Obligație de a face. Decizia 484/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 484/2009
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Monica Maria Cismaru
JUDECĂTOR 3: Carla
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 202/A/2009, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâtul recurent personal și asistat de avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, legala îndeplinire a procedurii de citare cu părțile și faptul că recursul de față este motivat și nu este timbrat.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare formulată de intimații reclamanți și, din care un exemplar se comunică cu mandatarul pârâților recurenți.
Avocat pentru pârâții recurenți, depune la dosar taxă judiciară de timbru în valoare de 23 RON și timbru judiciar de 0,15 RON, concluzii scrise și planșe fotografice reprezentând situația imobilului la acest moment, arătând faptul că nu solicită acordarea unui nou termen pentru studierea întâmpinării. Declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, deliberând, nefiind alte cereri formulate, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Mandatarul pârâților recurenți - avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, și pe cale de consecință, în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei instanței de apel în vederea administrării de probe noi iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate.
Arată că nu a fost administrată probațiunea solicitată în fața instanței, respectiv cu completarea unui nou raport de expertiză, deși au fost încuviințate obiecțiunile de către instanța de fond, dar nu s-a mai răspuns acestora. Arată că expertul desemnat nu avea căderea de a refuza să răspundă obiecțiunilor formulate de părți, însă nu s-a administrat de către instanță probatoriul solicitat. În consecință, consideră că hotărârea instanței de fond este nelegală, din acest punct de vedere aș neadministrării probatoriului solicitat, și în cauză nu sunt întrunite prevederile răspunderii civile.
Din probatoriu administrat rezultă starea de fapt în speța dedusă judecății, respectiv depozitarea pământului, pietrișului și molozului la imobilul din speță, însă pârâtul și-a îndeplinit obligațiile asumate, respectiv a nivelat aceste depuneri, conform înțelegerii existente între părți, astfel că acesta nu poate fi obligat la efectuarea a ceva ce nu-i aparține. Din planșele fotografice depuse la dosar, din care rezultă situația actuală menționează faptul că pământul a fost ridicat iar hotărârea instanței de fond nu mai poate fi pusă în executare.
Față de considerentele arătate, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
La sfârșitul ședinței de judecată, se prezintă în instanță mandatarul intimaților reclamanți - avocat, care solicită a fi luat prezent în cauză și depune la dosar, împuternicire avocațială și concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Deva și precizată, reclamanții și au chemat în judecată pârâții și, solicitând obligarea acestora să îndepărteze pământul depozitat peste gardul reclamanților precum și să readucă terenul în situația anterioară, să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând deteriorările aduse zidului acestora, daune cominatorii de 500 lei/zi de întârziere. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului înscris în CF 2355 D, top. 87/3/2, 87/4/2, 87/5/2 - casă, curte și grădină, imobilul fiind îngrădit din anul 1999, cu un gard de piatră de 23 lungime, 2,6 înălțime și o grosime medie de 30 cm. Pârâtul este proprietarul terenul învecinat și a efectuat în anul 2006, lucrări de nivelare a terenului său, a împins și depozitat cantități însemnate de pământ peste zidul proprietatea reclamanților, peste țevile de canalizare din vecinătatea acestuia. Datorită presiunii exercitate de pământ în zid au apărut fisuri, însă organele administrative competente s-au mulțumit să-l avertizeze pe pârât.
În drept s-au invocat art. 599, 998 cod civil.
Prin sentința civilă nr. 4740/2007, Judecătoria Devaa admis acțiunea și a obligat pârâtul să îndepărteze pământul depozitat pe o lungime de 11 pe gardul reclamanților, care desparte imobilele proprietatea părților, astfel încât acesta să nu mai intre în contact cu gardul, iar în caz de refuz au fost autorizați reclamanții să efectueze această operațiune pe cheltuiala pârâților. Au fost obligați pârâții la cheltuieli de judecată.
Această sentință a rămas definitivă prin respingerea apelului introdus de pârâți, prin decizia civilă nr. 177/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția civilă.
Recursul declarat împotriva acestei decizii de către pârâți a fost admis prin decizia civilă nr. 346/10.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția civilă, a fost casată decizia atacată, în sensul admiterii apelului și desființării sentinței civile nr. 4740/2007 a Judecătoriei Deva și trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe. Această soluție a fost adoptată, având în vedere că din dosarul instanței de fond a lipsit încheierea din data de 13.11.2007, când a avut loc dezbaterea în fond a cauzei la Judecătoria Deva.
În rejudecare, prin sentința civilă nr. 5030/15.12.2008 Judecătoria Devaa admis acțiunea și a obligat pârâții să îndepărteze pământul depozitat pe o lungime de 11 pe gardul reclamanților, care desparte imobilele părților, astfel încât acesta să nu intre în contact cu gardul, iar în caz de refuz au fost autorizați reclamanții să efectueze această operațiune pe cheltuiala pârâților. Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților, suma de 200 lei despăgubiri și 1.400 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că proprietățile vecine ale părților sunt despărțite de zidul în litigiu, construit de reclamanți în anul 1999. Prin expertiza tehnică efectuată în cauză, s-a stabilit că acest zid nu este unul de sprijin ci un gard care pe o distanță de 11, are făcută o umplutură de pământ și diferite materiale de construcții. Datorită acestei umpluturi, gardul prezintă fisuri iar pentru aducerea la starea inițială este necesară degajarea umpluturii. Cu martori s-a stabilit că pârâții au fost cei care au adus pământul și l-au depozitat pe gard fără acordul reclamanților, iar celelalte materiale de construcții au fost depozitate de reclamanți. În temeiul art. 998 cod civil, instanța a obligat pârâții să îndepărteze pământul de pe gard, iar în caz de refuz reclamanții să poată efectua operațiunea pe cheltuiala pârâților. Valoarea prejudiciului suferit de reclamanți a fost stabilit la suma de 200 lei, prin raportul de expertiză, iar pârâții au fost obligați la plata acesteia. Instanța a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii, întrucât hotărârea poate fi adusă la îndeplinire de reclamanți pe cheltuiala pârâților.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții și, apel respins prin decizia civilă nr. 202/A/01.06.2009, pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția civilă.
Tribunalul a reținut că expertul nu a răspuns la toate obiecțiunile încuviințate de instanță la judecătorie, însă în apel nu au mai insistat la aceste obiecțiuni întrucât s-a efectuat o cercetare locală. În aceste condiții a fost respinsă ca nejustificată această critică. Cu privire la interogatoriul reclamantei, în mod corect nu s-a făcut aplicarea art. 225 cod procedură civilă, pentru că au fost administrate și alte probe și expertiză tehnică de specialitate. În al doilea rând, s-a motivat că au fost aplicate corect prevederile art. 559 și art. 999 cod civil, fiind dovedit faptul că fisurile în gard au apărut din cauza presiunii exercitate de pământul nivelat de pârât asupra gardului. Chestiunea edificării gardului în litigiu cu sau fără autorizație a fost considerată ca lipsită de relevanță față de obiectul acțiunii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, solicitând:
-în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării de probe noi, respectiv completarea raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză cu răspunsuri la obiecțiunile formulate;
-în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9, art. 712 cod procedură civilă.
În expunerea motivelor de recurs, pârâții susțin că deși au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză la prima soluționare a fondului, care au fost încuviințate de instanță, expertul a refuzat să răspundă. În rejudecare, atât la fond cât și în apel, pârâții au insistat să se răspundă obiecțiunilor, considerându-le esențiale pentru soluționarea cauzei, însă instanța de fond și de apel a respins cererea, motivat de faptul că pe parcursul primului apel, au renunțat la efectuarea unei contraexpertize. Recurenții consideră că instanța trebuia să-și mențină poziția exprimată inițial. Se susține că deși s-a probat împrejurarea că lângă zidul în discuție au fost depozitate cantități importante de moloz și pământ de către mai mulți vecini, inclusiv de către reclamanți și chiar anterior momentului când pârâții au devenit proprietari ai terenului și l-au nivelat, nu s-a stabilit dacă deteriorările au fost generate în operațiunea de nivelare a pământului sau de aceste depuneri care nu le pot fi imputate. Așadar nu s-a stabilit dacă deteriorările sunt cauzate de ambele operațiuni și în ce măsură se datorează depunerilor de pământ, respectiv operațiunii de nivelare a acestuia. Apreciază că nu s-a stabilit care este fapta culpabilă care a determinat prejudiciul.
Recurenții susțin că pe fond soluția instanței de apel este netemeinică, raportat la materialul probator administrat în cauză și că în anul 2003, terenul era nivelat aproape în întregime. A fost probată și reaua credință a intimaților reclamanți care au depozitat pământ și moloz înspre zid în anul 2003, când și-au amenajat o parcare pe terenul lor. În acest context susțin că nu pot fi obligați la îndepărtarea pământului sau la suportarea cheltuielilor acestei operații. Chiar eventualele fisuri ar putea fi rezultatul operațiunii de depozitare și nu a celei de denivelare.
În fine, instanța de apel nu a dat importanță edificării fără autorizație a gardului și a încălcării limitei de proprietate.
Intimații și au formulat întâmpinare la recurs, solicitând respingerea acestuia și au arătat că recurentul nu a solicitat efectuarea unei contraexpertize la fond, deși cunoștea poziția expertului cu privire la obiecțiuni. Mai arată că pârâtul a fost somat de Consiliul Local la 24.10.2006 în vederea readucerii terenului la forma inițială.
Au fost depuse concluzii scrise atât de către recurenți cât și de intimați.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs vizează nemulțumirea recurenților față de lipsa unei completări la expertiza tehnică efectuată în cauză, însă acest aspect nu se încadrează în nici unul din motivele expres și limitativ prevăzute de art. 304 cod procedură civilă.
A fost antrenată răspunderea civilă delictuală a pârâților și au fost obligați la plata despăgubirilor, cu motivarea că fisurile au apărut în gardul dintre proprietatea lor și a reclamanților din cauza presiunii exercitate de pământul nivelat. În acest fel s-a instituit o răspunderea directă a pârâților, ca formă a răspunderii civile delictuale, având ca temei fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvârșită de pârâți în sarcina cărora s-a născut obligația de reparație. Răspunderea lor este una pentru fapta proprie și chiar dacă au contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică și alte persoane la depozitarea unor materiale pe terenul în litigiu, acest aspect este lipsit de relevanță, în condițiile în care terenul este al pârâților și doar ei sunt în măsură să execute lucrări. Pe de altă parte, fisurile din gard au apărut ca urmare a presiunii exercitate de pământ asupra gardului, potrivit expertizei efectuate în cauză, deci sunt rezultatul acțiunii de nivelare, acțiune exercitată de pârâții. În acest context, așa-zisele nelămuriri invocate de recurenți, referitoare la gradul de culpă, nu au relevanță asupra obligației de a repara prejudiciul produs reclamanților.
Concluzionând, aspectele semnalate nu sunt de natură a conduce la casarea cauzei și trimitere spre rejudecare.
În ce privește motivele invocate la punctul doi, subsidiar, al recursului, chiar recurenții apreciază că se referă la netemeinicia hotărârii atacate, care nu mai poate fi cenzurată de instanța de recurs după abrogarea punctului 10 din art. 304 cod procedură civilă.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, Curtea apreciază că este nefondat recursul pârâților și urmează a-l respinge, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, menținând hotărârea atacată.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată în recurs pentru că nu s-a făcut dovada lor în condițiile art. 1169 cod civil.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 202/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3.12.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - - - concediu medical, semn. Președintele Curții de Apel |
Grefier, |
.
Tehn.
6 ex/07.01.2010
Jud. fond -
Jud. apel - /
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Monica Maria Cismaru, Carla
