Obligație de a face. Decizia 44/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 44/2010-
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Viorel Pantea | - - | - JUDECĂTOR 2: Doina Măduța |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă - MEDIA SRL T, cu sediul în T, (DN.6-Km.5,7), județul T prin reprezentant legal, cu domiciliul procedural ales în O,-, județul B și, cu domiciliul procedural ales în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 208/A din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 6733 din 24 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect: obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanta recurentei pârâte - MEDIA SRL și a reprezentantului acesteia -lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 5/11.01.2010 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este legal timbrat cu suma de 9,5 lei achitată prin chitanța seria - nr.-/12.01.2010 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentanta recurentei pârâte învederează că nu are calitate procesuală în nume propriu, având doar calitatea de reprezentant al recurentei, sens în care solicită să se ia act de această împrejurare.
Instanța, constată că stă în proces în calitate de reprezentant al societății recurente și nu în nume propriu.
Întrebată fiind, reprezentanta recurentei pârâte arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, sens în care solicită cuvântul asupra prezentei căi de atac.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentanta recurentei pârâte solicită admiterea recursului promovat de părțile pe care le reprezintă, respectiv modificarea în totalitate a deciziei atacate și în consecință, respingerea cererii de chemare în judecată înaintată de partea adversă, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Constată că, prin Sentința civilă nr. 6733 din data de 24.10.2008 pronunțată de Judecătoria Oradeas -a admis în parte cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții și - MEDIA SRL, s-a dispus obligarea pârâților la formularea de scuze publice în cuprinsul ziarului, cu privire la afirmațiile făcute la adresa reclamantului în publicațiile din 21, 27, 29, 30 si 31 martie 2007 și 4, 17 aprilie 2007, fiind respinse celelalte capete de cerere, fără cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În editorialul " ", din datele de 21, 27, 29, 30, 31.03.2007 si 4, 17.04.2007, au fost publicate articolele " în ograda lui "; "O acadea pentru "; "Puteam să știu", "Demisia lui "; " cer demisia lui "; " atacă "; " lui ", în aceste articole, alături de unele dintre problemele de ordin general la care se face referire, se fac afirmații jignitoare la adresa reclamantului și anume încearcă să se inducă ideea ca ar fi știut de unele activități nelegale privitoare la gestionarea banului public sau ca ar avea un interes personal în efectuarea anumitor investiții la imobile în privința cărora s-au admis cererile de retrocedare, ca a dirijat incorect banii publici, că soluționează anumite cereri în funcție de interesul personal. În numărul din 17.04.2007 se face următoarea referire la reclamant "refuzând să-și dea demisia de onoare, Președintele Consiliului Județean confirmă statutul său de rușine a " iar numărul din 04.04.2007 se face următorul comentariu "felul în care înțelege sa conducă afacerile județului practic propriile afaceri, fiindcă nu mișcă un deget dacă nu e vorba de interesele sale".
Rolul presei într-o societate democratică, este comunicarea cu respectarea datoriilor și a responsabilităților proprii, a informațiilor și ideilor referitoare la orice problemă de interes general. Totuși, ea nu trebuie să depășească anumite limite, îndeosebi în ceea ce privește reputația și drepturile celorlalți.
Libertatea presei include de asemenea, recurgerea la o anumită doză de exagerare, chiar de provocare, sub rezerva mai sus exprimată.
Analiza pe care instanța a făcut-o s- circumscris interesului unei societăți democratice de a permite presei să își joace rolul indispensabil de "câine de pază" și să își exercite aptitudinea pentru a furniza informații. Este inadmisibil ca un ziarist să nu poată formula judecăți critice de valoare, sub condiția respectării reputației și drepturilor celorlalți și demonstrării veridicității.
S-a mai reținut că, criticile făcute la adresa reclamantului au depășit efectiv limitele criticii admisibile. Reclamantului i se atribuie implicarea în unele activități care ating sfera faptelor penale.
Potrivit art. 998 cod civil "orice faptă a omului care cauzează alteia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara"; atât prin articolele publicate cât și prin conținuturile acestora, s-a creat un prejudiciu de imagine și au lezat demnitatea reclamantului, fiindu-i încălcate drepturile personale nepatrimoniale ocrotite de lege.
Ca urmare, instanța a admis în parte cererea și a dispus obligarea pârâților la formularea de scuze publice în cuprinsul ziarului, cu privire la afirmațiile făcute la adresa reclamantului în publicațiile din 21, 27, 29, 30 și 31 martie 2007 și 4, 17 aprilie 2007.
Potrivit dispozițiilor art. 580 ind. 3 alin. 1 Cod procedură civilă în cazul obligațiilor de a face ce nu pot fi îndeplinite de alte persoane decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei prin aplicarea unei amenzi civile la cererea creditorului în sumă între 20 - 50 lei pe zi de întârziere. Numai în cazul în care în termen de 6 luni din acest moment debitorul nu va executa obligația prevăzută în titlul executoriu, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune interese. Față de aceste dispoziții legale, instanța a respins capătul al doilea de cerere ca fiind prematur.
Împotriva acestei hotărâri, la datele de 5.12.2008 și 27.11.2008, în termen legal, au declarat apel pârâții și - MEDIA SRL, solicitând schimbarea în totalitate a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 208/A din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr.3933/271/207, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanții MEDIA SRL și, în contradictoriu cu intimatul, împotriva sentinței civile nr. 6733 din 24.10.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, care a fost păstrată în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Tribunalul a opinat în sensul că instanța de fond în mod corect a reținut starea de fapt, respectiv existența mai multor articole de presă într-o publicație editată de apelanta - MEDIA SRL al căror autor este apelantul.
Caracterul ilicit al acestor afirmații rezultă din faptul că acestea au fost făcute fără a se demonstra veridicitatea acestora, în condițiile în care, dacă ar fi adevărate, acestea ar atrage răspunderea penală a reclamantului, depășind limitele "dozei de exagerare" și a "provocării" de care se poate uza în exercitarea libertății presei.
Însă s-a apreciat că fără demonstrarea unei baze factuale, aceste afirmații au un caracter defăimător și sunt de natură să lezeze imaginea și demnitatea reclamantului, astfel că i-a fost adus acestuia un prejudiciu moral, fiindu-i încălcat dreptul la onoare și reputație apărat de art. 54 alin. 1 din D 31/1954. În cadrul dreptului la imagine și demnitate, orice persoană are dreptul de a nu fi acuzat fără temei desăvârșirea unor acte și fapte contrare ordinii juridice și moralei.
Descrierea și dovedirea suferințelor morale cauzate, dovedirea întinderii prejudiciului moral nu constituie elemente necesare în cauză, prejudiciul existând din simpla încălcare a dreptului personal nepatrimonial prin publicarea în presă a articolelor în cauză.
Cum în cauză reclamantul nu a solicitat acoperirea prejudiciului printr-o sumă de bani ci doar restabilirea dreptului său prin publicarea de scuze publice în cuprinsul ziarului, cu privire la afirmațiile făcute, s-a apreciat că nu se impune nici dovedirea întinderii prejudiciului prin evaluarea impactului social al acestuia, acesta prezentând relevanță numai sub aspectul cuantificării unei eventuale despăgubiri bănești.
de cauzalitate dintre publicarea articolelor în cauză și atingerea adusă drepturilor nepatrimoniale ale reclamantului este una evidentă, publicarea articolelor cauzând efectul lezării imaginii și demnității reclamantului.
Față de cele reținute, tribunalul, în baza art. 295 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanții și - MEDIA SRL în contradictoriu cu intimatul, împotriva sentinței civile nr. 6733 din data de 24.10.2008 a Judecătoriei Oradea, care a fost păstrată în totalitate.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții - MEDIA SRL și, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot o hotărârii apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în toate instanțele.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenții au criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie arătând în primul rând că hotărârea instanței de fond nu este motivată.
Subliniază în acest sens faptul că simpla enumerare a unor termeni precum "activități care ating sfera faptelor penale" sau "au lezat demnitatea" sau "au depășit limitele criticii admisibile" nu justifică realizarea în concret a vreunei fapte ilicite.
Arată că instanța nu face nici o referire la prevederile art. 205, art. 206 Cod penal, instanța încadrând faptele în sfera ilicitului, fără motiva natura ilicită a faptei, mulțumindu-se doar în a-i da o definiție succintă și neconvingătoare, pentru ca apoi să o catalogheze ca fiind reprobabilă.
Consideră astfel recurenții faptul că instanța nu a avut un raționament precis, just, întemeiat prin raportare la norma de drept, obiectiv pretins încălcată sau la dreptul subiectiv pretins vătămat.
În ceea ce privește prejudiciul se arată că prejudiciul invocat este unul de natură morală, greu de cuantificat, instanța nearătând argumentele, motivele, raționamentul prin care și-a format convingerea existenței prejudiciului.
De asemenea, nici în privința legăturii de cauzalitate, arată recurenții, instanța nu și-a motivat soluția.
Arată că reclamantul nu a dovedit faptul că ar fi suferit vreun prejudiciu.
Învederează totodată că în cuprinsul acțiunii se susține că ar fi vorba despre un prejudiciu moral, iar pe de altă parte că ar fi vorba despre o atingere adusă imaginii demnității și onoarei.
Consideră recurenții că referindu-se la un prejudiciu de imagine, reclamantul trebuia să-l precizeze și să-l indice, întrucât prejudiciul de imagine presupune un impact defavorabil.
În cele din urmă arată recurenții că nu sunt întrunite elementele de atragere a răspunderii acestora, impunându-se respingerea acțiunii ca nefondată.
Intimatul nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a precizat poziția procesuală.
Analizând criticile formulate de recurenți care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată că nu pot fi primite pentru următoarele considerente:
În cauza dedusă judecății prima instanță, contrar celor susținute de recurenți, a apreciat că se impune angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților, ca o consecință a analizei faptei ilicite a ziaristului pârât, cu privire la care s-a apreciat că a depășit limitele criticii admisibile prin atribuirea reclamantului a unor activități care ating sfera faptelor penale.
Trebuie amintită jurisprudența constantă a Curții Europene pentru Drepturile Omului potrivit căreia, în virtutea rolului care-i este acordat, presa are efectiv obligația de a alerta publicul atunci când este informată cu privire la existența unor presupuse ilegalități comise de aleși locali și funcționari publici, însă referirea la persoane determinate cu menționarea numelor și funcțiilor acestora implică obligația de furniza o bază factuală suficientă.
Tot în același sens Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a afirmat în repetate rânduri, prin jurisprudența sa faptul că exercitarea libertății de exprimare prin articolele publicate, implică obligații și responsabilități și că garanțiile oferite de art. 10 din Convenția Europeană, sunt supuse condiției ca aceștia să acționeze cu bună-credință.
Analizând în cauză afirmațiile litigioase se constată că ele includ în realitate acuzații de fapt precise la adresa domnului, care la acea vreme deținea funcția de președinte al Consiliului Județean B, în sensul că acesta ar fi fost implicat în diferite activități nelegale privind gestionarea banului public, că ar fi avut interes în retrocedarea unor imobile, că soluționează anumite cereri în funcție de interesul său personal, că ar avea interes în efectuarea anumitor investiții la imobilele în privința cărora s-a dispus retrocedarea.
Ori în privința unor astfel de afirmații nu se poate nega că ar fi adus atingere dreptului la imagine al reclamantului, din moment ce acestea au putut crea cititorilor impresia că intimatul avusese un comportament ilegal și interesat putând conduce la formarea opiniei publice că faptele imputate nu puteau fi puse la îndoială, așa încât judicios instanțele au reținut că au fost depășite limitele criticii admisibile, ceea ce implică răspunderea ziaristului, în conformitate cu dispozițiile art. 998-999 Cod civil.
Cât privește critica referitoare la necesitatea dovedirii prejudiciului moral este de subliniat că prin acțiunea de față nu se solicită repararea prin echivalent a unui astfel de prejudiciu, prin plata unei sumei de bani ci repararea sa în natură prin publicarea de scuze în mass-media, urmărindu-se acoperirea prejudiciului de imagine, motiv pentru care corect instanța de apel a conchis că întinderea și dovedirea suferințelor morale nu constituie elemente necesare în cauză.
Față de cele ce preced, neputându-se reține în cauză incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, față de dispozițiile art. 312 al. 1 și 2 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică hotărârea recurată.
Constată că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de pârâtă - MEDIA SRL T, cu sediul în T, (DN.6-Km.5,7), județul și, cu domiciliul procedural ales în O,-, județul B în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 208/A din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecător fond
- judecători apel -
- redactat decizie -judecător - 08.02.2010
- dactilografiat grefier - 08.02.2010- 6 ex.
-comunicat 10.02.2010- 4 ex.
- MEDIA SRL, cu sediul în T, (DN.6-Km.5,7), județul
- și în O,-, județul
- prin reprezentant legal, cu domiciliul procedural ales în O,-, județul
-, domiciliat în O,-, județul
Președinte:Viorel PanteaJudecători:Viorel Pantea, Doina Măduța, Felicia Toader
