Obligație de a face. Decizia 44/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.44/
Ședința publică din 9 martie 2009
PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
GREFIER: - -
S- luat în examinare apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.3657/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Civilă în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului T prin Primar, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul apelant și pentru cu pârâta intimată Primăria Municipiului T prin Primar se prezintă consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat în termen și scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtului intimat depune la dosar concluzii scrise din care se comunică 1 exemplar cu reclamantul apelant.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reclamantul apelant solicită admiterea apelului, arătând că solicită despăgubiri pentru 324 mp teren.
Reprezentanta pârâtei intimate Primăria Municipiului T prin Primar consilier juridic solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, conform concluziilor scrise de la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.3657/11.11.2008 pronunțată în dosarul menționat, Tribunalul Timiș - Secția Civilă a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului pentru acordare despăgubiri pentru imobil expropriat anterior anului 1989.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Timiș în dosar nr-, la data de 05.07.2007, reclamantul, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului T prin Primar, să fie obligată aceasta la emiterea unei dispoziții în sensul despăgubirii pentru suprafața de 324. din CF 3821 T nr. top 30216.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că în temeiul legii nr.112/1995 a fost despăgubit pentru terenul de 363. înscris în aceeași carte funciară, însă pentru suprafața de 324. ocupată în prezent de un bloc, nu a fost despăgubit. S-a mai arătat că, anterior construirii blocului, antecesorii reclamantului au fost proprietarii unei construcții edificate pe suprafața în litigiu, care însă a fost demolată, fără a se primi vreo despăgubire în acest sens.
Acțiunea reclamantului nu a fost întemeiată în drept. Ulterior, acesta a precizat ca temei juridic legea nr.112/1995-
Prin întâmpinare, pârâta Primăria municipiului T prin Primar a invocat excepția inadmisibilității acțiunii de față, dat fiind că acesta nu a uzat de prevederile legii nr.10/2001 aplicabilă în speță.
Față de prevederile art. 137.pr.civ. instanța va analiza cu precădere excepția invocată și care urmează a fi admisă pentru următoarele considerente.
În adevăr, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, reclamantul a uzat de prevederile primei legi reparatorii adoptate după anul 1989, cea cu nr.112/1995, obținând despăgubiri pentru imobilul înscris în CF 3821 T nr. top 30216 construcție și teren aferent în suprafață de 363. situat administrativ în T, Calea, nr. 14. în speță nu s-a făcut dovada că reclamantul ar fi atacat Hotărârea nr. 818/11.09.1997 de acordare a acestor despăgubiri în condițiile legii nr.-. în care reclamantul nu ar mai putea apela la dispozițiile acestei legi, pentru a obține despăgubiri pentru diferențe de teren în întindere de 324. așa cum tinde a acredita ideea prin precizarea de acțiune depusă la acest termen de judecată.
Dar abstracție făcând de cele deja spuse, și încă demersul judiciar al reclamantului nu poate fi primit și pentru că, ulterior adoptării legii nr.112/1995, a intrat în vigoare o altă lege cu caracter reparator, aceea cu nr.10/2001 care reglementa situația juridică a imobilelor preluate de stat, de organizațiile cooperatiste sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989.
Este evident că această lege, deși specială față de dispozițiile Codului civil sau ale art.6 alin.2 din legea nr.231/1998, are aplicabilitate generală în materia reparării în natură a daunelor produse prin preluarea abuzivă a bunurilor imobile (sau prin echivalent dacă restituirea în natură a imobilelor nu este posibilă) acoperind prin dispozițiile art. 2 toate situațiile posibile. Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, imobilul în litigiu intrând în sfera de aplicare a acesteia, reclamantul era îndreptățit să solicite măsuri reparatorii ( în natură sau prin echivalent) numai în condițiile legii speciale, fiind obligat să recurgă la procedura administrativă prealabilă prevăzută de lege. Or, acesta nu a înțeles să inițieze această procedură grațioasă prin remiterea unei notificări persoanei juridice deținătoare a imobilului, în cuprinsul căreia să solicite restituirea în natură și a diferenței de 324. sau măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția demolată și pentru terenul ocupat în prezent de o altă construcție.
Nu se poate spune nici că reclamantul nu a avut asigurat accesul la justiție, în sensul art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atâta vreme cât acestuia i s-a asigurat o cale specială de urmat în vederea redobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului de care au fost spoliați antecesorii săi, iar termenul de depunere a notificărilor formulate în baza legii nr.10/2001 a fost prelungit succesiv, tocmai pentru a da posibilitatea celor aflați în situația reclamantului de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de legea menționată, singurele posibile după intrarea în vigoarea a acesteia. Stabilirea unui termen în care foștii proprietari sau moștenitorii acestora, putea solicita retrocedarea imobilelor ce au făcut obiectul Legii nr.10/2001 a fost de natură să asigure respectarea principiului securității și stabilității raporturilor juridice în materia proprietății.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamantul, solicitând schimbarea ei și în consecință admiterea acțiunii, considerându-se că ea reprezintă o greșită interpretare și aplicare a legii la cauza dedusă judecății.
Reclamantul și-a motivat apelul prin aceea că, din totalul suprafeței ce i-a fost expropriate anterior anului 1989, el a fost despăgubit în baza Legii nr.112/1995 doar pentru construcție și pentru 363 mp nu și pentru restul de suprafață de 324 mp care a aparținut antecesorilor săi și de a cărui folosință și posesie a fost și este lipsit și în prezent.
S-a menționat că a așteptat ca statul să-l despăgubească și pentru această diferență de teren și că nu a mai formulat o altă acțiune în justiție pentru că ar fi fost obligat să plătească la stat o cotă de 10% din despăgubirile ce urmau să-i fie acordate, suma pe care nu o putea plăti, fiind pensionar și având o pensie mică.
Reclamantul a susținut de asemenea, că statul a omis, cu rea - credință, să-i plătească despăgubirile și pentru diferența de teren și că neformularea notificării la Legii nr.10/2001 - din cauza unei imposibilități absolute - nu împiedică formularea unei acțiuni în despăgubiri întemeiate pe dreptul comun, din moment ce preluarea terenului de la antecesorii săi a fost abuzivă și din moment ce, în acest fel, s-a încălcat dreptul său de proprietate prevăzut de art.1 alin.1 al Protocolului adițional (nr.1) la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinarea formulată în cauză instituția intimată pârâtă a solicitat respingerea apelului ca nefondat, sentința Tribunalului Timiș fiind legală și temeinică.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, cât și din oficiu, potrivit efectului devolutiv al apelului sub toate aspectele temeiniciei și legalității și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că apelul declarat în cauză este nefondat.
Rezultă astfel că imobilul din CF 3821 T în litigiu (format, inițial din două nr.top.2894de 267 mp și 2895 de 420 mp - în total 687 mp) a fost proprietatea antecesorilor reclamantului și că în anul 1956, în baza Decretului nr.92/1950, el a fost preluat de stat, pe o parte din el fiind construit ulterior un bloc de locuințe și căi de acces.
Fiind vorba de un bun imobil ce face parte din categoria celor ce au constituit obiectul legilor speciale de reparație, proprietara tabulară recurs la procedura Legii nr.112/1995, (prima în materie în ordine cronologică), care s-a finalizat prin emiterea Hotărârii nr.818/11.09.1997 a Comisiei Județene T pentru aplicarea acestei legi, prin care, reclamantului și celeilalte moștenitoare, i-au fost acordate despăgubiri pentru casa preluată de stat și pentru terenul de 363 mp reînscris în CF 3821 T sub nr.top.30216 (11-12 dosar de fond).
Această hotărâre a fost comunicată reclamantului care, dacă ar fi avut nemulțumiri legate de modul de soluționare al cererii sale, ar fi putut să o atace în instanță, în termenul legal, lucru pe care nu l- făcut, după cum nu a recurs nici la procedura specială a Legii nr.10/2001 (care a urmat celei anterior menționate), astfel cum acesta recunoaște în mod constant.
In pofida a ceea ce a afirmat, reclamantul nu a făcut dovada împrejurărilor care l-ar fi obstrucționat în mod obiectiv în a utiliza de reglementările speciale în materie, faptul că nu a recurs la acestea pentru că ar fi fost nevoit să plătească taxe judiciare la valoarea pretențiilor sale, neputând avea o astfel de natură, știut fiind că prin prevederi exprese conținute în aceste legi, orice acțiuni în justiție inițiate în baza lor, au fost scutite de la plata unor astfel de taxe.
Prin urmare, omisiunea deliberată de utilizare, în termenele stipulate, a procedurilor de reparație materială prevăzute în legile speciale se opune, cu putere de evidență, formulării unei cereri de restituire în baza dreptului comun, aspect prev. de art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998 și consacrat și în Decizia nr.33/9.06.2008 pronunțată de nalta C de Casație și Justiție - Secțiile unite într-un recurs în interesul legii în această materie.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază ca fiind temeinică și legală sentința civilă nr.3657/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Civilă, motiv pentru care va respinge ca nefondat apelul declarat împotriva acesteia de către reclamantul.
Luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul, domiciliat în D - nr.239, jud.H împotriva sentinței civile nr.3657/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Civilă, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului T prin Primar, cu sediul în T, B-dul - nr.1 jud.T.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 martie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
- - - -
GREFIER
- -
Red.DC/10.03.2009
Dact.GK/4 ex./18.03.2009
Inst.fond.: jud.
Președinte:Marinela GiurgincăJudecători:Marinela Giurgincă, Daniela Calai
