Obligație de a face. Decizia 463/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 463

Ședința publică de la 22 Mai 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu

JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin

JUDECĂTOR 3: Paula Păun

Grefier - -

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul G- împotriva deciziei civile nr. 93 din data de 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 14154 din 26 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA C - COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991, COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991 D, OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ D, având ca obiect Legea nr.18/1991.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat, reprezentând recurentul reclamant G, și consilier juridic, reprezentând intimata pârâtă PRIMĂRIA C - COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991, lipsind intimații pârâți COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991 D, OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a pus în discuție, din oficiu, calificarea căii de atac ce se putea exercita împotriva sentinței civile nr. 14154 din 26 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, precum și instanța competentă să soluționeze această cale de atac.

Avocat, pentru recurentul reclamant, a considerat că hotărârea instanței de fond putea fi atacată cu recurs, întrucât cererea principală era fond funciar, iar cea de-a doua obligație de a face. În această situație, competența soluționării recursului aparținea tribunalului. A pus concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei la tribunal, pentru judecarea recursului.

Pe fondul cauzei, a arătat că reclamantul a formulat două cereri principale și una subsidiară, ce nu a fost analizată de instanțe, privind atribuirea diferenței de teren ce lipsea în fapt vânzătorului. A pus concluzii de admitere a recursului, casarea celor două hotărâri și trimiterea spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.

Consilier juridic, pentru intimata pârâtă PRIMĂRIA C - COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991, a arătat că în raport de precizările făcute de reclamant, acțiunea civilă de față este o acțiune în obligație de a face, astfel încât împotriva sentinței părțile aveau la îndemână calea de atac a apelului, iar Curții de APEL CRAIOVA îi revine competența de a soluționa recursul.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului și menținerea celor două hotărâri.

CURTEA

Asupra recursului de față:

La data de 08.05.2007, reclamantul a chemat în judecată Primăria C - Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, Comisia Județeană D de aplicare a Legii nr. 18/1991 și D pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtele să îl pună în posesie asupra terenului în suprafață de 6.900 mp, situat în C, cartier, II, tarlaua 46, parcela 5, cu vecinătățile din titlul de proprietate nr. 583-48050/28.10.1993 sau să-i atribuie diferența de suprafață de 3.065 mp pe un amplasament similar; a mai solicitat obligarea D să aprobe documentația cadastrală pentru suprafața de 3.835. situată în tarlaua 46, parcela 5, în vederea intabulării dreptului de proprietate pentru această suprafață.

În motivarea plângerii, reclamantul a arătat că în favoarea defunctei s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 1,361 h, suprafață din care face parte și suprafața de 6.900. situată în tarlaua 46, parcela 5, dar că defuncta nu a fost pusă în posesie asupra terenurilor reconstituite.

A mai arătat că, potrivit certificatului de moștenitor nr. 1305/14.04.1993 și a certificatului de moștenitor suplimentar nr.21/16.05.2002, reclamantul este unicul moștenitor al defunctei, astfel încât, cu prilejul efectuării documentației cadastrale, a constatat că terenul în suprafața de 6.900. are, în realitate, suprafața de 3.835. situație care a condus la refuzul de a întocmi și aproba documentația cadastrală.

Reclamantul a conchis că este prejudiciat în acest mod, întrucât este privat de dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3.165. solicitând punerea în posesie asupra întregii suprafețe, precum și obligarea de a aproba cel puțin documentația privind suprafața de 3.165. urmând ca, ulterior, să fie intabulată și cealaltă suprafață de teren.

La termenul din 07.09.2007, reclamantul a învederat că a înstrăinat drepturile sale litigioase numitului G- și invocat excepția lipsei sale de calitate procesuală activă, solicitând introducerea în cauză, în aceeași calitate procesuală, a sus-numitului.

La 26 octombrie 2007, reclamantul G- a depus o precizare, arătând că în acțiunea introductivă s-au strecurat erori constând în indicarea greșită a suprafețelor în discuție ca fiind de 3.165. și 3.135. în loc de 3.065. și 3.835.

În consecință, reclamantul a solicitat instanței să oblige pârâtele să îl pună în posesie asupra terenului în suprafață de 6.900 mp, situat pe raza Municipiului C, cartier, II, tarlaua 46, parcela 5, cu vecinătățile din titlul de proprietate nr. 583-48050/28.10.1993 sau atribuirea diferenței de suprafață de 3.065 mp pe un amplasament similar, precum și obligarea D să aprobe documentația cadastrală pentru suprafața de 3.835. situată în tarlaua 46, parcela 5, în vederea intabulării dreptului de proprietate pentru această suprafață.

Prin sentința civilă nr.14154 din 26.10.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că defuncta a fost pusă în posesie asupra întregii suprafețe de 6900 mp. astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor suplimentar nr.21/2002, eliberat ca urmare a dezbaterii succesiunii acesteia, dar și din referatul întocmit de Serviciul de cadastru din cadrul OCPI D, potrivit căruia în, există suprapuneri de terenuri.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul G-, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului se arată că, în favoarea defunctei s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 1,361 ha, suprafață din care fac parte și 6.900 mp. situați în, p 5, însă în urma efectuării măsurătorilor cadastrale, s-a constatat că terenul în suprafață de 6.900 mp are în realitate 3.855 mp. situație ce a condus la refuzul OCPI de a întocmi și aproba documentația cadastrală.

Apelantul susține că a cumpărat de la reclamantul drepturile litigioase care formau obiectul dosarului -al Judecătoriei Craiova conform contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, autentificat sub nr.1534/18.07.2007 la BNP și.

Se arată că, instanța de fond a considerat că primul capăt al acțiunii introductive analizat din perspectiva art.64 din Legea 18/1991 este o operațiune specifică procedurii administrative prealabile prevăzută de Legea 18/1991 și că deficitul de suprafață până la 6900 mp. este determinat de alte cauze decât cea invocată.

Cum terenul din, p 5, nu are suprafața de 6900 mp. ci numai 3065 mp. apelantul consideră că diferența de teren până la 6900 mp. trebuie să-i fie atribuită reclamantului pe un amplasament similar.

Instanța din oficiu a solicitat actele premergătoare emiterii titlului de proprietate, precum și procesul-verbal de punere în posesie, actele ce au fost înaintate la 14.02.2008 si 25.02.2008.

S- a apreciat că apelul este calea de atac exercitată în cauză, pentru a nu priva părțile de o cale de atac, chiar dacă unul din capetele de cerere este în materia fondului funciar, întrucât cel de al doilea petit - de a fi obligat Oficiul de Cadastru la intabularea parțială a dreptului de proprietate - nu este evaluabil, și ca atare nu sunt incidente disp. art. 282 ind. 1 pr.civ.

Prin decizia nr.93 din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.-, s-a respins apelul declarat de apelantul reclamant G, cu domiciliul în C,-, jud. D împotriva sentinței civile nr. 14154 din - pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA C-COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991, COMISIA JUDEȚEANĂ D DE APLICARE A LEGII 18/1991, OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

Împotriva deciziei reclamantul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

Din oficiu, instanța a pus în discuția părților calificarea căii legale de atac care putea fi exercitată împotriva hotărârii pronunțate într-o cauză de fond funciar, în raport de dispozițiile titlului XIII din Legea nr.247/2005 și implicit instanța competentă în soluționarea acesteia.

În raport de excepția invocată din oficiu se constată întemeiat recursul, pentru următoarele considerente:

Reclamantul a investit instanța cu o acțiune cu două capete de cerere: obligarea Consiliului Local C de aplicare a Legii nr.18/1991 și a Comisiei Județene să îl pună în posesie asupra terenului de 6990 mp. situat în C cartier - II, tarlaua 46 parcela 5 sau acordarea unei diferențe de suprafață de 3065 mp. pe un amplasament similar și obligarea Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară D de a întocmi documentația cadastrală pentru 3835 mp. din 46, p. 5.

Rezultă din cererea introductivă că principalul capăt de cerere este cel privind punerea în posesie, solicitarea privind obligarea OCPI D de întocmire a documentației cadastrale constituind o cerere subsidiară, a cărei soluționare depinde de rezolvarea acțiunii principale.

Potrivit dispozițiilor art.5 din Titlul XIII din Legea nr.247/2005 hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului, iar hotărârile definitive și irevocabile susceptibile de înscriere în cartea funciară sunt comunicate din oficiu de către instanța de judecată birourilor de carte funciară.

Față de aceste norme legale, sentința nr.14154/26.10.2007 a Judecătoriei Craiova, era supusă numai căii de atac a recursului, în soluționarea căreia competența revine tribunalului, astfel încât, din eroare instanța sesizată cu calea de atac exercitată de reclamant a caracterizat-o ca apel.

În consecință, urmează să se admită recursul și conform art.312 alin.3 Cod pr.civilă să se caseze decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj, pentru soluționarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamantul G- împotriva deciziei civile nr. 93 din data de 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA C - COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991, COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991 D, OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

Casează decizia și trimite cauza pentru judecare în recurs la Tribunalul Dolj.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 22 Mai 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red.-

Tehn.2 ex

29.05.2008

Președinte:Gabriela Ionescu
Judecători:Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin, Paula Păun

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 463/2008. Curtea de Apel Craiova