Obligație de a face. Decizia 471/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 471/2008
Ședința publică din 24 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Victor Crețoiu
- - - judecător
- - - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.1140/16.10.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că la adresa instanței a răspuns Tribunalul Harghita.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța, luând în considerare actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față
Prin acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Târgu Mureș, Tribunalul Harghita, Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale, Casa Județeană de Pensii H și Ministerul Finanțelor Publice, înregistrată inițial la 27.04.2007 la Tribunalul Harghita sub nr- și declinată spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului Sibiu prin sentința civilă nr. 2001/07.06.2007, s-a solicitat obligarea primilor cinci pârâți în solidar la recalcularea indemnizației de maternitate, a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă și pentru îngrijirea copilului bolnav primite în perioada mai-august 2004 și la plata sumelor astfel rezultate reactualizate în funcție de indicii de inflație, iar ultimul pârât să fie obligat să vireze sumele necesare în bugetul Ministerului Justiției pentru realizarea dreptului său.
În motivare arată că prin sentința civilă nr. 1589/D/2006 a Tribunalului Bacăua fost admisă acțiunea privind acordarea drepturilor salariale rezultând din majorarea indemnizației de bază cu 30% și respectiv 40% pe perioada 01 ianuarie 2003-31 martie 2006, înlăturându-se astfel starea de discriminare față de magistrații care au beneficiat de "sporul de corupție". De asemenea prin sentința civilă nr. 671/2006 a Tribunalului Bacău, modificată prin decizia nr. 1405/2006 a Curții de Apel Bacăuis -a acordat sporul de vechime cuvenit de 5% corespunzător vechimii de 3 ani împlinită la 15.08.2003.
Cum în perioada mai - august 2004 când a funcționat ca judecător la Judecătoria Miercurea C, a fost în concediu medical conform adeverințelor depuse la Tribunalul Harghita, iar ca efect al hotărârilor judecătorești menționate s-a modificat baza de calcul a drepturilor de asigurări sociale cuvenite potrivit art.98 și 99 din Legea 19/2000 modificată prin Legea 577/2003, prin creșterea corespunzătoare a venitului lunar realizat, consideră că cererile sunt întemeiate în baza art. 2 din OG 1/2006 și art. 133 raportat la art.5 din Legea nr. 19/2000.
În probațiune s-au depus hotărârile judecătorești invocate, s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinările formulate în cauză, pârâții s-au opus admiterii recursului, cu mențiunea că pentru și în numele pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor (actuala titulară) întâmpinarea a fost depusă de DGFP Sibiu.
Prin sentința civilă nr. 1140/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de Apel Târgu Mureș și Tribunalul Harghita și ca urmare au fost obligați pârâții la recalcularea indemnizației de incapacitate temporară de muncă datorată reclamantei în perioada iunie - iulie 2004 luând ca bază de calcul indemnizația de încadrare brută lunară majorată cu 30% majorată cu 30% până la data de 30.01.2004 și cu 40% începând cu 01.05.2004 plus sporul de vechime de 5% cuvenit începând cu 15.08.2003.
Au fost obligați pârâții la plata diferențelor astfel rezultate în valoare actualizată de la data când erau datorate până la zi.
S-au respins alte cereri, cât și acțiunea față de pârâții CNPAS B, Casa Județeană de Pensii H - M C și Ministerul Economiei și Finanțelor
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pentru perioada în discuție reclamanta a beneficiat de indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, însă baza de calcul, conform art. 99 din Legea 19/2000 a fost inferioară celei cuvenite, respectiv fără luarea în calcul a sporului de vechime de 5% și al celui de 30-40%, recunoscute prin hotărâri judecătorești.
S-a mai reținut că potrivit art. 140 din Legea 19/2000, cuantumul indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă se determină prin aplicarea unui procent de 75% din baza de calcul stabilită conform art. 99 din aceeași lege.
Acțiune a fost respinsă față de pârâții CNPAS, CJP și Ministerul Economiei și Finanțelor avându-se în vedere că reclamanta nu se afla într-un raport juridic direct cu aceștia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției B solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, iar pe fond, respingerea acțiunii formulate.
În expunerea de motive invocă dispozițiile art. 108 din Legea 19/2000 și arată că în baza sentinței civile nr. 1589/D/2006 a Tribunalului Bacău pronunțată în dosar 808/2006, reclamanta a beneficiat de spor anticorupție pentru perioada iunie - iulie 2004, astfel că o nouă solicitare de acest gen este neîntemeiată.
Pe de altă parte critică soluția instanței de fond și în privința verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.23 din Legea 19/2000, concluzia fiind că modul de clacul al acesteia nu se bazează pe un calcul cert, ci pe presupunerea că baza de calcul, cu spor de vechime și spor de anticorupție, nu depășește de 5 ori salariul mediu brut.
În drept se invocă art. 304 pct.9 pr.civ.
Prin întâmpinare (fila 13), a solicitat menținerea sentinței instanței de fond în ceea ce privește această instituție ca fiind legală și temeinică.
CNPAS a solicitat prin înscrisul depus la filele 16-17 respingerea recursului, față de corecta reținere a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia de către instanța de fond.
În drept invocă dispozițiile art. 115-118 pr.civ.
DGFP Sibiu, în numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinare (filele 19-20) a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate.
În drept invocă dispozițiile art. 60 pr.civ. și Legea 500/2002.
Prin notele de ședință depuse la dosar la fila 31 și înregistrate la data de 18.02.2008, recurentul a invocat excepția depășirii atribuțiilor judecătorești, invocând în esență că instanțele nu au competența de a emite acte cu conținut normativ, generic, ci doar acte de aplicare individuală vizând un anumit caz.
Totodată, susține că depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și pronunțarea unor hotărâri judecătorești prin care sunt recunoscute și acordate aceste drepturi bănești reprezintă o încălcare a principiului constituțional al separației puterilor în stat.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și din oficiu prin raportare la dispozițiile art. 3041pr.civ. Curtea apreciază recursul de față ca fondat, urmând a-l admite în temeiul art. 312.pr.civ. pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Văzând dispozițiile art. 137 pr.civ. Curtea "se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Din această perspectivă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției depășirii atribuțiilor judecătorești, excepție invocată prin intermediul notelor de ședință de către recurentă, în sensul respingerii acesteia. Astfel, se apreciază că prin pronunțarea unei soluții de speță, instanța nu realizează prin interpretarea dată normei juridice o substituire în ceea ce privește atribuțiile legiuitorului, așa cum se susține. Prin interpretarea dată unui act cu conținut normativ nu se emit alte acte și ca urmare nu se poate susține încălcarea principiului constituțional al separației puterilor în stat.
Pe fond, soluția instanței de fond este criticabilă pentru următoarele motive:
Așa cum întemeiat susține recurentul prin intermediul motivelor de recurs și cum însăși reclamanta motivează în acțiunea introductivă de instanță prin sentința civilă nr. 1589/D/2006 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr. 808/2006 (fila 4-10 din dosar 2156/1996 al Tribunalului Harghita ) reclamantei i s-au acordat drepturile salariale reprezentând 30% și respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioadele 01.02.2003-30.04.2004 și respectiv 01.05.2004-01.04.2006.
Totodată, prin decizia civilă nr. 1405/2006 pronunțată de Curtea de Apel Bacău (fila 2 din dosarul nr. 2156/96 al Tribunalului Harghita ) în dosar -, reclamantei i s-a acordat sporul de vechime începând cu 30.01.2003 și până la pronunțarea hotărârii și apoi pentru viitor.
Se observă cu ușurință faptul că perioada pentru care în prezentul dosar reclamanta solicită sporul anticorupție de 30-40% și cel de vechime (mai 2004-august 2004 și respectiv începând cu 30.01.2003 sporul de vechime), se suprapune cu perioada pentru care deja deține titluri executorii, acestea fiind hotărârile judecătorești mai sus menționate.
Este adevărat că potrivit adresei nr. 1142/04.04.2008 emisă de Tribunalul Harghita pentru perioada iunie-iulie 2004 reclamantei nu i s-a luat în calcul sporul de 40% anticorupție, însă acest fapt nu constituie temei pentru admiterea acestei acțiuni.
Neexecutarea benevolă de către cel obligat la îndeplinirea unei obligații poate fi succedată doar de urmarea procedurii executării silite în baza titlului executoriu existent și nu de promovarea unei noi acțiuni cu aceleași efecte (art.3711și urm. pr.civ.).
De asemenea, dacă se consideră că pentru perioada în discuție drepturile salariale nu au fost corect calculate în baza hotărârilor judecătorești amintite, reclamanta are la îndemână instituția contestației la executare reglementată de art.399 și urm. pr.civ. și nu o nouă acțiune în justiție, așa cum am mai precizat.
Față de aceste împrejurări de fapt și de drept care determină admisibilitatea recursului, critica vizând verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 23 din Legea 19/2000, potrivit cărora "în baza de calcul prevăzută la alin. (1) și (2) nu poate depăși plafonul a de 5 ori salariul mediu brut", este rămasă fără obiect așa încât nu va mai fi analizată.
Pentru aceste motive, sentința atacată va fi modificată în parte, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Târgu -M și Tribunalul Harghita.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.1140/16.10.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
(continuarea minutei deciziei civile nr. 471/2008)
Modifică în parte sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Târgu -M și Tribunalul Harghita.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.04.2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
Tehnored. /2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa, Victor Crețoiu
