Obligație de a face. Decizia 436/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 436/
Ședința publică din 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu judecător
JUDECĂTOR 2: George Popa
JUDECĂTOR 3: Irina vicepreședintele Curții de Apel
Grefier -
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de către reclamantul G, domiciliat în F,-,. 2,. 26, jud.V, împotriva deciziei civile nr. 62 din 12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în F,-,. 2,. 18, jud.V, în acțiunea civilă a având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal a răspuns recurentul-reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsă fiind intimatul-pârât.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că: procedura este legal îndeplinită; s-a depus la dosarul cauzei cerere prin care intimatul-pârât solicită judecarea cauzei în lipsa sa, după care;
Recurentul-reclamant, prin apărător precizează că nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului-reclamant, în susținerea recursului, arată că în mod greșit instanța de apel a reținut inaplicabilitatea dispozițiilor art. 998 - 999 Cod civil, motivând că nu sunt întrunite în persoana apelantului-pârât condițiile răspunderii civile delictuale.
Din întregul material probator administrat în cauză, rezultă cu certitudine că aceste condiții ale răspunderii civile delictuale sunt pe deplin întrunite, respectiv vinovăția, în ambele sale variante, imprudența și neglijența apelantul a tăind țevile prevăzând rezultatul acestei fapte sau deși nu a prevăzut rezultatul trebuia să-l prevadă, având în vedere că a procedat în acest fel fără a avea vreo autorizare în acest sens care să-i justifice acțiunea, chiar dacă a fost forțat de anumite împrejurări să acționeze în acest mod. Existența unui prejudiciu, care constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșită de o altă persoană, în cazul de față constând în aceea că apelantul nu a refăcut instalația comună de încălzire, astfel că reclamantul nu a mai beneficiat de căldură pe durata anotimpului din anii 2007-2008. de cauzalitate între prejudiciu și fapta săvârșită se poate stabili fără echivoc în sensul că nu există nici un dubiu ca prin fapta apelantului de a interveni, prin tăierea țevilor, asupra coloanelor tur-retur aflate în apartamentul său, ce fac parte din instalația de încălzire a blocului ce deservesc băile din apartamentele situate în același tronson, apelantul nerefăcând instalația comună nici până în prezent.
O altă critică adusă deciziei pronunțată de instanța de apel, constă în aceea că aceasta a reținut în mod greșit că " pârâtul nu se face vinovat de provocarea unei daune a unei părți din proprietatea comună în sensul art. 17 și art.18 din Legea nr. 230/2007 atât timp cât acesta a fost nevoit să taie țevile", motivarea fiind netemeinică având în vedere dispozițiile legale indicate coroborate cu precizările făcute de către pârât prin întâmpinare formulată în sensul că este de acord să remedieze instalația termică, obligație care este prevăzută și de dispozițiile art. 12 pct. B lit. e din HG nr. 1588/2008 pentru aprobarea Normelor Metodologice a Legii nr. 230/2007.
De asemenea, se reține faptul că pârâtul a anunțat avaria la punctul termic, angajații ENET având obligația să oprească avaria, lucru pe care nu l-au făcut întrucât pârâtul și luat obligația să o rezolve personal; s-a ignorat împrejurarea că apelantul prin fapta sa, a afectat sistemul de încălzire a blocului privându-l pe reclamant de căldură cunoscut fiind faptul că în baie nu există calorifere, aceasta fiind încălzită de țevile tăiate.
În concluzie, având în vedere motivele de recurs și întregul material probator administrat în cauză, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțată de Tribunalul Vrancea și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria Focșani ca fiind temeinică și legală cu obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Focșani la nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâtului la efectuarea lucrărilor necesare pentru rebranșarea și aducerea la starea inițială a instalației de încălzire din B apartamentului reclamantului și la plata sumei de 2 000 lei reprezentând despăgubiri pentru disconfortul produs de lipsa căldurii din B apartamentului reclamantului în perioadele 20 decembrie 2007- 16 aprilie 2008 și noiembrie-15 decembrie 2008, cu cheltuieli de judecată, potrivit precizărilor de la termenele din data de 18.02.2008 și 15.12.2008.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 20.12.2007, pârâtul, care locuiește la parter, a pătruns la subsolul blocului unde se află apartamentele părților și fără acordul asociației a tăiat țevile care asigurau încălzirea băilor de la apartamentele situate la etajele superioare. A mai arătat că pârâtul nu a făcut nimic de la incidentul menționat, deși avea obligația reparării sistemului de termoficare pe care l-a, iar pretențiile de 2000 lei reprezintă despăgubiri morale pentru lipsa de confort cauzată de absența căldurii din B apartamentului reclamantului pe durata sezonului din anii 2007 și 2008.
Prin sentința civilă nr.6376 din 19.12.2008 Judecătoria Focșania admis în parte acțiunea, a obligat pârâtul să efectueze pe cheltuiala sa, lucrările necesare pentru aducerea la starea inițială a instalației de încălzire din B apartamentului reclamantului, conform variantei nr.1 propuse de expertul tehnic G (84-85).
A obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a următoarelor sume:
- 1.500 lei reprezentând despăgubiri pentru disconfortul produs de lipsa căldurii din B apartamentului reclamantului în perioadele 20 decembrie 2007- 16 aprilie 2008 și noiembrie-15 decembrie 2008;
- 485,80 lei cheltuieli parțiale de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că părțile sunt vecini de apartament reclamantul are apartamentul la. II iar pârâtul la parter, că pârâtul la 20.12.2007 a intervenit asupra coloanelor tur-retur de la instalația de încălzire, intervenție determinată de inundația ce a survenit în apartamentul pârâtului cauzată de deteriorarea în timp a țevilor, că pârâtul a tăiat cele două coloane de energie termică lăsând astfel fără căldură B reclamantului încât în temeiul art.17 și 18 din Legea nr.230/2007 și art. 998-999 cod civil acțiunea a fost apreciată ca fiind întemeiată.
S-a apreciat că pârâtul a cauzat și un prejudiciu de natură morală reclamantului, constând în disconfortul creat ca urmare a lipsei de căldură din B acestuia pe timpul sezonului.
Împotriva acestei sentințe pârâtul a declarat recurs, calificat de instanță în raport de obiectul cauzei ca fiind apel.
Acesta critică sentința pe motiv că:
- a tăiat țevile care conțin agent termic pentru că a fost nevoit din cauza inundației ce a avut loc în apartamentul său;
- țevile au fost tăiate împreună cu, mecanicul de la punctul termic care a hotărât acest lucru;
- de toată situația a fost informat administratorul asociației care a hotărât ca toți locatarii să suporte cheltuielile reparației la țevile uzate;
- reclamantul a refuzat să suporte orice cheltuială.
Arată apelantul că prima instanță nu a avut în vedere toate aceste împrejurări și nici depozițiile martorilor și că a luat în seamă numai expertiza tehnică care este părtinitoare.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca nefondate.
Prin decizia civilă nr. 62 din 12 martie 2009, Tribunalul Vranceaa admis apelul declarat de pârâtul, a schimbat sentința civilă nr. 6376/19.12.2008 pronunțată de Judecătoria Focșani și, în rejudecare, a respins acțiunea ca neîntemeiată. A dispus obligarea reclamantului G la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 667 lei.
Pentru a pronunța acestă soluție Tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt respectiv că pârâtul care are apartament la parter a tăiat țevile ce conduc agentul termic la etajele superioare, că această intervenție a fost determinată de inundația ce a survenit la apartamentul său, inundație determinată de deteriorarea în timp a țevilor.
Prima instanță a aplicat greșit însă disp.art.17 și 18 din Legea nr.230/2007 și art.998-999 cod civil reținând că pârâtul a săvârșit un fapt ilicit prin tăierea țevilor și că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
În realitate, aceste condiții nu sunt îndeplniite. Atâta timp cât singura posibilitate a pârâtului de a opri inundația în apartamentul său, inundație provocată de la etajele superioare, era tăierea țevilor deteriorate, nu se poate reține în sarcina sa vinovăția nici sub forma intenției, nici a culpei în producerea prejudiciului creat reclamantului.
Nu se poate reține că pârâtul a provocat daune unei părți din proprietatea comună în sensul art.17 și 18 din Legea nr.230/2007 atât timp cât acesta a fost nevoit să taie țevile. Pârâtul a anunțat avaria la punctul termic(adresa nr.105/2008 a Asociației de proprietari nr.1 3 dosar) angajații ENET avea obligația potrivit contractului de prestări servicii să oprească avaria, dar nu au intervenit.
Din referatul Asociației de proprietari 23 dosar rezultă în adevăr că apartamentul pârâtului a fost inundat, că pârâtul a fost de acord cu rebranșarea țevilor spre etajele superioare dar fiecare proprietar să suporte cota ce îi revine din reparație, și că reparația de la subsol la parter a suportat-o singurt, ceilalți proprietari nu au vrut să contribuie.
Existența inundației este confirmată și de toți martorii audiați în cauză.
Prin urmare, pârâtul, pentru a pune capăt inundației a tăiat țevile, ulterior a refăcut instalația de la subsol la parter pe cheltuiala sa. Apartamentele de la etajele 1 și 4 sunt deconectate de la sistemul centralizat de încălzire situație ce rezultă din expertiza. și numai apartamentul reclamantului de la etajul 2 rămas în baie fără căldură. De altfel acesta nu avea în baie calorifer, încălzirea fiind dată doar de țevi.
de distribuție a agentului termic fac parte din proprietatea comună potrivit art.3 lit.c din Regulamentul-cadru al asociației de proprietari ce constituie Anexa 2 la Legea nr.114/1996.
Potrivit art.16, art.34 din Legea nr.230/2007, art.12 lit.B din HG nr.1588/2008 proprietarii sunt obligați să contribuie la întreținerea și reparația părților comune.
Prin urmare, atât timp cât s-a dovedit cu expertiza tehnică efectuată în cauză că țevile sunt deteriorate, cât timp pârâtul a remediat pe cheltuiala sa instalația de la subsol la parter, cât timp apartamentele de la etajele 1 și 4 sunt deconectate și au instalații separate, reparațiile necesare pentru reconectarea instalației termice la B din apartamentul reclamantului trebuiesc suportate și făcute de acesta.
Obligația de reparație revenind legal reclamantului, pârâtul nu poate fi obligat la vreo daună către acesta.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul G, criticând- pentru nelegalitate prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Susține reclamantul, în dezvoltarea motivelor de recurs, greșita apreciere a instanței de apel în sensul că, în speță, nu ar fi îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, că intervenția pârâtului de a tăia țevile deteriorate era singura în măsură să oprească inundația provocată la etajele superioare, În acest context, susține reclamantul, total eronat a apreciat instanța de control judiciar că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 998 - 999 Cod civil potrivit cărora " orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela - a-l repara".
Că deși s-a reținut aspectul că pârâtul a anunțat defecțiunea ce a provocat inundația respectivă, acesta nu a așteptat intervenție angajaților ENET și a procedat singur la remedierea defecțiunii.
Pentru toate acestea, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului declarat de pârât și a menținerii hotărârii instanței de fond.
Recursul declarat este nefondat.
Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma motivelor invocate, prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că în mod justificat a apreciat instanța de control judiciar neîndeplinirea cumulativă a condițiilor necesare antrenării răspunderii delictuale pentru fapta proprie.
Astfel, atât timp cât pârâtul a fost nevoit să intervină personal - tăind țevile deteriorate de la subsol, și aceasta după anunțarea prealabilă a lucrătorilor, corect a reținut Tribunalul că nu sunt îndeplinite condițiile necesare antrenării răspunderii delictuale - conform dispozițiilor art. 998 - 999 Cod civil.
Corect reține Tribunalul că pârâtul a reușit să prezinte dovezile contrarii privind împrejurările în care a fost nevoit să acționeze și astfel, vinovăția sa la crearea pretinsului prejudiciu corect a fost înlăturată.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefundat recursul făcând în cauză aplicarea dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefundat recursul reclamantului G, domiciliat în F,-,. 2,. 26, jud.V, împotriva deciziei civile nr. 62 din 12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 06 Octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./28.10.2009
Tehnored.
4 exp./2.11.2009
Com. 2 exp./3.11.2009
Fond: Judecătoria Focșani - judecător
Apel: Tribunalul Vrancea - judecători -
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, George Popa, Irina
