Obligație de a face. Decizia 45/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 45
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 281 din 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 2115 din25 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant și intimata pârâtă asistată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Recurentul reclamant a susținut motivele de recurs în raport de care solicită admiterea recursului.
Apărătorul intimatei pârâte solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și de apel ca legale și temeinice, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Reclamantul a OG chemat în judecată pe OG, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată să-și retragă gardul despărțitor pe vechiul amplasament în partea de la stradă (Vest) a curților părților, astfel încât frontul stradal la curtea reclamantului să fie de 30,60. iar al pârâtei de 19.; de asemenea, să fie obligată pârâta la plata de câte 50 lei/zi de întârziere pentru neîndeplinirea obligației.
Prin sentința civilă nr.2115 din 29 mai 2007, pronunbțată în dosar nr-, Judecătoria Caracala respins acțiunea.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut în esență că reclamantul nu a reușit să facă dovada că pârâta îi ocupă vreo suprafață de teren, astfel cum impune art.1169 civ. în ceea ce-l privește pe cel care face o propunere înaintea judecății.
Astfel, martorul a făcut vorbire despre situații de fapt din anul 2002, modificate ulterior prin deciziile Curții de Apel Craiova, iar martora, despre un gard care s-a schimbat la stradă și nu în adâncime, între proprietățile părților.
Singura modalitate prin care s-ar fi putut stabili un alt hotar despărțitor între proprietățile părților ar fi fost prin efectuarea expertizei topografice, însă reclamantul a refuzat achitarea onorariului de expert, deși instanța a solicitat Biroului de expertize lista cu numele experților în specialitatea topografie, care a și fost comunicată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, iar prin decizia civilă nr.281 din 16 oct.2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Olta respins apelul ca nefondat, obligând apelantul reclamant la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a motivat că situația de fapt ar fi putut fi dovedită în cauză doar prin efectuarea unei expertize topografice, care ar fi putut stabili un alt hotar despărțitor între proprietățile părților, expertiză la care apelantul reclamant a renunțat expres la instanța de fond, astfel încât, nici instanța de apel nu a putut să încuviințeze o altă expertiză, cât timp, la prima instanță, reclamantul renunțase la această probă.
S-a motivat de asemenea că expertiza nu a fost solicitată prin cererea de apel, și în raport de prevederile art.294 pr.civ. instanța de apel nu poate discuta decât punctele deduse judecății prin cererea de apel.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamantul OG, motivând în esență că în mod nelegal Tribunalul nu a încuviințat efectuarea expertizei, atâta timp cât este de esența cauzelor ce au ca obiect între altele și grănițuirea proprietății, necesitatea și utilitatea unei expertize topo cadastrale. S-a arătat de asemenea că instanța avea obligația să soluționeze cauza pe fond prin dispunerea unor măsuri procesuale care să conducă la efectuarea expertizei, sau, eventual să facă aplicarea art.1551pr.civ. și nu să respingă acțiunea cu motivarea că s-a refuzat efectuarea expertizei; dat fiind caracterul devolutiv al apelului, Tribunalul avea obligația legală să încuviințeze efectuarea expertizei solicitată de reclamant, cu atât mai mult cu cât a și reținut că dovedirea acțiunii se poate face numai prin administrarea acestei probe.
S-au depus la dosar mai multe înscrisuri privind terenul în litigiu.
Recursul se va admite pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit art.295 alin.2 pr.civ. instanța de apel va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art.292, dacă, se consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei, iar potrivit art.292 pr.civ. instanța de apel poate încuviința și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri.
În speță, prima instanță a încuviințat proba cu expertiză, probă hotărâtoare în soluționarea pe fond a acțiunii, însă această probă nu a fost administrată întrucât, la acea dată, reclamantul a susținut că nu are posibilități de plată a onorariului de expert.
Deși instanța avea posibilitatea să facă aplicarea art.1551pr.civ. respectiv să suspende judecata cauzei, a respins acțiunea cu motivarea că reclamantul nu a reușit să facă dovada că pârâta îi ocupă vreo suprafață de teren, singura modalitate prin care s-ar fi putut stabili un alt hotar despărțitor între proprietățile părților, fiind efectuarea expertizei topografice.
În apel, reclamantul a solicitat administrarea probei cu expertiză, însă instanța a respins cererea cu motivarea că la instanța de fond s-a renunțat la această probă.
Or, dat fiind caracterul devolutiv al apelului, prev. art.295 și 292 rap.la art.129 alin.5 pr.civ. - care obligă pe judecător să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc - Tribunalul avea obligația să administreze această probă, hotărâtoare în stabilirea adevărului în cauză.
Neprocedând astfel, Tribunalul nici nu a examinat fondul litigiului, motivând chiar în cuprinsul deciziei atacate, că situația de fapt ar fi putut fi dovedită în cauză, doar prin efectuarea unei expertize topografice.
Față de considerentele expuse, constatând că - fără administrarea probatoriilor care să lămurească situația de fapt și respectiv aplicarea dispozițiilor legale în materie - instanța de apel a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în cauză sunt incidente dispoz.art.312 alin.5 pr.civ. care impun admiterea recursului, casarea deciziei Tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Instanța de rejudecare urmează să încuviințeze și administreze toate probele utile și concludente pentru lămurirea raporturilor dintre părți și justa soluționare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 281 din 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă.
Casează decizia menționată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul O l
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
21.01.2008
Red.jud. -
Tehn.MC/4 ex.
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Tania Țăpurin, Paula Păun
