Obligație de a face. Decizia 452/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 452
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Protea
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de - " " SRL I împotriva deciziei civile nr. 695 din 10 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intervenienții și,lipsă fiind reprezentanții recurentei - " " SRL I și intimatului Primarul Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată după repunerea pe rol,nu se solicită judecata și în lipsă.
La dosar s-a depus prin Serviciul de Registratură o cerere formulată de recurenta - " " SRL I,prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător,având în vedere că a reziliat contractul cu apărătorul avut anterior.
Avocat pentru intervenienții și depune la dosar adresa nr- din 21 octombrie 2008 emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție,din care rezultă că prin încheierea civilă nr. 5698 din 09 octombrie 2008 s-a anulat cererea de strămutare ca netimbrată.
În ceea ce privește cererea recurentei - " " SRL I,prin care solicită amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător,avocat susține că se opune acestei cereri,solicitând a se avea în vedere că este formulată de societatea recurentă,însă nu poartă sigiliul societății și dacă se confruntă semnătura aflată pe cerere cu actul aflat la fila 4 în dosarul de fond,care reprezintă procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor semnat de administratorul,se constată că semnăturile nu sunt identice.
Apreciază că nu sunt motive de amânare a societății,ci dimpotrivă,se încearcă doar tergiversarea soluționării cauzei,așa cum s-a încercat și cu cererea de strămutare,care a fost formulată,dar nu a fost timbrată,deși suma necesară timbrajului era modică.
Instanța constată că recurenta - " " SRL I are deja desemnat apărător,la dosar existând atât delegația avocatului,cât și delegația avocatului și nu s-a făcut dovada că s-a renunțat la vreun apărător,astfel încât cererea de amânare a recurentei pentru angajarea unui apărător nu este justificată. În consecință,instanța respinge cererea de amânare formulată de recurenta - " " SRL I.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru intervenienții și având cuvântul,solicită admiterea cererii de intervenție formulată de și și în consecință,respingerea recursului formulat de - " " SRL I și menținerea sentinței Judecătoriei Iași ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că în mod corect s- admis acțiunea Primarului Municipiului I și a fost obligată pârâta să readucă imobilul la forma inițială,respectiv să redea spațiului destinația de spațiu de locuit și să demonteze firma luminoasă amplasată fără autorizație de construcție și a fost autorizat reclamantul,în cazul refuzului pârâtei,să ducă la îndeplinire măsurile dispuse,pe cheltuiala pârâtei.
Apărătorul susține că motivele de recurs formulate sunt identice cu motivele de apel,motive ce au fost analizate de Tribunalul Iași și respinse ca neîntemeiate.
Se invocă de către recurenta - " " SRL I că ar fi procedat la demontarea firmei luminoase în termen legal,fapt ce nu este adevărat.
De asemenea,se invocă existența unui acord de funcționare,însă avocat susține că acest acord nu există și dacă acea adresă a Primăriei Municipiului I emisă în anul 2006 ar fi reținută ca fiind un acord,apărătorul susține că acest acord numai este valabil,având în vedere că acordul de funcționare se vizează anual.
Totodată,avocat susține că acordul de funcționare este valabil numai însoțit de avize și autorizații de construcții,iar acordul de funcționare nu înlocuiește autorizația de construire pe care recurenta trebuie să o obțină pentru lucrările efectuate.
În concluzie,avocat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței Judecătoriei Iași,cu cheltuieli de judecată,depunând în acest sens chitanța reprezentând dovada achitării onorariului de avocat.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă 1144 din 5.02.2007 pronunțată de Judecătoria Iașia fost admisă acțiunea formulată de Primarul Municipiului I în contradictoriu cu pârâta
A fost obligată pârâta să readucă imobilul situat în I, str. -. - nr. 8 la forma inițială, respectiv la destinația de locuit și să demonteze firma luminoasă, amplasată fără autorizație.
A fost autorizat reclamantul să aducă la îndeplinire măsurile astfel dispuse în cazul refuzului pârâtei.
A fost obligată pârâta și la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că,atâta timp cât prin sentința civilă 1681/13.02.2006 a Judecătoriei Iașia fost respinsă plângerea formulată de - SRL împotriva procesului verbal contravențional 2053/20.10.2005 încheiat de Primăria municipiului I,instanța a constatat că petenta a săvârșit contravenția prevăzută de art. 26 al. 2 lit. a din Legea 50/1991 constând în aceea că a executat lucrări de reamenajare pentru schimbarea destinației imobilului din locuință în spațiu comercial și a amplasat firma luminoasă fără autorizație de construire. Sentința civilă 1681/2006 se bucură de autoritatea lucrului judecat iar situația reținută nu mai poate fi pusă în discuție.
A mai reținut instanța de fond că este irelevant faptul că ulterior apelanta a obținut adresa 35525/2006 din care rezultă că în cazul în care schimbarea destinației unor spații interioare nu presupune efectuarea unor lucrări de construcție nu este necesară obținerea autorizației de construire,iar menținerea ca valabil a procesului verbal contravențional justifică acțiunea formulată de reclamantul intimat în acord cu disp. art. 28 al. 1 Legea 50/1991.
Apelul declarat de pârâta SRL a fost respins ca nefondat prin decizia civilă 695 din 10.2007 a Tribunalului Iași care a reținut că instanța de fond a stabilit corect atât situația de fapt cât și normele legale incidente în cauză.
Împotriva acestei decizii pârâta SRL a declarat recurs, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
A invocat recurenta că în mod greșit instanța de apel, a păstrat sentința primei instanțe, hotărârile astfel pronunțate fiind nesusținute de vreun probatoriu, că în mod greșit instanța de apel a interpretat și aplicat dispozițiile Legii 50/1991, considerând că acordul de funcționare ce se emite anual unităților economice cu astfel de activitate este un acord ce ar reprezenta un accept provizoriu din partea autorităților.
A mai invocat recurenta că în mod greșit s-a reținut de către instanțele de fond și apel că nu ar fi formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție, în realitate pârâta contestând actul respectiv. În acest context recurenta susține că procesul verbal de contravenție a devenit titlu executoriu abia odată cu comunicarea sentinței civile 1681/13.02.2006 pronunțată în dosarul 23119/2005.
În recurs a fost formulată și o cerere de intervenție în interes alăturat reclamantului, de către intervenienții - și, aceștia solicitând menținerea deciziei civile 695 din 10.2007 a Tribunalului Iași și a sentinței civile 1144 din 5.02.2007 a Judecătoriei Iași.
Au motivat intervenienții că locuiesc în imobilul situat la nr. 6 aflat în imediata apropiere a spațiului deținut de recurentă, și că prin activitatea acesteia le este afectată liniștea zonei, activitatea de bar producând zgomot și poluare.
Au mai menționat intervenienții că recurenții nu au acordul lor de funcționare și au încălcat atât dispozițiile legii 50/1991 cât și ale Ordinului Ministerului Sănătății nr. 976/1998 care interzice amplasarea de unități de profil alimentar în spațiile de locuit cum este cel deținut de recurentă.
În dovedirea susținerilor lor intervenienții au depus la dosar actele normative invocate respectiv Ordinul 1430 din 26.08.2005 pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii 50/1991; Norma metodologică mai sus menționate, Ordinul nr. 976/16.XII.1998, precum și planșe fotografice privind imobilul în litigiu și firma luminoasă.
Recursul nu este fondat.
Susținerile recurentei privind interpretarea și aplicarea greșită de către instanțe a dispozițiilor Legii 50/1991 nu sunt întemeiate.
Astfel, potrivit art. 3 alin. 1 lit. a - "autorizațiile de construire se eliberează pentru lucrări de construire,reconstruire, modificare, extindere, sau reparare a clădirilor de orice fel" iar la lit. g se menționează lucrările cu caracter provizoriu în care sunt incluse și firmele și reclamele.
Prin urmare dispozițiile suscitate contrazic susținerile recurentei, din textele enunțate rezultând fără putință de tăgadă că pentru lucrări de modificare a clădirilor dar și pentru amplasarea de firme luminoase este necesară emiterea autorizației de construire.
Mai mult decât atât nici susținerea potrivit căreia pentru lucrările interioare nu ar fi fost nevoie de autorizație de construcție, nu are corespondent în dispozițiile legale întrucât singurele lucrări care se pot realiza fără autorizație sunt cele prevăzute de art. 8 din Legea 50/1991 între care nu se regăsesc și cele executate de recurentă.
Așa fiind curtea va respinge aceste critici ca nefondate.
Nefondate se dovedesc a fi și susținerile recurentei privind greșita reținere de către instanța de fond a faptului că recurenta nu ar fi formulat plângeri împotriva procesului verbal de contravenție, când de fapt o atare plângere a fost înregistrată sub nr. -/2005 la Judecătoria Iași și a fost soluționată prin sentința civilă 1681/13.02.2006.
Curtea constată că în contextul în care în fața instanței de fond nu a fost făcută nici o dovadă în sensul celor invocate prin motivele de recurs, în mod corect, temeinic și legal instanța a reținut o situație de fapt așa cum a fost prezentată și dovedită.
În schimb, instanța de apel a reținut și motivat împrejurarea depunerii sentinței civile 1681/2006 prin care dovedirea faptei sancționate are autoritate de lucru judecat, astfel încât situația de fapt nu mai poate fi pusă în discuție, iar menținerea procesului verbal de contravenție justifică acțiunea reclamantului -intimat.
Prin urmare și aceste critici vor fi respinse ca nefondate.
Cât privește susținerea potrivit căreia instanțele ar fi ignorat adresa nr. 35525/10.05.2006 a Primăriei I, prin care i se aduce la cunoștință că nu este necesară autorizația de construcție, Curtea reține că adresa respectivă este un răspuns la o interpelare a recurentei, fără corespondent în situația reală, care a fost constatate prin procesul verbal nr. 126 din 20.10.2005 în sensul că au fost efectuate schimbări și reamenajări, fiind modificată calea de acces în imobil și fiind amplasată și o firmă luminoasă, fără a avea autorizare în acest sens, conform art. 3 lit. g din Legea 50/1991.
Așa fiind Curtea va respinge și această critică ca nefondată.
În consecință, pentru toate cele ce preced, în temeiul disp, art. 312 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică decizia civilă 695/10.2007.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de - SRL I împotriva deciziei civile nr. 695 din 10.10.2007 a Tribunalului Iași pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intervenienților și suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
28.11.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Cristiana Angelescu, Georgeta Protea
