Obligație de a face. Decizia 487/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ,PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 487/
Ședința publică din 13 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei JUDECĂTOR 2: Daniel Radu
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în P, str.- -, -.A,.36, județul A, împotriva deciziei civile nr.158 din 23 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în data de 06.03.2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 21 martie 2005, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâții Termoficare 2000, Distrigaz Sud B, prin Sucursala P A, Municipiul P, prin Primar și Consiliul Local al Municipiului P, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâților să ridice estacada și să elibereze terenul proprietatea reclamantului, obligarea pârâților la plata lipsei de folosință a terenului pe ultimii 3 ani, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul a cumpărat în anul 1992 un teren în suprafață de 2.850 situat în P, str.- -, liber de sarcini și servituți. Pe acest teren se află amplasată o estacadă de țevi pentru transportul agentului termic și a gazului metan, care îl împiedică pe reclamant să folosească terenul.
De la achiziționare și până în prezent reclamantul a achitat toate impozitele legate de acest teren și, deși s-a încercat soluționarea amiabilă a litigiului, acest lucru nu s-a realizat.
Prin întâmpinarea depusă la dosar s-a arătat că reclamantul a cunoscut și și-a asumat răspunderea cu privire la existența magistralei, după cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare. Acesta a cumpărat terenul de la numita, căreia i se reconstituise dreptul de proprietate potrivit Legii nr.18/1991, punerea în posesie făcându-se pe un teren afectat de o magistrală.
Conductele, țevile, aeriene sau subterane sunt, potrivit Legii nr.213/1998, bunuri ce aparțin domeniului public, iar schimbarea traseului ar fi imposibilă având în vedere costurile imense. Nu se consideră întemeiată nici acordarea de despăgubiri pentru lipsa de folosință, având în vedere că reclamantul s-a folosit de teren.
La termenul din data de 06.07.2005, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, iar pârâta Distrigaz Sud a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că la momentul cumpărării terenului reclamantul cunoștea situația faptică, după cum rezultă din contractul de vânzare - cumpărare.
În conformitate cu dispozițiile art.86, alin.1 lit.c din Legea nr.351/2004 pârâta beneficiază de un drept de servitute legală, iar conform dispozițiilor art.90 alin. 2 aceasta se realizează cu titlu gratuit.
La termenul de judecată din data de 12.10.2005 s-a invocat de reclamant neconstituționalitatea dispozițiilor art.86, 88, 89 și 90 din Legea nr.351/2004, excepția fiind respinsă de către Curtea Constituțională prin decizia nr.230/09.03.2006.
Prin sentința civilă nr.1961 din 4 aprilie 2007, Judecătoria Piteștia revocat sancțiunea amenzii judiciare aplicată expertului prin încheierea de ședință din data de 20.12.2006, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâți la plata sumei de 840 lei (RON), reprezentând lipsa de folosință pentru ultimii 3 ani. Aceiași pârâți au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.300 lei (RON), către reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că din înscrisurile depuse de reclamant la dosar, rezultă că acesta a încheiat un contract de vânzare-cumpărare la data de 08.12.1992 (fila 2 din dosar), prin care a cumpărat, iar numita a vândut, un imobil teren în suprafață de 2.850 situat în P, str.- -, județ A, cu vecinii: E - curtea, V - calea ferată, N - str.- -, S - pârâul.
Prețul acestui teren a fost de 50.000 lei (ROL), iar la aliniatul 8 din contract se arată că reclamantul cunoaște faptul că pe suprafața de teren cumpărată există construită o estacadă de termoficare pentru transportul agentului termic și își asumă răspunderea acestui fapt.
Suprafața de teren descrisă mai sus a fost identificată de expertul topograf prin raportul de la filele 94-99, fiind întocmită și o schiță cu puncte de reper, cardinale și vecinătăți. De asemenea, a fost identificată și estacada, cât și suprafața ocupată de aceasta și cea liberă.
Suprafața care nu poate fi folosită a fost identificată și de expertul în specialitatea agricolă (filele 127-128), fiind stabilită o lipsă de folosință, pentru teren, de 840 lei (RON), pentru 3 ani.
De asemenea, expertul în specialitatea construcții a stabilit ca preț al modificării amplasării estacadei suma de 919.322 lei (RON).
În ceea ce privește cererea reclamantului de ridicare a estacadei și de eliberare a terenului, instanța a reținut că acesta a cumpărat de la numita un imobil grevat de o servitute de trecere stabilită pentru estacadă. Astfel, în mod cert din contractul de vânzare-cumpărare menționat mai sus, anterior cumpărării terenului de către reclamant exista edificată estacada.
Mai mult decât atât, la data cumpărării terenului reclamantul și-a asumat răspunderea existenței estacadei chiar pe suprafața dobândită de acesta.
Pentru aceste motive s-a reținut de către instanță că reclamantul a dobândit în fapt un imobil aservit.
Mai mult, prin dispozițiile Legii nr.351/2004 s-a stabilit de către legiuitor o servitute legală (art.86 alin.1 lit.c - "art.86. Asupra terenurilor și altor bunuri proprietate publică sau proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, precum și asupra activităților desfășurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacităților, concesionarii din sectorul gazelor naturale beneficiază, în condițiile legii, pe durata lucrărilor de realizare, reabilitare, retehnologizare, respectiv de exploatare și de întreținere a capacităților respective, de următoarele drepturi:. c) dreptul de servitute legală de trecere subterană, de suprafață sau aeriană pentru instalarea de rețele, conducte, linii sau de alte echipamente aferente capacității și pentru accesul la locul de amplasare a acestora;").
De asemenea, prin anexa I, reprezentând lista cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ-teritoriale, art.III pct.4 din Legea nr.213/1998 se prevede: " 4. rețelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, stațiile de tratare și epurare a apelor uzate, cu instalațiile, construcțiile și terenurile aferente;".
Astfel, există o obligație a reclamantului de a nu face nimic care să împiedice exercitarea servituții de trecere (art.576, 634 din Codul civil). Prin chiar acțiunea sa acesta ar împiedica exercitarea servituții de trecere, motiv pentru care această solicitare nu a fost admisă de instanță.
Cerere reclamantului privind lipsa de folosință a fost apreciată ca fiind întemeiată, având în vedere și dispozițiile art.483 din Codul civil, respectiv: " naturale sau industriale ale pământului, fructele civile, sporul animalelor (prăsila), se cuvin proprietarului în puterea dreptului de accesiune. ", cât și cele ale art.616 din același cod: " Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.".
Unul din atributele dreptului de proprietate este folosința, iar conform dispozițiilor de mai sus cât și celor ale art.480 din Codul civil, proprietarul bunului este îndrituit la fructele acestuia.
Astfel, reclamantul fiind lipsit de folosința imobilului teren are dreptul, în baza dispozițiilor art.480 din Codul civil, la contravaloarea lipsei de folosință, calculată de expert la suma de 840 lei (RON), pentru 3 ani.
În ceea ce privește dispoziția art.90 alin.2 din Legea nr.351/2004, respectiv: " (2) Exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile din domeniul gazelor naturale se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora. Dacă, cu ocazia intervențiilor pentru retehnologizări, reparații, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinătatea capacităților din domeniul gazelor naturale, concesionarii au obligația să plătească despăgubiri în condițiile legii. ", instanța a apreciat că prin această prevedere este încălcat art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a dispozițiilor precizate mai sus prin existența unei ingerințe a statului în dreptul la respectarea bunurilor, în cauza Papamichaloupulos Greciei (Hotărârea nr.260-B/24.06.1993), cât și, în parte, prin cauza Belvedere Italiei (Hotărârea din 30.05.2000).
În fapt, prin gratuitatea acordată pentru titularul servituții de trecere se realizează o expropriere de fapt a proprietarului terenului, fiind lipsit acesta în totalitate de dreptul de folosință și în fapt și de cel de dispoziție. Este îndoielnic că s-ar reuși vânzarea bunului imobil către un terț atât timp cât este ocupat în mod continuu de către estacadă, iar titularul dreptului de proprietate este lipsit chiar și de posibilitatea de obținere de despăgubiri pentru lipsa de folosință.
Asupra exproprierii de fapt, Curtea s-a pronunțat și prin cauza Păduraru împotriva României.
Prin urmare, instanța nu a dat eficiență dispozițiilor art.90 din Legea nr.351/2004, obligând și pe pârâta Distrigaz Sud la plata sumei de 840 lei, reprezentând lipsa de folosință.
S-a mai reținut că estacada conține atât conducte de agent termic cât și una de gaze, ceea ce face ca toți pârâții să aibă calitate procesuală pasivă. Pârâta Termoficare 2000 este administratorul bunului aflat în proprietatea publică, după cum recunosc pârâții Municipiul P și Consiliul Local Nu au fost depuse, de către acești ultimi trei din urmă pârâți, înscrisuri din care să rezulte cine are în concret în administrare sau eventual concesiune respectivele conducte.
Împotriva sentinței civile sus-menționate au declarat apel pârâții Municipiul P - prin Primar, "Distrigaz Sud" B și "Termoficare 2000" P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, în apelul său, pârâtul Municipiul P - prin Primar a criticat sentința pentru nelegalitate si netemeinicie, arătând că greșit instanța de fond nu a dat eficiență dispozițiilor art.90 alin.2 din Legea nr.351/2004, potrivit cărora exercitarea drepturilor de uz si servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile din domeniul gazelor naturale se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora, Curtea Constituțională apreciindu-le ca fiind constituționale prin respingerea excepției de neconstituționalitate invocată de reclamant.
A arătat apelantul că, același articol arată că dacă, cu ocazia intervențiilor pentru retehnologizări, reparații, revizii, avarii se produc pagube proprietarilor din vecinătatea capacităților din domeniul gazelor naturale, concesionarii au obligația să plătească despăgubiri în condițiile legii, or, în cauză nu s-au prezentat asemenea dovezi, așa încât nu au fost încălcate prevederile art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În apelul declarat de "Distrigaz Sud" B, s-a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul că reclamantul - a cumpărat în anul 1992 terenul în cauză cu estacada pe el, asumându-si existența acesteia și dobândind un bun imobil aservit. A arătat apelanta că reclamantul a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art.86, 88, 89 și 90 din Legea gazelor, excepție respinsă de Curtea Constituțională care se mai pronunțase în acest sens prin Decizia nr.200/2005, reținând printre altele că nu se poate aduce ca argument încălcarea drepturilor omului și libertăților fundamentale dacă privarea de proprietate s-a făcut într-un anume context si dacă răspunde unei utilități publice, așa cum prevede art.1 din Protocolul 1 la Convenție.
Pârâta "Termoficare 2000" Pac riticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul că reclamantul - cunoștea la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare că pe terenul în suprafață de 2.800. există o estacadă de țevi a celor două societăți comerciale - de gaze și transport al agentului termic - asumându-și existența acesteia și dobândind un imobil afectat de o servitute legală.
Prin decizia civilă nr.158 din 23 septembrie 2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă a admis apelurile, a schimbat sentința apelată și a respins acțiunea, reținând următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 8 decembrie 1992, reclamantul a cumpărat de la un imobil teren în suprafață de 2.850. situat în P, str.- -, județ A, cu vecinii: E-curtea RA, V- Cale ferată, N-str.- -, S-pârâul, la prețul de 50.000 lei (ROL), fiind stipulat în alin.8 din contract că reclamantul cunoaște că pe suprafața de teren cumpărată există construită o estacadă de termoficare pentru transportul agentului termic și își asumă răspunderea acestui fapt.
Suprafața de teren descrisă anterior a fost identificată de expertul topograf prin raportul de expertiză tehnică depus la filele 94-99 dosar fond, expert care a întocmit și o schiță cu puncte de reper, cardinale și vecinătăți, fiind identificată și estacada cât și suprafața ocupată de aceasta și cea liberă.
Suprafața care nu poate fi folosită a fost identificată de expertul în specialitatea agricolă, fiind stabilită lipsa de folosință pentru aceste teren.
Prevederile art.90 alin.2 din Legea gazelor nr.351/14.07.2004 instituie o sarcină gratuită care grevează proprietățile afectate de capacități din domeniul gazelor naturale pe toată durata existenței acestora.
Drepturile de uz și de servitute legală, stabilite potrivit art.1 al acestui articol, privesc utilitatea publică, au caracter general și se exercită pe toată durata de viață a capacității respective sau temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacități în funcțiune, reparației, reviziei, lucrărilor de intervenție în caz de avarie.
Rezultă deci că executarea acestor drepturi asupra terenurilor afectate de capacități din domeniul gazelor naturale este determinată de un interes general și ca atare, legiuitorul este pe deplin competent să stabilească limitele dreptului de proprietate în concordanță cu dispozițiile constituționale.
De altfel, acesta a fost și punctul de vedere al Curții Constituționale care, prin Decizia nr.230/09.03.2006 a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.86, art.88, art.89 și art.90 din Legea nr.351/2004, invocată de reclamant în prezenta cauză, precum și prin deciziile nr.200/14.04.2005, nr.230/09.03.2006, nr.238/09.03.2006.
Analizând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituțională a reținut că, potrivit acesteia, legiuitorul poate aprecia în funcție de nevoia reală a comunității, măsurile de limitare a exercițiului dreptului de proprietate. În cauza "James și alții împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei", 1986, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu poate fi vorba despre o încălcare a dispozițiilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale dacă privarea de proprietate a fost făcută într-un anumit context politic, economic sau social, dacă răspunde unei "utilități publice", așa cum prevede art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, aparținând chiar unei categorii mai restrânse de persoane, deci și în situația în care colectivitatea în ansamblul ei nu utilizează sau nu profită ea însăși de bun. În vederea realizării scopului ei legitim, măsura privativă de proprietate trebuie însă să păstreze un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și apărarea drepturilor fundamentale ale individului.
Prin deciziile de speță mai sus menționate, Curtea Constituțională a României a concluzionat că în această materie, legea română respectă exigențele impuse de prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Nimic nu împiedică persoana care suferit un prejudiciu în urma operațiunilor de realizare și retehnologizare a capacităților din domeniul gazelor naturale care se execută pe terenurile proprietate privată, să solicite statului sau societăților comerciale specializate repararea pagubelor produse, potrivit dreptului comun.
În speță, estacada, amplasată pe terenul proprietatea reclamantului, conține atât conductele de agent termic cât și de gaze. Despre această servitute legală reclamantul a avut cunoștință încă de la data încheierii contractului de vânzare cumpărare din 8 decembrie 1992, asumându-și existența unei lipse de folosință, conform art.8 din contract, pentru terenul ocupat de această estacadă.
Tribunalul a constatat că în cauză nu au avut loc intervenții pentru retehnologizare, reparații, revizii, avarii, prin care să se producă pagube proprietarilor din vecinătatea capacităților din domeniul gazelor naturale, pentru ca pârâții, în calitate de concesionari, să poată fi obligați să plătească despăgubiri în condițiile legii, respectiv art.90 alin.2 din Legea nr.351/2004.
Exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile din domeniul gazelor naturale realizându-se cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora, în mod greșit prima instanță a obligat pârâții la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului pentru ultimii 3 ani.
Față de aceste considerente, în temeiul art.296 Cod procedură civilă apelul a fost admis așa cum s-a arătat.
Împotriva deciziei civile nr.158/23 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă a declarat recurs, în termen legal, reclamantul - care a criticat hotărârea atacată, în esență, pentru motive de nelegalitate și anume:
- tribunalul a pronunțat o hotărârea greșită, fără să aibă în vedere dispozițiile art.616 cod civil care prevăd că servituțile de trecere nu sunt gratuite și că proprietarul fondului înfundat este obligat să despăgubească proprietarul fondului aservit, proporțional cu prejudiciul suferit și prevederile art.1 din Protocolul Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care apără dreptul de proprietate asupra bunurilor și fără să se țină seama că recurentul plătește taxe și impozite la stat pentru tot terenul din litigiu;
- instanța de apel nu a avut în vedere că Legea nr.213/1998 menționează doar bunurile care alcătuiesc domeniul public al statului și pârâta "Distrigaz Sud" B - Sucursala P este o societate privată, iar dreptul de proprietate privată este inviolabil, ingerința statului fiind posibilă doar în cazurile expres prevăzute de Constituție, adică în caz de expropriere, de folosire a subsolului și de confiscare conform art.44 alin.3, 4 și 9 din Constituție.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs a arătat că Legea nr.213/1997 a energiei electrice, la art.21 prevede despăgubiri pentru proprietarii de terenuri afectate de activitățile desfășurate pe terenul lor și că aceste dispoziții trebuiau preluate și de Legea gazelor nr.351/2004.
Recurentul-reclamant și-a întemeiat în drept prezenta cale de atac pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelurilor.
La data de 24 februarie 2009, recurentul-reclamant - a depus la dosar precizări la motivele de recurs.
Intimata-pârâtă "Distrigaz Sud" B - Sucursala Pad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimații-pârâți Consiliul Local al Municipiului P și Municipiul P - prin Primar au formulat concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând decizia civilă recurată prin prisma criticilor formulate în prezenta cale de atac și din ansamblul lucrărilor de la dosar, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prima critică este fondată, deoarece tribunalul a aplicat în mod greșit prevederile art.616 Cod civil, care arată că orice servitute de trecere nu este gratuită și că proprietarul fondului înfundat este obligat să despăgubească pe proprietarul fondului aservit proporțional cu prejudiciul efectiv suferit.
Mai mult, art.1 din Protocolul Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului apără dreptul de proprietate al persoanelor (fizice și juridice) asupra bunurilor, iar Curtea reține că acest text de lege este superior și prioritar jurisprudenței Curții Constituționale a României care prin decizia nr.230 din 9 martie 2006 a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.86, art.88, art.89 și art.90 din Legea nr.351/2004 (Legea gazelor).
Dacă proprietarul reclamant nu ar fi despăgubit de pârâta "Distrigaz Sud" B - Sucursala P pentru servitutea de trecere s-ar crea o gratuitate acordată acestei societăți comerciale, ceea ce în final ar conduce la o expropriere de fapt a proprietarului terenului, care în totalitate este lipsit de dreptul de folosință și în fapt și de dreptul de dispoziție.
Reclamantul plătește taxe și impozite pentru terenul afectat de servitutea de trecere și nu poate să-l folosească și nici să culeagă fructe pentru suprafața afectată de servitute, creându-se astfel o disproporție între acesta și societatea pârâtă "Distrigaz Sud" B - Sucursala P, adică proprietarul nu folosește terenul, nu culege fructe civile după acesta, plătește însă taxe și impozite, iar societatea pârâtă folosește servitutea de trecere în mod gratuit, ceea ce este de neacceptat în raport de art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a acestor dispoziții menționate mai sus prin existența unei ingerințe a statului în dreptul la respectarea bunurilor, în cauza Papamichaloupulos contra Greciei (Hotărârea nr.260/24.06.1993).
Ultimul motiv de recurs este fondat, deoarece dreptul de proprietate al unei persoane fizice sau juridice este inviolabil, iar în cazurile expres prevăzute de Constituție privind exproprierea se acordă despăgubiri proprietarului proporțional cu prejudiciul suferit, ceea ce este și cazul reclamantului -, ținând cont de servitutea de trecere folosită de pârâta "Distrigaz Sud" B - Sucursala
Faptul că reclamantul a cunoscut încă de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare că pe terenul din litigiu există construită o estacadă de termoficare pentru transportul agentului termic, nu înlătură dreptul acestuia de a fi despăgubit de societatea pârâtă care folosește servitutea de trecere, despăgubire ce trebuie să fie proporțională cu prejudiciul suferit, întrucât dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu nu este anulat prin cunoașterea de către -, la data încheierii convenției, a faptului că pe această suprafață există o estacadă de termoficare.
Precizările la motivele de recurs nu vor fi analizate de C, întrucât au fost depuse în afara termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de reclamantul - împotriva deciziei civile nr.158 din 23 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, se va modifica decizia civilă atacată, în sensul că se va respinge apelurile declarate de pârâții "Distrigaz Sud" B - Sucursala P, "Termoficare 2000" P și Municipiul P - prin Primar și se va menține sentința civilă nr.1961 din 4 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Pitești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în P, str.- -, - 3,.A,.36, județ A, împotriva deciziei civile nr.158 din 23 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, intimați-pârâți fiind "TERMOFICARE 2000", cu sediul în P, Calea B, - 4, județ A, "DISTRIGAZ SUD" B - Sucursala P, cu sediul în P,--9, județ A, MUNICIPIUL P - PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI P, cu sediul în P,-, județ
Modifică decizia civilă nr.158/23 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în sensul că respinge apelurile formulate de pârâții Municipiul P - prin Primar, "Distrigaz Sud" - Sucursala P și "Termoficare 2000" P, iar pe fond menține sentința civilă nr. 1961 din 4 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Pitești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/17.03.2009.
Jud.apel:.
.
Jud.fond:.
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
