercetarea celorlalte aspecte invocate ca motive de recurs.
Astfel, nefiind incidente dispozițiile art.304 pct. 9 pr.civ. urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.118 din 8 noiembrie 2007 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Red./PE/CA
01.04.2008 - 3 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Țuluș
