Obligație de a face. Decizia 493/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROM ÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR.493

Ședința publică din 12 mai 2009

PREȘEDINTE: Daniela Calai

JUDECĂTOR 2: Claudia Rohnean

JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat

GREFIER: - -

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.770/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al municipiului T, Primăria municipiului T prin primar și Directorul Direcției de Patrimoniu, având ca obiect obligație a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâților intimați Consiliul Local al municipiului T, Primăria municipiului T prin primar, lipsă fiind reclamantul recurent și pârâtul intimat Directorul Direcției de Patrimoniu.

Procedura legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentantul pârâților intimați invederează instanței că dosarul nr- la care face referire recurentul în cererea de recurs a fost soluționat irevocabil de Curtea de Apel Timișoara prin decizia nr.447/19.03.2009, prin admiterea recursului Consiliului Local al municipiului T și Primăriei municipiului T iar pe fond respingerea acțiunii reclamantului.

Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în recurs.

Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea recursului, arătând că Hotărârea nr.248/2007 a rămas în vigoare, iar dispozițiile Legii 341/2004 se aduc la îndeplinire de către ministere și alte organe, iar nu de către Consiliul Local al municipiului

CURTEA

Deliberând asupra recursului constată următoarele:

Prin decizia civilă nr.770/11.11.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa admis apelul pârâților CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T si PRIMARIA T prin Primarul Municipiului T si directorul Directiei Patrimoniu, împotriva sentinței civile nr.3695/20.03.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul - în contradictoriu cu intimatul reclamant, a schimbat în tot sentința civila nr.3695/20.03.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara si în consecință a respins acțiunea.

Pentru a pronunța astfel tribunalul a reținut în esență că prin sentința civilă nr.3695/20.03.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul - s-a respins excepția prematurității acțiunii.

A fost admisa in parte cererea completata de reclamantul împotriva pârâților Consiliul Local al Municipiului T si Primaria T prin Primarul municipiului T si directorul Directiei Patrimoniu, cu sediul in T, str. - nr. 1, jud.

A obligat parații sa atribuie reclamantului o locuința din fondul disponibil de locuințe sociale sau suprafața de 500 mp. teren in intravilan cu destinația de locuința, precum și un spațiu comercial din fondul de stat, prin cumpărare sau închiriere cu prioritate, fără licitație, cu o suprafața utilă de pana la 100 mp. obligând pârâții sa plătească reclamantului suma de 30.000 lei, cu titlu de daune morale. A respins in rest cererea având ca obiect obligarea pârâților la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune morale. A disjuns petitul având ca obiect suspendarea aplicării 248/31.07.2007 si dispune formarea unui nou dosar prin xerocopierea filelor 3- 82 dosar si acorda termen la data de 17.04.2008, pentru când se vor cita părțile.

Prima instanță a reținut că în calitate de titular al Certificatului seria --S nr.00138 emis la data de 15.12.2006 de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din decembrie 1989, prin care i s-a confirmat titlul de "Luptător pentru victoria romane din decembrie 1989. Luptător remarcat prin fapte deosebite", al Certificatului de luptător pentru victoria romane din decembrie 1989, seria - nr.13190 emis la data de 9.04.1997 de Guvernul României, Comisia pentru cinstirea si sprijinirea eroilor din decembrie 1989 si a Brevetului emis de Președintele României, prin care i s-a conferit titlul de "Luptător pentru victoria romane din decembrie 1989", reclamantul a adresat Primariei municipiului T, Direcția Patrimoniu, la data de 30.01.2002 cererea înregistrata sub nr.- (fila 73) prin care, invocând drepturile conferite de Legea 42/1990, a solicitat atribuirea unui spațiu comercial in vederea desfășurării activității comerciale a SC GRUP SRL, al cărui asociat unic era.

S-a reținut că prin adresa nr.-4248/17.08.2007 Primăria municipiului Tac omunicat reclamantului faptul ca Consiliul Local al municipiului Taa probat prin nr.248/31.07.2007, lista cu solicitările beneficiarilor Legii nr.341/2004 întocmita in conformitate cu criteriile stabilite prin nr.27/30.01.2007 privind modificările nr.294/2006 si ca reclamantul figurează la poziția 23 in Anexa la hotărârea menționata (fila 41).

Prima instanță a reținut că în ședințele din 15.01.2008 și 14.02.2008 ale comisiei de analiză a spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință existente in proprietatea Primăriei T precum si in proprietatea Statului R in administrarea Consiliului Local al Municipiului T înființata prin nr.288/2005, s-a hotărât atribuirea spațiului de la parterul imobilului din T,-, pe o perioada de 5 ani, cu destinația de spațiu comercial numitului, beneficiar al Legii nr.341/2004, ce figurează pe lista aprobata prin nr.248/31.07.2007 la poziția nr.38, respectiv atribuirea spațiului cu alta destinație decât aceea de locuința () cu WC in comun cu si situat in imobilul din T,. nr.8 format din 3 încăperi, pe baza de contract de închiriere pe o perioada de 5 ani numitului Ciupa, beneficiar al Legii nr.341/2004 ce nu figurează pe lista aprobata prin nr.248/2007.

S-a reținut că reclamantul figurează pe lista de priorități a evacuaților la poziția 596/2007 și în nr.387/2005.

Instanța a constatat că cererea reclamantului este parțial întemeiata, întrucât atât in baza Legii 42/1990 cat si in temeiul dispozițiilor Legii recunoștinței fata de eroii martiri si luptătorii care au contribuit la victoria române din decembrie 1989, nr.341/2004, care a abrogat Legea 42/1990, reclamantul este beneficiarul următoarelor drepturi, instituite de art.5 din Legea 341/2004: a) prioritate in asigurarea unei locuințe din fondul disponibil de locuințe sociale, in localitatea de domiciliu, daca nu a deținut in proprietate o alta locuința pana la data atribuirii; c) cumpărarea sau închirierea cu prioritate, fără licitație, din fondul de stat a unui spațiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafața utilă de pana la 100 mp, inclusiv in indiviziune, sau concesionarea ori închirierea cu prioritate, fără licitație a unei suprafețe de teren de pana la 100 mp din domeniul public pentru construirea unui spațiu comercial sau de prestări servicii, cu o clauza de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii; g) atribuirea, in limita posibilitatilor in proprietate si cu o clauza de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii, a 10.000 mp teren in extravilan si 500 mp în intravilan- aceasta din urma pentru destinația de locuință, daca nu a avut sau nu are in proprietate un alt spațiu locativ.

Referitor la petitul privind obligarea pârâților la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale, instanța reținând ca cert prejudiciul moral cauzat reclamantului si ca, pe de alta parte, nu poate fi determinata întinderea exacta a daunelor morale, instanța a obligat pârâții sa plătească reclamantului suma de 30.000 lei, cu titlu de daune-interese, reprezentând contravaloarea prejudiciului moral constatat.

Referitor la excepția prematuritații cererii formulata de reclamant, instanța a constatat că este neîntemeiata raportat la motivul avut in vedere de pârâți, acela ca reclamantul nu a așteptat soluționarea pe cale administrativa a cererilor mai sus menționate. Câtă vreme, legiuitorul nu a prevăzut un termen pentru soluționarea acestor cereri, iar reclamantul nu a formulat prezenta cerere anterior împlinirii acestui termen, instanța a respins excepția ridicata de parați ca neîntemeiata.

Apelul declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr.3695/20.03.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoaraa fost admis cu consecința respingerii acțiunii formulată de reclamant, cu motivarea că în mod greșit prima instanța și-a argumentat soluția de admitere a acțiunii având în vedere disp.art. 13 alin.1 din Lg. 341/2004, deoarece potrivit acestui text de lege ministerele și celelalte instituții ale administrației publice locale sunt obligate sa urmărească și asigure aplicarea prevederilor prezentei legi, în concluzie nu revine pârâtului Consiliul Local al Mun. T această obligație.

A reținut că lipsa unui petit constând în obligarea paratului Consiliul Local T la trecerea din domeniul public in domeniul privat a unor suprafețe de teren cu destinația de a rezolva cererile conform Legii 341/2004, iar pe de alta parte neîndeplinirea de către reclamant a criteriilor de preferință pentru atribuirea unei locuințe (conform 248/2007), precum nici obligația Consiliul Local al Mun. T, ca autoritate locală de a urmării si asigura aplicarea prevederilor acestei legi, Tribunalul constată ca in mod nelegal a fost admis atât capătul de cerere vizând atribuirea unei locuințe / suprafața de 500 mp teren intravilan cu destinație de locuință, cât și spațiul comercial din fondul de stat, cu o suprafața utilă de până la 100 mp, așa cum, în mod greșit s-a admis si capătul de cerere privind acordarea de daune morale.

În termen împotriva deciziei civile nr.770/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs reclamantul care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

În motivare arată că instanța face referire despre 248/2007 ori respectiva hotărâre a fost anulată de instanța de contencios administrativ pentru nelegalitate după cum rezultă din dosarul cauzei nr-.

Arată că instanța de apel consideră legal termenul "așteptarea soluționării în procedura necontencioasă or, conform Legii nr.554/2002 - se prevăd termene clare de răspuns și rezolvare a cererilor - ce nu au fost respectate (neprimind răspuns nici după 7 ani).

Arată că pârâții au invederat în mod eronat instanței faptul că se situează pe lista de priorități la poziția 592 în schimb, aceștia nefăcând nici un demers pentru rezolvarea cererii sale, în realitate fiind situat la poziția 630 ceea ce demonstrează reaua-credință a acestora și faptul că nu doresc a-și îndeplini obligațiile prevăzute de lege.

Susțin că Legea nr.341/2004 se dorește a fi o lege de reparație morală pentru pericolul în care au fost puși revoluționarii și o măsură a răsplătirii acțiunilor lor care au dus la schimbarea orientării sociale și posibilitatea actualei administrații publice locale să existe în forma și cu puterea de decizie pe care o are.

În drept invocă dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare pârâții Consiliul Local al municipiului T și Municipiul T prin primar au solicitat respingerea recursului declarat de reclamant cu motivarea că ministerele și celelalte instituții ale administrației publice centrale, obligate să urmărească și să asigure aplicarea prevederilor Legii nr.341/2004, au posibilitatea să identifice teren aferent unităților militare dezafectate, întreprinderilor cu capital majoritar de stat, care să fie atribuit Consiliul Local al municipiului T cu sarcina exclusivă de a soluționa petițiile beneficiarilor Legii nr.2341/2004.

Arată că soluționarea cu prioritate a cererii reclamantului intimat, în baza unei sentințe judecătorești, încalcă principiul autonomiei publice locale, conform căruia Consiliul local are atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului și aduce prejudicii celorlalți beneficiari ai Legii nr.341/2004 care cel puțin în comparație cu criteriile stabilite de către Consiliul Local al municipiului T prin Hotărârea nr.27/2007 sunt îndreptățiți la soluționarea cererilor lor înaintea cererii reclamantului intimat.

Susține că repartizarea locuințelor se face în conformitate cu nr.349/22.02.2000, nr.372/28.03.2000, ambele emise în baza Legii nr.114/1996, prin care au fost stabilite modalitățile de atribuire a locuințelor precum și criteriile de întocmire a listelor de priorități, ale Primăriei municipiului T, instituțiilor bugetare, regiilor autonome din subordinea Consiliului Local al municipiului T, asociațiilor de revoluționari, Inspectoratului Teritorial d e Stat pentru și instituțiilor de ocrotire a persoanelor defavorizate.

Examinând decizia civilă atacată în raport de motivele invocate, de dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.

Astfel, critica adusă deciziei civile atacate, în sensul că instanța de apel face referire în motivarea soluției la dispozițiile nr.248/2007, hotărâre ce a fost anulată - este neîntemeiată, întrucât așa cum rezultă din decizia civilă nr.447/19.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, urmare a admiterii recursului declarat de pârâții Primăria municipiului T și Consiliul Local al municipiului Taf ost modificată sentința civilă nr.952/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș cu consecința respingerii acțiunii formulată de reclamantul privind anularea Hotărârii Consiliului Local al municipiului T nr.248/2007.

Prin nr.248/2007 s-a aprobat lista cu solicitările beneficiarilor Legii nr.341/2004 întocmită în conformitate cu criteriile stabilite prin nr.27/2007 privind modificarea HCL 294/2004 prevăzută în anexă.

Cu privire la cererea de atribuire a unei locuințe în calitatea sa de beneficiar al Legii nr.341/2004 reclamantul a depus într-adevăr la pârâtă mai multe solicitări - aceasta comunicându-i că se află pe lista de priorități (poz. 23) atribuirea urmând a fi făcută în ordinea stabilită prin această hotărâre.

Cum, 248/2007 este în vigoare, în mod corect a respins tribunalul cererea reclamantului - cu privire la atribuirea unei locuințe din fondul disponibil de locuințe sociale, având în vedere că, așa cum de altfel a răspuns pârâta reclamantului, trebuie avute în vedere criteriile de prioritate prevăzute de nr.27/2007 prin care s-a modificat nr.294/2006, criterii ce nu pot fi cenzurate de instanța de judecată.

Nu este întemeiată susținerea reclamantului că pârâții au întocmit reguli de departajare în atribuirea pe spații comerciale sau locuințe cu nesocotirea legii, având în vedere că hotărârile menționate mai sus sunt în vigoare, nu au fost anulate, mai mult, așa cum a susținut de altfel și instanța de recurs - secția de contencios administrativ și fiscal (decizia civilă 447/2009) reclamantul se află pe lista aprobată prin HCL nr.248/2007 iar poziția la care acesta se situează are în vedre criteriile ce se aplică și în prezent, HCL nr.27/2007 fiind încă în vigoare.

Criteriile de departajare nu au fost instituite în mod nelegal, nici în raport de prevederile art.34 raportat la art.29 din HG 1412/2004 pentru aplicarea Normelor Metodologice de aplicare a legii nr.314/2004.

S-a reținut corect de instanța de apel faptul că doar în baza unei cereri adresată instanței de contencios administrativ de trecere a unor suprafețe de teren din domeniul public în domeniul privat - cu destinația de satisfacere a solicitărilor beneficiarilor Legii 341/2004 - se putea soluționa cererea de atribuire de teren reclamantului formulată prin cererea de chemare în judecată.

Or, în lipsa unei astfel de petit prin care Consiliul Local al municipiului T să fie obligat la trecerea din domeniul public în domeniul privat a unor suprafețe de teren - pentru soluționarea cererilor beneficiarilor Legii nr.341/2004 se constată că în mod corect a admis tribunalul apelul părților, și sub acest aspect.

Referitor la critica adusă hotărârii instanței de apel cu referire la obligația legală a pârâților de punere în practică a prevederilor Legii nr.341/2004 se constată că în raport de dispozițiile art.13 alin.1 din Legea 341/2004 - obligația urmăririi și asigurării aplicării dispozițiilor legii o au ministerele și celelalte instituții ale administrației publice centrale.

Față de considerentele arătate, Curtea în baza art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul declarat de reclamantul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.770/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 12 mai 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -

GREFIER

- -

Red.ML/12.06.2009

Dact./15.06.2009

Judecătoria Timișoara -judecător

Tribunalul Timiș -judecători C,

Președinte:Daniela Calai
Judecători:Daniela Calai, Claudia Rohnean, Maria Lăpădat

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 493/2009. Curtea de Apel Timisoara