Obligație de a face. Decizia 457/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 457/2009
Ședința publică de la 12 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta RE - SRL A I, împotriva deciziei civile nr. 103/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-, având ca obiect obligație de a face.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, concluzii scrise formulate de pârâta recurentă SC - - SRL A I, prin avocat. S-a atașat chitanță reprezentând onorariu de avocat.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 05 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Alba Iulia sub dosar nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC - - SRL solicitând obligarea pârâtei în baza art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, să elibereze carnetul de muncă al reclamantei cu înscrierile la zi iar în subsidiar, dacă pârâta nu poate să-și îndeplinească această obligație, să fie obligată să elibereze reclamantului duplicat al carnetului de muncă, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 3312/2008 Judecătoria Alba Iuliaa admis acțiunea reclamantei obligând pârâta să elibereze acestuia originalul carnetului de muncă cu înscrierile la zi sau, în caz de imposibilitate, să elibereze acestuia un duplicat al carnetului de muncă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că reclamanta are eliberat pe numele acesteia carnet de muncă care a fost depus de către aceasta la pârâtă, conform art. 4 din Decretul nr. 92/1976, aspect recunoscut în mod implicit de pârâtă în dosar nr- al Tribunalului Alba.
De asemenea, s-a reținut că pârâta din cauză nu a făcut dovada că ar fi predat reclamantei carnetul de muncă și că astfel și-a îndeplinit obligațiile stabilite de art. 4 alin. 2 din Decret.
În drept s-a reținut și incidența dispozițiilor art. 9 din Decretul nr. 92/1976 și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 103/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- a fost respins apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe.
În considerentele deciziei s-a reținut că în mod corect instanța de fond a soluționat excepția prescripției dreptului material la acțiune raportat la obiectul acțiunii, care nu vizează un drept de creanță, astfel că acțiunea reclamantei este una imprescriptibilă extinctiv. De asemenea, în mod corect a reținut instanța de fond că nu este aplicabil cauzei termenul de 30 de zile prevăzut de art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976.
S-a apreciat că instanța de fond corect a înlăturat apărările pârâtei apelante și a reținut că plângerea penală la care s-a făcut referire nu este un motiv rezonabil și suficient pentru ca reclamanta să fie lipsită un timp îndelungat de carnetul de muncă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta, solicitând în principal modificarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, să se constate prescris dreptul material la acțiune și lipsa calității procesuale pasive a pârâtei.
În subsidiar solicită respingerea ca nefondată și netemeinică a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În expunerea motivelor de recurs se arată că în fața instanței de fond reclamanta a depus o serie de înscrisuri care nu au fost comunicate pârâtei, motiv pentru care se impune casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Susține că instanța de fond a nesocotit și dispozițiile art. 139 proc. civ, și de asemenea, nu a fost și nu este în posesia carnetului de muncă al reclamantei, acesteia recunoscându-i-se munca prestată în cadrul societății în baza sentinței civile nr. 885/2007 a Tribunalului Alba.
Mai arată că dreptul material la acțiune este prescris, că nu are calitate procesuală pasivă, cartea de muncă a reclamantei fiind în păstrarea și completată de M A și precizează că înțelege să conteste semnătura și ștampila aplicate pe fotocopia cărții de muncă depusă de reclamantă și nu recunoaște mențiunile înscrise și completate în aceasta. Solicită potrivit dispozițiilor art. 177 și urm. Cod procedură civilă, să se procedeze la verificarea de scripte.
În subsidiar, aduce critici și cu privire la fondul litigiului arătând că a avut o atitudine de bună - credință, recunoaște prestația în muncă a reclamantei în cadrul societății și că tot cu bună - credință a solicitat la finalizarea litigiului motivarea în regim de urgență a sentinței pronunțate.
Mai susține că reclamanta intimată, anterior promovării acțiunii, nu s-a adresat societății cu cerere expresă în vederea eliberării cărții de muncă, astfel că pârâta nu este în culpă procesuală și greșit a fost obligată la cheltuieli de judecată.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului.
La termenul de judecată din 05.11.2009, instanța de recurs, din oficiu, a pus în discuție excepția necompetenței materiale de soluționare a recursului de către Curtea de APEL ALBA IULIA.
Mandatarul intimatei reclamante a arătat că soluționarea recursului de față intră în competența Tribunalului, astfel că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare la tribunal.
Față de dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, Curtea constată că prioritară analizei pe fond a motivelor de recurs este analizarea excepției de necompetență materială de soluționare a recursului de Curtea de APEL ALBA IULIA.
Potrivit art. 8 alin. 4 din Decretul nr. 92/1976, hotărârile pronunțate de judecătorie în soluționarea plângerilor referitoare la neeliberarea carnetului de muncă sunt definitive.
În actuala reglementare dată de codul d e procedură civilă, prin hotărâre definitivă se înțelege acea hotărâre care nu poate fi atacată cu apel, deci care este susceptibilă doar de recurs.
În aceste condiții, față de dispozițiile art. 8 alin. 4 din decretul menționat, sentința pronunțată de judecătorie în dosarul de față nu putea forma obiect al apelului ci doar al recursului care să fie soluționat de instanța ierarhic superioară, respectiv de Tribunalul Alba.
Soluționând calea de atac ca instanță de apel, Tribunalul a încălcat norma de competență menționată anterior astfel că în temeiul art. 312 cod procedură civilă, recursul pârâtei se impune a fi admis cu consecința casării deciziei recurate și a trimiterii cauzei Tribunalului Alba pentru judecarea recursului.
Față de cele reținute este inutilă analizarea pe fond a susținerilor recurentei pârâte.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC - - SRL AIî mpotriva deciziei civile nr. 103/A/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția civilă.
(continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 457/12.11.2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr-)
Casează decizia atacată și trimite cauza Tribunalului Alba - Secția civilă, pentru judecarea recursului declarat de pârâta SC - - SRL AIî mpotriva sentinței civile nr. 3312/2008 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
.
Tehn.
4 ex/07.12.2009
Jud. fond -
Jud. apel - /
Președinte:Carla Maria CojocaruJudecători:Carla Maria Cojocaru, Anca Neamțiu, Daniela
