Obligație de a face. Decizia 477/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 477/R/2008 | |
Ședința publică 27 februarie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Viorica Crișan | - - |
JUDECĂTORI: Viorica Crișan, Marta Carmen Vitos Traian | - - - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta - Transilvania Nord - și respectiv, de către pârâtul, împotrivadeciziei civile nr. 576/A din 18 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente - Transilvania Nord -, consilier juridic și reprezentanta pârâtului recurent, avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul reclamantei este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, iar recursul pârâtului recurent este legal timbrat cu 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta pârâtului recurent depune la dosar copia unui extras de cont pentru a dovedi achitarea restului de creanța datorată cu titlu de despăgubiri către - SRL, copia unei scrisori din partea acestei societăți și chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial, iar reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar o notă de cheltuieli și concluzii scrise.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamantei recurente susține recursul potrivit memoriului scris depus la dosar, solicită admiterea acestuia, desființarea în parte a hotărârii atacate cu privire la respingerea apelului formulat de către reclamantă și în consecință desființarea în totalitate a sentinței pronunțate de prima instanță și respingerea în întregime cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată potrivit notei de cheltuieli depuse la dosar.
Cu privire la recursul formulat de către pârâtul, reprezentanta reclamantei recurente pune concluzii de respingere a acestuia.
Reprezentanta pârâtului recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, în principal modificarea în parte a hotărârii recurate cu consecința respingerii excepției prematuritării capătului de cerere din acțiunea reconvențională având ca obiect pretenții, iar în subsidiar solicită să se dispună casarea parțială a hotărârii recurate în ceea ce priveșete soluționarea excepției prematurității capătului de cerere din acțiunea reconvențională având ca obiect pretenții și în consecință trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței depuse la dosar. Solicită de asemenea respingerea recursului formulat de către reclamantă ca fiind nefondat.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.13723/10.11.2004, pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosar civil nr.2532/2004 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta TRANSILVANIA NORD - - Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice C, împotriva pârâtului și admițându-se cererea reconvențională formulată de pârât, reclamanta - - Caf ost obligată să mute pe cheltuiala sa cablurile electrice care străbat transversal proprietatea pârâtului pe o lungime de aproximativ 25 ml.
Totodată - a fost obligată să-i elibereze pârâtului avizul de amplasament al construcției în vederea eliberării de către primăria C-N a autorizației de construire, la plata sumei de 380.800.000 lei cu titlu de despăgubiri și la 26.953.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că pârâtul este proprietarul terenului de 598 mp situat în C-N-, înscris în CF 10683 C-N cu nr.top.22164/15/1 și 22164/16/1 și în această calitate a început edificarea pe teren a unui complex comercial în regim de pentru care a avut eliberat certificatul de urbanism nr.4348/7.10.2003.
Certificatul de mai sus condiționa obținerea autorizației de construire de obținerea avizelor necesare dintre care, avizul "" - a fost negativ, punându-i-se pârâtului în vedere de a modifica mai întâi poziția obiectivului la o distanță de 0,6 în plan orizontal față de instalațiile electrice.
În urma săpăturilor efectuate pentru edificarea construcției pârâtul a descoperit că pe terenul proprietatea sa erau îngropate cabluri electrice aparținând societății reclamantă, fapt necontestat de aceasta.
Din probele administrate în cauză, judecătoria a stabilit că - nu a respectat traseul pe care trebuia să-l urmeze instalarea cablurilor, respectiv în zona, la circa 60 cm de bordură sau zona de pe lângă trotuar la circa 70 cm de bordură iar la intersecția str. - cu str. -, conform planșei, traseul forma un unghi drept, ocolind astfel parcela pârâtului.
Având în vedere prevederile art.41 din Constituția României prima instanță a reținut că este nelegală solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la suportarea cheltuielilor necesare mutării cablurilor electrice.
A mai apreciat judecătoria că interdicțiile stabilite în sarcina persoanelor fizice prin art.39 al Legii energiei nr.318/2003, fără a se avea în vedere și dispozițiile Constituției României și ale CEDO, ar constitui în cauza de față un abuz de drept.
Prima instanță a considerat întemeiat și petitul prin care pârâtul a solicitat reclamantei să-i plătească despăgubiri în sumă de 380.800.000 lei. Astfel, conform contractului de execuție lucrări nr.584/03.12.2003, încheiat de pârât cu - CONSTRUCȚIA SRL, data începerii lucrărilor a fost stabilită ca fiind 15.12.2003 iar finalizarea lor trebuia să se facă până la data de 20.05.2004. Prin acest contract s-a prevăzut o clauză penalizatoare care prevede la pct.8 pct.2 "în cazul în care în termen de 90 de zile de la data de 15.12.2003 nu se face predarea terenului pentru construcție și nu s-au început lucrările din cauza uneia dintre părți, contractul este nul, iar partea care a determinat nulitatea contractului plătește despăgubiri și daune interese de 25% din valoarea contractului, în favoarea celeilalte părți". Pentru că nu și-a respectat obligația de predare a terenului în termen de 90 de zile de la data de 15.12.2003, pârâtul deja a fost notificat de firma societății oare pentru a achita suma de 380.800.000 lei. Cauza directă și evidentă a nerespectării obligației sale contractuale de predare a terenului și autorizațiilor o constituie neacordarea avizului de către reclamantă. Față de cele reținute, în temeiul art.998-999.civ. a fost obligată reclamanta și la achitarea sumei solicitate de către pârâtul reconvențional cu titlu de despăgubiri iar în temeiul art.274 proc.civ. ca și parte procesuală căzută în pretenții, a obligat reclamanta la 26.953.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului, reprezentând taxa judiciară timbru, taxa judiciară și onorariu avocațial.
Tribunalul Cluj, prin.civ.nr.576/A/18 oct.2007, admițând în parte apelul declarat de reclamantă a schimbat în parte sentința pronunțată în sensul admiterii în parte a cererii reconvenționale formulată de pârâtul după cum urmează:
Respinge ca lipsită de obiect cererea având ca obiect obligarea reclamantei la eliberarea avizului de amplasament al construcției în vederea eliberării autorizației de construire de către Primăria C-
A fost respinsă ca prematură cererea în pretenții iar reclamanta a fost obligată să plătească în favoarea pârâtului cheltuieli de judecată parțiale de 808,30 lei.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței și au fost compensate cheltuielile de judecată în apel, intimatul fiind obligat să-i plătească apelantei suma de 643,70 lei.
S-a reținut în considerentele deciziei că judecătoria a pronunțat o soluție corectă respingând ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.
În ce privește cererea reconvențională se arată că dispozițiile art.39 din Legea nr.318/2003 vor fi raportate la calitatea intimatului de proprietar al terenului pe care sunt amplasate cablurile electrice. În cauză nu s-a făcut dovada că pârâtul avea cunoștință de existența cablurilor amplasate pe terenul său de 598 mp de pe-.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat în apel reiese că la momentul realizării rețelei electrice aceasta nu s-a amplasat pe domeniul public, Statul Român nefiind înscris în CF, iar lărgirea succesivă a str. - nu a influențat poziționarea rețelei electrice subterane.
Prin completarea la raportul de expertiză s-a stabilit că traseul rețelei electrice în zona imobilului pârâtului trebuia să fie paralel cu strada -, amplasat în zona trotuarului la circa 70 cm de bordură.
Ca urmare, tribunalul a stabilit pe baza dovezilor că rețeaua electrică nu a fost amplasată pe domeniul public ci pe terenul aflat în prezent în proprietatea reclamantului.
La data judecării apelului reclamanta a luat măsura devierii rețelei electrice de pe terenul în litigiu, și a procedat la emiterea avizului de amplasament, aviz care era eliberat la data înregistrării cererii de apel, astfel că această din urmă cerere a fost respinsă ca lipsită de obiect.
Tribunalul a apreciat însă nefondată susținerea apelantei în sensul că pârâtul este obligat să suporte toate cheltuielile ocazionate de modificarea rețelei, astfel că s-a stabilit că în cauză dispozițiile art.37 alin.7 din Legea nr.318/2003 nu sunt incidente.
În ședința publică din 20 mai 2005, dos.civ.1978/2005 al Curții de APEL CLUJ, instanța din oficiu a invocat excepția de prematuritate a capătului de cerere al acțiunii reconvenționale pentru obligarea reclamantei la plata sumei de 380.800.000 ROL cu titlu de despăgubiri, motivat pe faptul că prejudiciul nu este cert, față de " Construcția" SRL nefiind făcută nici o plată.
În cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosarul menționat, reclamantul reconvențional a arătat că a ajuns la o înțelegere cu orul în sensul de a suspenda orice procedură inițiată de acesta în vederea recuperării sumei respective până la finalizarea prezentului litigiu. S-a depus la dosarul cauzei protocolul încheiat între părți în cuprinsul căruia s-a consemnat obligația beneficiarului de a plăti despăgubirile ce îi cad în sarcină conform contractului încheiat între părți după soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului cu -, în termen de 30 de zile.
Raportat la cele ce preced, s-a constatat că excepția prematurității capătului de cerere examinat este întemeiată și a fost respinsă pentru considerentele ce preced.
Tribunalul a constatat de asemenea că prin sentința civilă nr.2949/C/2004 a Tribunalului Cluja fost respinsă cererea formulată de creditoarea - CONSTRUCȚIA SRL în contradictoriu cu debitorul. Cererea a fost promovată în baza dispozițiilor nr.OG5/2001 și s-a solicitat obligarea debitorului la plata sumei de 380.800.000 lei vechi în baza Contractului de executare lucrări nr.584/03.12.2003. Instanța a reținut în considerentele hotărârii că nu s-a făcut dovada unui înscris sau a unui contract însușit de ambele părți din care să rezulte că debitorul ar fi fost de acord cu plata sumelor solicitate de creditoare.
Împotriva deciziei instanței de apel, reclamanta și pârâtul au declarat recurs.
Prin recursul declarat de reclamanta - " Distribuție Transilvania Nord" - Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice C s-a cerut admiterea lui și desființarea în parte, admiterea în totalitate a apelului și în consecință schimbarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reconvenționale și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului se arată că prin decizia tribunalului a fost menținută dispoziția sentinței primei instanțe pentru obligarea societății la mutarea cablurilor electrice care străbat proprietatea pârâtului pe o lungime de aprox. 25 ml și adâncime de 1,5- 2 ml și la o distanță de 4 de trotuar.
În această privință decizia pronunțată este nelegală deoarece în acel moment cererea principală era rămasă fără obiect, iar pârâtul a construit fără a avea autorizație de construcție, la cererea lui fiind eliberat un aviz negativ pentru săpături în zona de protecție și siguranță a liniei electrice - 10 Kv, prin acțiunile ilegale întreprinse făcându-se vinovat de deteriorarea liniei electrice, apoi nu a permis societății intrarea în incintă pentru repararea liniei electrice și nu a respectat interdicțiile legale ale art.39 din Legea nr.318/2003 privind efectuarea de săpături în zona de siguranță a liniilor electrice de distribuție fără acordul operatorului de distribuție.
În timpul judecății la fond, construcția a ajuns la nivelul de parter și etaj deoarece pârâtul a continuat să construiască în lipsa avizelor și autorizației necesare, refuzând sistematic accesul recurentei pentru înlăturarea stării de pericol.
Conform art.37 alin.7 al legii anterioară a energiei nr.318/2003 cel obligat la suportarea cheltuielilor generate de devierea rețelei electrice este pârâtul din culpa căruia s-au datorat toate modificările.
Recurenta contestă reținerea instanței de apel asupra nerespectării amplasamentului liniei electrice arătând că a existat un proiect cu nr.1933/1979 al lucrării de alimentare cu energie electrică a Stației de pompare a apei din str.- Ortodoxe prin care s-a stabilit inclusiv amplasamentul liniei, traseu care a fost respectat și mai mult de atât pârâtului i-ar fi revenit sarcina dovezii amplasării ilegale a rețelei pe terenul său.
Legalitatea amplasării liniei de alimentare cu energie este certificată și de anexa la Autorizația de funcționare a societății recurentă emisă în anul 2002, de către Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei Electrice.
Conform art.16 alin.1 al Legii nr.13/2001 (respectiv art.16 alin.1 al Legii nr.318/2003) s-a instituit un drept de uz și servitute pentru asigurarea exploatării și funcționării capacităților energetice asupra terenurilor ocupate de acestea, drepturi ce se exercită gratuit pe toată durata de viață a capacităților energetice.
Având în vedere și Deciziile Curții Constituționale nr.72/2004; 140/2004; 167/2004 și 41/2005 și caracterul de utilitate publică al activităților și serviciilor desfășurate de recurentă este criticată ca nefondată susținerea instanței cu privire la neaplicarea dispozițiilor art.37 alin.7, art.39 din Legea nr.318/2003, actualmente art.41 alin.7 și art.46 din Legea 13/2007.
S-a mai precizat că în timpul judecății la fond, după finalizarea lucrărilor de deviere a rețelei, recurenta i-a eliberat pârâtului avizul favorabil nr.94F/2004.
În soluționarea acțiunii, instanța trebuia să caracterizeze acțiunea după natura dreptului și scopului urmărit prin acțiune iar în cauză scopul urmărit de pârâtul intimat prin mutarea cablurilor a fost acela de a obține avizul de amplasament, în vederea obținerii autorizației de construire, aviz care fiind acordat, așa cum cel interesat a și recunoscut, cererea lui a rămas fără obiect.
Soluționând diferit cele două petite ale acțiunii reconvenționale de mutare a rețelei și eliberare a avizului, ambele conținând obligație de a face, decizia tribunalului este contradictorie.
În acest sens, recurenta arată că pentru mutarea cablurilor inactive de pe terenul său, pârâtul a promovat un alt dosar cu nr- al Tribunalului Comercial Cluj. În plus, cablurile inactive se află în prezent în subsolul terenului ocupat integral de construcție, nemaiputând fi îndepărtate.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul a cerut respingerea recursului reclamantei ca nefondat.
Prin recursul declarat de pârâtul s-a cerut admiterea lui și în principal, modificarea sentinței în sensul respingerii excepției prematurității capătului de cerere în pretenții și în subsidiar, casarea parțială a sentinței în ce privește soluționarea pe excepția de prematuritate a cererii în pretenții și trimiterea excepției spre rejudecare.
Se solicită cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului pârâtului se arată că admiterea excepției de prematuritate a cererii de obligare a intimatei la plata sumei de 380.800.000 ROL pe care la rândul său o datorează - CONSTRUCȚIA SRL este netemeinică și nelegală fiind încălcate dispozițiile art.304 pct.7 proc.civ.
În cauză, prejudiciul a fost deja produs în anul 2003 când - - a refuzat eliberarea avizului favorabil de amplasament și l-a pus pe pârât în imposibilitatea de a-și respecta obligațiile contractuale față de - CONSTRUCȚIA SRL conform prevederilor art.6.2 din contract, respectiv de a preda terenul pentru construcții până la data de 13.12.2003.
Conform art.8.2 din același contract în cazul în care nu se va face predarea terenului în termen de 90 zile de la data de 15.12.2003, contractul este considerat nul iar partea care a determinat nulitatea plătește despăgubiri și daune interese de 25% din valoarea contractului.
Având în vedere că în CF nu exista înscrisă nici o sarcină, recurentul susține că nu avea cum să aibă cunoștință de existența cablurilor electrice, lucrările de săpături fiind începute după ce a obținut certificatul de urbanism.
, în dosar nr.5244/2004 a început inițial procedura somației de plată iar în baza protocolului încheiat cu acesta la 6.10.2004 s-a convenit de a nu fi acționat în judecată până la clarificarea despăgubirilor ce formau obiectul prezentei cauze.
Pentru recurent obligația de plată a despăgubirilor către antreprenor a devenit exigibilă în martie 2004, când s-au împlinit cele 90 de zile iar prejudiciul este cert tot din acel moment. Amânarea obligației de plată neavând influență asupra caracterului cert al prejudiciului, obligația era afectată doar de termen și nu de o condiție.
Caracterul cert al prejudiciului s-a dovedit și cu faptul că acesta nu a fost reparat de - iar în această privință recurentul își argumentează soluția și prin considerentele sentinței judecătoriei.
Tribunalul a pierdut din vedere voința juridică a părților contractului de executare lucrări și înțelegerea manifestată de - CONSTRUCȚIA SRL de amânare a obligației de plată înțelegând lipsa de vină a recurentului în nerespectarea obligațiilor contractuale ca urmare a conduitei culpabile a - -.
După pronunțarea deciziei civile nr.576/A/2007 prin care a fost respinsă ca prematură cererea în pretenții la cererea antreprenorului recurentul a fost obligat să achite suma de 38.080 lei întrucât în caz contrar s-ar solicita dobânzi legale.
Menținerea dispoziției de respingere ca prematură a cererii de despăgubire ar determina un nou litigiu împotriva -, procese care ar fi împovărătoare pentru părțile în proces.
Printr-un ultim argument recurentul arată că la 1.11.2007 s-a încheiat cu antreprenorul un nou protocol prin care părțile au convenit că despăgubirile datorate potrivit protocolului din 6.10.2004 vor fi achitate eșalonat în termen de 90 de zile de la emiterea facturii fiscale nr.37/ 1. 11. 2007, situație în care cererea în despăgubiri nu putea fi respinsă ca prematură.
Prin întâmpinarea depusă la dosar reclamanta a cerut respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârât.
Curtea de Apel, examinând ambele recursuri le constată nefondate după cum urmează:
Cu privire la recursul reclamantei - "" - - Filiala de Distribuție a Energiei Electrice - - Distribuție Transilvania Nord - Sucursala C-
Este adevărat că lucrările de construcții demarate de pârât în anul 2004 la obiectivele de pe--16 au avut caracter nelegal, săpăturile efectuate pentru fundații fiind executate în absența unei autorizații de construcție.
De asemenea corespunde realității faptul că pârâtul este culpabil de executarea unor săpături în absența unui aviz favorabil și obligatoriu de executare a lucrărilor pe acel amplasament iar fapta a generat o stare de pericol, a deteriorat linia electrică subterană a cablului de medie tensiune și un stâlp de branșament.
Atitudinea abuzivă a pârâtului în executarea în afara condițiilor legale a lucrărilor de construcții nu o exonerează pe recurentă de îndeplinirea obligației de mutare pe cheltuiala sa a cablurilor electrice existente în subsolul proprietății pârâtului, deoarece această obligație îi incumbă recurentei în calitate de proprietară a rețelei și independent de faptul deteriorării provocată de pârât.
Măsura devierii rețelei de pe terenul proprietatea pârâtului pe teren proprietate publică s-a justificat potrivit considerentelor hotărârilor anterioare pe motivul nerespectării traseului inițial aprobat. Conduita abuzivă și culpabilă a pârâtului constituind doar momentul declanșării conflictului litigios dintre părți și nu temeiul obligației care subzistă în sarcina recurentei independent de orice deteriorare.
Conform textelor legale invocate în recurs, pârâtul ar fi fost dator la suportarea cheltuielilor de deviere a rețelei electrice doar în situația în care acesta ar fi provocat degradări rețelelor ce respectau proiectele și traseele aprobate, situație neîntrunită în cauză.
Apoi, prin faptul că la momentul soluționării cauzei în apel, reclamanta a învederat tribunalului în calea de atac și concluziile scrise că a demarat lucrările de deviere a rețelei electrice (96 dos.apel) nu era de natură a determina respingerea ca fără obiect a acestei cereri atâta timp cât nu s-a făcut dovada executării și recepționării integrale a acesteia.
Reclamanta recurentă a înțeles să-și aducă obligația de îndeplinire numai ca urmare a expertizei și celor statuate prin hotărârea judecătorească potrivit căreia rețeaua electrică nu urmează traseul proiectat, paralel cu strada, în zona trotuarului astfel că în continuare chestiunea "mutării cablurilor electrice care străbat transversal proprietatea pârâtului " interesează exclusiv faza de executare a hotărârii și nu legalitatea hotărârilor pronunțate la fond și apel.
În consecință, Curtea constatând că nici una dintre criticile și argumentele invocate de recurentă nu întrunesc cazurile de recurs prevăzute de art.304 pct.7 și 9.proc.civ. susținute în recursul reclamantei, în baza art.312 și 316.proc.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
II.Cu privire la recursul pârâtului, Curtea va reține următoarele:
Pârâtul nu se poate apăra cu aceea că rețeaua electrică nu era prevăzută cu o sarcină în cartea funciară și că din acest motiv nu a avut cunoștință de existența rețelei deoarece avarierea rețelei s-a datorat nu lipsei sale de cunoștință ci unui comportament abuziv, de ignorare și încălcare unor reguli prealabile obligatorii ce se cereau a fi întrunite la demararea lucrărilor de construcții.
Dreptul de proprietate asupra unui fond imobiliar nu dă drept proprietarului de a interveni asupra fondului săuoricând și oricumprin lucrări de construire.
Lucrările de săpături pentru fundarea edificiului constituiau lucrări de construcții iar acestea nu puteau fi începute pe considerentul existenței unui certificat de urbanism ci numai în baza unei autorizații de construire. De altfel certificatul conține dispoziție expresă în sensul că nu va putea fi utilizat decât în vederea obținerii autorizației. Că recurentul a acționat cu bună știință și discreționar împotriva celor mai elementare dispoziții legale ale regimului construcțiilor o dovedește nu doar avizul negativ din 18.12.2003, aflat la fila 15 dosarului ci și actele de la filele 10-14 și 17-19 ale dosarului de fond.
Obligația asumată de recurentul pârât de a-i preda orului terenul pentru construcție până la data de 15.12.2003 este inopozabilă reclamantei, convenția fiind opozabilă exclusiv părților semnatare care și-au asumat riscul stabilirii unor termene și obligații în afara existenței autorizației de construire ori a altor impedimente de a căror existență și termene de începere și finalizare a lucrării ar fi fost ținuți atât beneficiarul cât și orul. Prin urmare în această privință în persoana reclamantei nu există fapta ilicită și culpă.
De aceea în cauză sunt total irelevante și inopozabile reclamantei nu doar obligația inițială asumată de recurent pentru predarea terenului ci și procesele în curs pentru desdăunarea orului ori convențiile și protocolul încheiat la 1.11.2007, pentru recunoașterea datoriei și eșalonarea obligației de plată.
Existența prejudiciului cert fiind marcată de momentul micșorării patrimoniului, tribunalul constatând că pârâtul recurent nefăcând încă o plată benevolă ori obligatorie cu titlu de despăgubire, a pronunțat o soluție legală de respingere ca prematură a petitului cererii reconvenționale în despăgubire.
Soluția tribunalului este legală și în raport de actele noi invocate de recurent în calea de atac, dar încheiate ulterior pronunțării deciziei, deoarece cele două depuneri bancare în numerar de la filele 47 și 50 dosarului instanței de recurs reprezintă depuneri și încasări diverse în contul - " Construcția" și nu operațiuni bancare de stingere obligații facturate conform facturii 37/1.11.2007, factură de altfel nesemnată de emitent.
Față de cele de mai sus, Curtea constatând că în raport de data soluționării cauzei în apel și a actelor noi depuse, tribunalul a pronunțat o soluție legală nefiind întrunite motive de recurs conform art.304 proc.civ. în baza art.312 și 316 recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta - " DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA NORD" - Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice C- și de pârâtul împotriva deciziei civile nr.576/A din 18 octombrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - - TARȚA
Red.CV
Dact./2ex.
28.03.2008
Președinte:Viorica CrișanJudecători:Viorica Crișan, Marta Carmen Vitos Traian
