Obligație de a face. Decizia 46/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.46/
Ședința publică din 20 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu G -
JUDECĂTOR 3: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă - DE ÎNTREȚINERE ȘI SERVICII ENERGETICE " SERV" SA împotriva deciziei civile nr.740/A/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată și pârâta intimată - DISTRIBUȚIE SA T, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic pentru pârâta recurentă - de Întreținere și Servicii Energetice " Serv" SA și avocat pentru reclamanta intimată, lipsă fiind pârâta intimată - Distribuție SA
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recurs legal timbrat cu 9,50 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar delegație de reprezentare, adresa nr-225/18.01.2010 însoțită de dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 9,50 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Reprezentantul reclamantei intimate depune la doar împuternicire avocațială.
Reprezentanții părților învederează instanței că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic, pentru pârâta recurentă - de Întreținere și Servicii Energetice " Serv" SA, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea în parte a deciziei recurate, respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată. Invocă dispozițiile art.44 din Constituția României.
Avocat, pentru reclamanta intimată, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanță reprezentând onorariu avocațial în sumă de 1000 lei. Consideră că prima instanță și cea de apel au dat hotărâri temeinice și legale, fără încălcarea legii. Solicită menținerea hotărârii pronunțate în apel și amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. dosar - ca urmare a disjungerii din dosar nr- al Judecătoriei Timișoara, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții - de Întreținere și Servicii Energetice " Serv" SA și - Distribuție SA (fosta T să se constate valabilitatea contractului său de închiriere încheiat cu pârâtele și să fie obligate acestea la vânzarea apartamentului pe care îl ocupă.
În motivare a invocat că apartamentul nr.39 pe care îl ocupă în baza unui contract de închiriere se află situat într-un imobil construit în anul 1975 de Statul Român ca și cămin de nefamiliști, fiind trecut în administrarea RE
Cererea sa de cumpărare a apartamentului a fost respinsă cu încălcarea art.7 din Legea 85/1992.
Pârâta - Distribuție SA Tai nvocat lipsa calității sale procesual pasive, în patrimoniul său nefiind evidențiat sus arătatul apartament.
Pe cale de întâmpinare, pârâta - de Întreținere și Servicii Energetice " Serv" SA a solicitat respingerea cererii, iar pe cale reconvențională a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 2.242 lei reprezentând diferență chirie majorată începând cu 01.03.2006 și până în prezent și dobânda legală aferentă sumei.
Prin sentința civilă nr.8764/04.06.2009, Judecătoria Timișoaraa admis în parte cererea principală și a admis cererea reconvențională.
În consecință, a constatat că reclamanta are un drept locativ asupra apartamentului nr.39 din imobilul situat în T,- și a obligat pârâta - de Întreținere și Servicii Energetice " Serv" SA să-i vândă locuința în baza Legii 85/1992; a respins cererea formulată împotriva pârâtei - Distribuție SA T pentru lipsa calității procesuale pasive; a obligat reclamanta la plata către pârâta - de Întreținere și Servicii Energetice " Serv" SA suma de 2.242 lei cu titlu de diferență de chirie cu dobândă legală calculată de la data formulării cererii (14.05.2009) și până la data plății.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că reclamanta este titularul contractului de închiriere nr.24F/23.01.2004 având ca obiect locuința în litigiu, contract valabil până la 31.12.2004. ulterior acestei date, a continuat să locuiască aici și să plătească chiria, pârâta emițând facturi fiscale reprezentând contravaloarea chiriei, la dosar fiind depuse o parte din facturile eliberate în perioada 2007-2009.
Față de această stare de fapt, instanța a reținut incidența dispozițiilor art.1437 civ. referitoare la tacita relocațiune, cu atât mai mult cu cât în contract nu este prevăzută vreo clauză care să interzisă tacita relocațiune. În această situație, dispozițiile art.7 din Legea 85/1992 sunt incidente, reclamanta ocupând locuința în baza unui contract valabil.
Pe de altă parte, locuința se găsește în imobilul "cămin de nefamiliști" construit în anul 1975 din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, conform autorizației de construcție.
Au fost înlăturate susținerile pârâtei potrivit cu care apartamentul nu reprezintă o locuință în sensul Legii 85/1992, instanța reținând că acesta este înscris în cartea funciară ca spațiu de sine-stătător cu părți comune indivize (holuri, WC-uri, grupuri sanitare etc.) și a făcut obiect al unui contract de închiriere, fiind utilizat ca spațiu de locuit.
Întrunirea calității de angajat în persoana reclamantei nu este o condiție cerută pentru vânzare - contrar susținerilor pârâtei - dispozițiile art.7 al.1 din Legea 85/1992 fiind neechivoce în acest sens.
Față de înscrierile de carte funciară din care rezultă că pârâta - Distribuție SA T nu este proprietar al locuinței, instanța a reținut lipsa calității sale procesual pasive.
Chiar dacă, până în prezent, reclamanta reconvențional a emis facturi pentru plata chiriei în valoare de 24 lei/lunar, acestea fiind achitate de pârâta reconvențional prin reținere din salariu, aceasta din urmă s-a arătat de acord cu plata chiriei în cuantumul majorat solicitat de locator, astfel că instanța a admis cererea reconvențională.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta - de Întreținere și Servicii Energetice " Serv" SA.
În motivare, pârâta a invocat, în esență, faptul că spațiul nu face obiect al Legii 85/1992, neavând caracterul unei locuințe în sensul legii.
Prin decizia civilă nr.740/A/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- apelul a fost respins ca nefondat, instanța având în vedere aceleași considerente ca și prima instanță.
Împotriva deciziei a declarat apel pârâta - de Întreținere și Servicii Energetice " Serv" SA, care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând casarea ei în parte cu consecința respingerii cererii principale și a menținerii soluției date cererii reconvenționale.
În motivare a invocat greșita interpretare dată dispozițiilor art.2 din DL 61/1990 care definesc noțiunea de locuință, noțiunea fiind ulterior redefinită prin Legea 114/1996, la această noțiune făcând trimitere și art.7 din legea 85/1992. Or, o cameră de cămin nu întrunește condițiile cerute de lege.
În drept, a invocat dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinări în cauză.
Examinând deciziile prin prisma criticilor formulate și în baza art.306 al.2 pr.civ. față de dispozițiile art.299 și următoarele pr.civ. văzând și normele legale ce vor fi mai jos invocate, instanța reține următoarele:
Pe calea recursului, pârâta invocă greșita calificare a spațiului ce face obiectul litigiului ca fiind o locuință supusă vânzării în condițiile Legii 85/1992, susținând că respectivul spațiu nu întrunește condițiile cerute de lege pentru a fi calificat ca atare.
La fel ca și DL 61/1990, Legea 85/1992 a fost adoptată în scopul înlesnirii cumpărării de către chiriași a locuințelor pe care le ocupă. Dată fiind această finalitate a adoptării legii, dispozițiile ei trebuie interpretate, pe de o parte, în sensul aplicării ei și, pe de altă parte, avându-se în vedere realizarea scopului mai sus arătat.
În acest context, instanța apreciază că atât dispozițiile DL 61/1990 la care fac trimitere dispozițiile art.1 și 7 al.1 din Legea 85/1992, cât și cele ale Legii 114/1996 stabilesc care sunt condițiile pe care o locuință oferită spre vânzare (sau închiriere) trebuie să le îndeplinească pentru ca această ofertă să fie acceptată de cumpărător (în cazul de față). Cu alte cuvinte, dacă chiriașul a ocupat cu contract de închiriere un spațiu cu destinație de locuință (cazul reclamantei - fila 14 dosar fond) el poate accepta încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu privire la spațiu chiar dacă acesta nu îndeplinește condițiile cerute de lege (suprafață, dependințe etc.) tocmai pentru că legea a fost dată pentru a-i proteja interesele.
În consecință, având în vedere aceste considerente, în mod corect au reținut instanțele că spațiul în litigiu poate fi vândut în condițiile Legii 85/1992 câtă vreme a fost închiriat și folosit ca având destinația de locuință și este intabulat în cartea funciară ca spațiu locativ de sine stătător cu părți comune indivize.
Având în vedere cele mai sus arătate, văzând și limitele în care instanța de recurs a fost investită, față de dispozițiile art.312 al.1 pr.civ. raportat la art.304 pct.9 pr.civ. art.306 al.2 pr.civ. instanța va respinge recursul declarat de pârâta - de Întreținere și Servicii Energetice " Serv" SA împotriva deciziei civile nr.740/A/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În baza art.274 pr.civ. va obliga recurenta la plata către intimata a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta - DE ÎNTREȚINERE ȘI SERVICII ENERGETICE " SERV" SA împotriva deciziei civile nr.740/A/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă recurenta la plata către intimata a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - G - - -
Grefier,
- -
Red.FȘ/20.01.2010
Tehnored.MM/2 ex/03.02.2009
Instanță fond: Judecătoria Timișoara - jud.
Inst.apel: Tribunalul Timiș - jud.,
Emis 3 comunicări
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu
