Obligație de a face. Decizia 469/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 469/R-CM
Ședința publică din 04 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
Judecător: - -
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în municipiul P,-, -.E,.1,.4, județul A, împotriva sentinței civile nr.88/CM din 01 februarie 2008,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-reclamant - asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.107/30 aprilie 2008, emisă de Cabinet individual -Baroul A, lipsă fiind intimata-pârâtă
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea constată că nu sunt cereri de formulat și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul recurentului-reclamant arată că motivele de recurs au la bază acte care sunt de fapt adrese depuse la dosar. Mai precizează că cel pe care-l asistă a solicitat instanței obligarea intimatei-pârâte la eliberarea adeverințelor pentru drepturile salariale, atestate prin adresele depuse.
Casa Județeană de Pensii A nu a luat în calcul adresele, ci numai adeverințe, acesta fiind motivul pentru care solicită eliberarea lor de către societate.
Primul motiv de recurs îl constituie eliberarea unei adeverințe cu privire la sporul de conducere, ce reiese din carnetul de muncă fiind consemnat la poziția 12, poziția 23 pentru care este anexată și o adresă, poziția 25 pentru care există depusă o adresă și poziția 23 la care există o decizie de încadrare, din care reiese faptul că a avut o muncă de conducere. Aceste poziții și adresele emise cu privire la acestea trebuie să stea la baza emiterii adeverințelor solicitate.
C de al doilea motiv de recurs se referă la sporul de izolare de 15%, dovedit prin adresa din 1981 de unde reiese că a desfășurat muncă pe șantierul de pe, în condiții de izolare, desfășurând o muncă cu grad mare de dificultate.
Cu privire la acesta arată că instanța de fond a admis sporul de șantier fără a-l admite pe cel de izolare, ori unul fără altul nu este posibil.
Sporul pentru lucru sistematic peste programul normal constituie cel de al treilea motiv de recurs.
Recurentul-reclamant a lucrat la: autostrada B-P, șantierul de pe, drumul național Schitu-Golești la Curtea de A, modernizarea național de la Curtea de A la și până la șoseaua națională P-Rm.V, Casa Poporului etc. efectuând în mod sistematic muncă peste programul de lucru, ce a presupus efort fizic, reducându-se timpul de odihnă și relaxare, reprezentând o afectare a sănătății.
Solicită instanței de judecată să oblige intimata-pârâtă B la eliberarea adeverințelor. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, onstată că:
Prin acțiunea înregistrată la data de 23.08.2007, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâta SA B, solicitând obligarea acesteia la eliberarea adeverinței privind sporurile acordate în perioada 13.05.1968-19.08.1978 și 20.05.1978-30.12.1989, cu specificarea salariului tarifar real pentru perioada 19.08.1975-01.07.1977.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost salariatul societății pârâte până la 01.01.2001, când s-a pensionat și a adresat acesteia o cerere pentru eliberarea unei adeverințe din care să reiasă salarul tarifar în perioada 19.08.1975-01.07.1977. întrucât în mod eronat i s-a recalculat pensia, folosindu-se salariul minim pe economie, în locul salariului real de 3.500 lei/lunar, înscris și în carnetul său de muncă. Reclamantul a mai arătat că în perioada 19.08.1975-20.05.1978 a fost detașat în Libia, însă în perioadele 13.05.1968-19.08.1978 și 20.05.1978-30.12.1989 a lucrat ca inginer constructor direct în șantier, beneficiind de spor de șantier, spor de izolare, spor pentru lucrul sistematic peste programul normal, precum și de spor de conducere. La cererea sa societatea pârâtă i-a răspuns că nu i se poate elibera adeverința întrucât arhiva unității, cu toate documentele, a ars în întregime în incendiul ce a avut loc în data de 23.01.1999 iar această adeverință îi este necesară la recalcularea drepturilor de pensie.
La data de 12.09.2007, reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că a inserat în mod eronat perioada 13.05.1968-19.08.1975 la spor de izolare iar sporul pentru lucru sistematic peste programul normal vizează ambele perioade indicate în acțiune.
La data de 29.10.2007 s-a depus întâmpinare de către pârâtă, prin care a arătat că se află în imposibilitate obiectivă de eliberare a adeverinței solicitată, întrucât arhiva societății a fost distrusă în întregime într-un incendiu, la data de 23.01.1999.
Prin sentința civilă nr.88/1.02.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosar nr-, a fost admisă în parte acțiunea precizată, formulată de reclamant.
A fost obligată pârâtă să elibereze reclamantului o adeverință care să cuprindă salariul și sporurile cu caracter permanent pentru perioada lucrată de acesta în Libia, respectiv 19.08.1975 - 01.07.1977, având în vedere și mențiunile din carnetul de muncă al reclamantului, precum și sporul de șantier de 15% corespunzător perioadelor 13.05.1968 - 19.08.1975 și 20.05.1978 - 30.l2.1989.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, reclamantul a avut calitatea de salariat al pârâtei până la data de 01.01.2001, după cum reiese din mențiunile efectuate chiar de către pârâtă în carnetul de muncă al reclamantului.
Verificând aceste mențiuni s-a constatat că și în perioadele indicate de către reclamant, respectiv 13.05.1968-19.08.1975, 20.05.1978-30.12.1989 și 19.08.1975-01.07.1977, acesta a avut calitatea de salariat al pârâtei.
Întrucât pârâta a arătat prin întâmpinare că nu poate elibera adeverința solicitată de către reclamant doar din motivul că toată arhiva societății a fost distrusă într-un incendiu în anul 1999, tribunalul a considerat necesar a audia un martor.
Din declarația martorului a reieșit că acesta a fost coleg de serviciu cu reclamantul în perioada 1968-2000 iar acesta din urmă a fost șef de brigadă și șef de lot, fără a putea indica perioada pentru fiecare funcție în parte, existând chiar și perioade în care acesta nu a avut și funcție de conducere. Însă martorul a subliniat că reclamantul a beneficiat de spor de șantier, care avea caracter permanent, așa încât tribunalul urmează a reține ca întemeiată cererea reclamantului în acest sens, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 5, coroborate cu cele ale art. 40 alin. 2 lit. h din Codul muncii.
Din declarația martorului, dar și din mențiunile efectuate în carnetul de muncă al reclamantului se reține că în perioada 1975-1977 acesta a fost detașat în interesul serviciului în Libia, însă se menționează în carnetul de muncă salariul tarifar din acea perioadă, acesta urmând a fi avut în vedere de către Casa Județeană de Pensii A, potrivit art. i1 alin. 1 din Decretul nr. 92/1976.
Tot declarația martorului a stat la baza convingerii instanței că cererea reclamantului privind sporul de conducere nu este întemeiată, acesta subliniind că în decursul perioadelor indicate de acesta nu a avut funcții de conducere în mod permanent.
De asemenea, instanța apreciază că nu s-a făcut dovada cu martorul audiat a temeiniciei cererii pentru sporul de izolare și pentru sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal, așa încât urmează a respinge aceste solicitări.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate invocând dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă.
În primul motiv de recurs se susține că în mod greșit nu s-a admis acțiunea și pentru capătul de cerere vizând sporul de conducere, dovedit cu martorul audiat, cu înscrierile din cartea de muncă și adresele depuse în recurs.
Al doilea motiv de recurs susține că în mod greșit nu a fost acordat sporul pentru izolare, de 15%, pe perioada: 20.05.1981 - 1.02.1984, dovedit cu adresa din 21.05.1981, prin care se face dovada că reclamantul a participat la lucrări de pe șantierul de pe.
În motivul trei de recurs se susține că în mod greșit nu a fost acordat sporul pentru lucru sistematic peste programul normat de lucru, pentru perioadele 13.05.1968 - 19.08.1975; 20.05.1978 - 30.12.1989, când i se cuvenea un spor de 25%, pentru lucrările de pe autostrada B - P, șantierul; Drumul Național de la Schitu Golești - Curtea de A, multe pasaje subterane rutiere din B, lucrări realizate peste normale de program.
În recurs au fost depuse adresele aflate la filele 58 - 60 dosar.
Curtea analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că acesta este întemeiat, urmând a-l admite ca atare, în baza art.312 Cod pr.civilă, cu modificarea în parte a sentinței și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe, care să cuprindă și sporurile de conducere, izolare și pentru lucru sistematic peste programul normat, cu menținerea în rest a sentinței.
Primul motiv de recurs este întemeiat urmând a-l admite ca atare, constatând că s-a făcut dovada sporului de conducere, cu înscrisurile din Cartea de muncă, cu adrese eliberate de intimată și cu depoziții de martori.
Drept urmare, intimata va fi obligată să-i elibereze reclamantului o adeverință, care să cuprindă și sporul de conducere, pentru perioadele următoare și în procentele următoare:
- 1.07.1970 - 1.04.1973, spor de 10%, dovedit cu înscrisurile de la po0ziția nr.12 din carnetul de muncă;
- 1.10.1980 - 1.12.1980, spor de 5%, dovedit cu înscrisurile de la poziția nr.23 din carnetul de muncă și cu adresa nr.11C/2487/col 1980/25.09.1980 (fila 58);
- 20.05.1981 - 1.02.1984, spor de 4%, dovedit cu înscrierea de la poziția nr.25 din carnetul de muncă și cu adresa nr.11C/932/23.05.1981 (fila 58);
- 1.02.1984 - 01.04.1984, un spor de 6 %, dovedit cu înscrierile de la poziția nr.26 din carnetul de muncă și cu adresa nr.11C/76/col 1984 din 18.01.1984 (fila 59);
- 1.04.1984 - 1.04.1985, un spor de 5%, dovedit cu înscrierile de la poziția nr.27 din carnetul de muncă și cu decizia nr.11C/8.05.1984 (fila 60);
- 1.04.1985 - 1.07.1989, un spor de 7%, dovedit cu adresa nr.11C/572 col 1985 din 11.06.1985 (fila 59).
Al doilea motiv de recurs vizând sporul pentru izolare este întemeiat, urmând a-l admite ca atare, având în vedere că în perioada 20.05.1981 - 1.02.1984, reclamantul a efectuat lucrări pe șantierul, lucrări cu grad de dificultate crescut, executate departe de familie și societate, într-o zonă montană de mare altitudine, nelocuită și improprie accesului persoanelor din familie.
De precizat faptul că punctul de lucru se afla la, unde erau amplasate niște barăci de lemn, stație de turnat asfalt și de preparat betoane.
Instanța consideră că se cuvine sporul de 15% pentru izolare, în condițiile în care instanța de fond a admis sporul de șantier de 15%, ori ce șantier presupunând o izolare, cu atât mai mult șantierul de pe, unde reclamantul a efectuat lucrări, fapt dovedit cu declarația de martor și cu adresa nr.11C/932/21.05.1981(fila 58 dosar).
Al treilea motiv de recurs, vizând sporul pentru lucru sistematic peste programul normal este întemeiat urmând a-l admite ca atare și aoo bliga pe intimată să elibereze o adeverință care să cuprindă acest spor de 25% pentru perioadele: 13.05.1968 - 19.08.1975 și pentru 20.05.1978 - 30.12.1989, numai pentru intervalul de timp cuprins între 1.04.- 30.09 ale fiecăruia din anii menționați anteriori.
Programul normal de lucru este de 8 ore pe zi, reclamantul făcând dovada că a lucrat peste acest program, respectiv 10 ore zilnic, pe perioadele cuprinse între 1.04 - 30.09 ale fiecăruia dintre anii amintiți anterior.
Cu martorul audiat s-a făcut dovada depășirii programului normal, cu prilejul efectuării lucrărilor pe autostrada B - P; șantierul; Drumul Național de la Schitu-Golești la Curtea de A; modernizarea Național Curtea de A -; refacerea totală a, de la Podul până la; subteran rutier,; amenajarea nodului hidrotehnic Mihăilești, jud. I; galeria metrou B; amenajări de platforme, esplanade pentru fațada și pereții laterali de la Casa Poporului.
Pentru aceste considerente va fi admis recursul, cu modificarea în parte a sentinței de la fond, în sensul arătat anterior și cu menținerea în rest a acesteia.
În baza art.274 Cod pr.civilă, intimata va fi obligată la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată, către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în municipiul P,-, -.E,.1,.4, județul A, împotriva sentinței civile nr.88/CM din 01 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind Societatea de Construcții în Transporturi B ( SA B), cu sediul în sector 2, nr.3
Obligă pe intimata-pârâtă să elibereze adeverința care să cuprindă și următoarele sporuri:
- sporul de conducere aplicat la salariul tarifar, pentru perioadele:
- 1.07.1970 - 1.04.1973, spor de 10%;
- 1.10.1980 - 1.12.1980, spor de 5%;
- 20.05.1981 - 1.02.1984, spor de 4%,;
- 1.02.1984 - 01.04.1984, un spor de 6 %,;
- 1.04.1984 - 1.04.1985, un spor de 5%,;
- 1.04.1985 - 1.07.1989, un spor de 7%.
- sporul pentru izolare, de 15%, pentru perioada 20.05.1981- 1.02.1984;
- spor de lucru sistematic peste programul de lucru normat, de 25%, pentru perioadele:
- 13.05.1968 - 19.08.1975;
- 20.05.1978 - 30.12.1989, numai pentru intervalul de timp cuprins între 1.04 - 30.09 a fiecărui an.
Menține în rest sentința.
Obligă pe intimată la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată, către recurent.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
/Ex.4/01.07.2008.
Jud.fond.;
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță
