Obligație de a face. Decizia 500/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 500
Ședința publică de la 03 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 3: Adriana Elena
GREFIER:
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de reclamantul, împotriva deciziei civile nr.342 din 12 mai 2008 Tribunalului Iași; cauza având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă av. pentru recurentul; lipsă fiind intimații Consiliul Local al Municipiului I, Primarul Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al doilea termen de judecată.
Nefiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, se dă cuvântul recurentului.
Av. pentru motivele detaliate din cererea depusă la dosar, cere să se admită recursul și să se constate faptul că decizia pronunțată de Tribunalul Iași este cel puțin contrariantă, în sensul că a fost admis apelul declarat de către Consiliul Local I, dar în realitate la primul termen de judecată în fața Judecătoriei Iași reclamantul-recurent a arătat că renunțată la judecata în contradictoriu cu Consiliul Local I, precizând că a înțeles să se judece în contradictoriu cu Municipiul I reprezentat prin primar, în calitate de pârât. Instanța a luat act de renunțarea reclamantului-recurent la judecarea cauzei în contradictoriu cu această parte și în motivele de apel formulate la Tribunalul Iași nu s-a făcut vorbire în nici un mod despre această renunțare la judecată în contradictoriu cu Consiliul Local I și în mod surprinzător instanța a admis doar apelul Consiliului Local Deși în considerente s-a făcut vorbire despre ambele apeluri, a Consiliului Local I și Municipiului I, s-a admis doar cel al Consiliului Local I, astfel încât recurentul se află în situația de a nu ști dacă acțiunea sa a rămas sau nu admisă în contradictoriu cu Primarul Municipiului În aceste condiții, sigur că recurentul ar putea avea un nou interes, însă dacă nu ataca această decizie care este contradictorie, ar fi fost prejudiciată partea. Pe fondul cauzei, consideră că acțiunea reclamantului-recurent este admisibilă. Toate motivele invocate au fost dezvoltate prin cererea de recurs și consideră că sunt dispoziții legale aplicabile în această cauză, făcând referire astfel la dispozițiile art.43 alin.3 din Legea nr.10/2001 coroborate cu art.9 din Legea nr.112/1995. În concluzie, cere admiterea recursului, desființarea deciziei pronunțate de Tribunalul Iași și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza rămânând în pronunțare, declarându-se dezbaterile închise, după deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr. 14720 din 12.12.2007, a respins excepțiile invocate de Consiliul Local I privind lipsa calității sale procesuale pasive, lipsa calității de reprezentant și inadmisibilitatea acțiunii ca fiind rămasă fără obiect, față de precizarea acțiunii de către reclamant.
A admis acțiunea civilă formulată de reclamantul,. în I, - - 25, - 12,. 10,. 39, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul I, prin primar.
A respins excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a Municipiului I și a Primarului Municipiului
A obligat pe pârât să perfecteze reclamantului contractul de vânzare-cumpărare asupra imobilului apartament 39 din I, str. - - 25, - 12,. 10.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt, că reclamantul este titularul contractului de închiriere nr. 7220/2003 asupra apartamentului sus menționat pentru care nu s-a formulat cerere de retrocedare în baza Legii nr. 10/2001 și, potrivit dispozițiilor art. 43 din acest act normativ, are un drept de preemțiune la cumpărarea sa.
La data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 orice alte dispoziții contrare au fost abrogate potrivit dispozițiilor art. 52.
În raport de dispozițiile art. 47 al. 3 din Legea nr. 10/2001 refuzul pârâtei de a încheia contractul de vânzare-cumpărare nu este legal, acesta neavând temei în lege.
Atâta timp cât legiuitorul a stabilit că terțele persoane pot cumpăra astfel de locuințe, cu atât chiriașul poate opta pentru încheierea unei astfel de operații juridice pentru că, în caz contrar, acesta și-ar pierde garanția drepturilor ce derivă din contractul de locațiune.
Acțiunea formulată este întemeiată și din considerentele mai sus menționate estre admisă în contradictoriu cu pârâtul Municipiul I prin Primar.
Având în vedere că reclamanta, prin precizările formulate, a menționat că se judecă cu pârâtul Municipiul I prin Primar, sunt respinse ca fiind rămase fără obiect excepțiile invocate de Consiliul Local I, privind lipsa calității sale procesuale pasive, lipsa calității de reprezentant și a inadmisibilității acțiunii.
Excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a Municipiului I și al Primarului Municipiului I, sunt neîntemeiate și sunt respinse întrucât spațiile cu destinația de locuință sunt proprietatea municipiului I și cel care poate sta în justiție este Primarul.
De asemenea este respinsă excepția inadmisibilității acțiunii întrucât Constituția României garantează accesul liber în justiție al oricărei persoane.
Prin decizia civilă nr. 342 din 12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, a fost admis apelul formulat de Consiliul Local al Mun. I împotriva sentinței civile nr. 14.720 din 12.12.2007, pronunțată de Judecătoria Iași, sentință ce a fost schimbată în tot, în sensul că a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Mun.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin cererea introductivă, reclamantul a solicitat obligarea pârâților-apelanți la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare pentru locuința situată în I, - - 25, - 12,. 10,. 39.
Cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 43 alin. 3 din legea nr. 10/2001.
Prima instanță a stabilit corect, în fapt, că reclamantul deține locuința în discuție în temeiul contractului de închiriere nr. 7220/2003 încheiat cu Consiliul local I și că și-a manifesta intenția de a cumpăra apartamentul, iar cererea a fost soluționată negativ.
Cât privește dispozițiile legale invocate în cererea introductive, ele sunt, într-adevăr incidente în cauză, însă au fost greșit interpretate și aplicate.
Potrivit textului, " (1) Imobilele care în urma procedurilor prevăzute la cap. III nu se restituie persoanelor îndreptățite rămân în administrarea deținătorilor actuali.
(3) Imobilele cu destinația de locuințe, prevăzute la alin. (1), pot fi înstrăinate potrivit legislației în vigoare, chiriașii având drept de preemțiune.
(4) Sumele încasate ca urmare a vânzării imobilelor prevăzute la alin. (3) vor alimenta fondul prevăzut la art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995."
Pentru aplicarea unitară a legii s-au emis Normele metodologice aprobate prin HG498/2003, care, în privința textului supus analizei în cauză, dispun: "Potrivit alin. (1) al art. 43 din lege imobilele care nu au fost restituite în natura (este singura variantă posibilă) potrivit legii rămân în administrarea deținătorilor actuali.
Regimul de tratare al acestora este diferit în funcție de natura imobilului.
Pentru imobilele cu destinația de locuințe, care nu s-au restituit în natură, deținătorul actual dobândește vocația de a le înstrăina către chiriași, însă aceasta înstrăinare se va face potrivit legislației în vigoare, respectiv potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, si Legii nr. 10/2001, cu mențiunea ca prețul de vânzare al locuințelor se va stabili potrivit Criteriilor nr. 2.665/1C/311 din 28 februarie 1992 privind stabilirea si evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, elaborate de Ministerul Finanțelor si Ministerul Lucrărilor Publice si Amenajării Teritoriului, cu completările ulterioare (act normativ la care se face trimitere în Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, republicate), care se va indexa la zi cu indicele de inflație (soluția se impune prin similitudine cu modalitatea de despăgubire a proprietarilor în condițiile legii, aceasta fiind semnificația sintagmei "legislația în vigoare").
43.2. Se recomanda ca aplicarea prevederilor alin. (2) si (3) ale art. 43 din lege să se facă numai după soluționarea definitivă a procedurilor administrative și, după caz, jurisdicționale generate de aplicarea legii."
Prin urmare, textele folosesc sintagmele "pot fi înstrăinate " și "deținătorul actual al locuințelor dobândește vocația de a le înstrăina chiriașilor", sintagme care, literal semnifică posibilitate și îndreptățire sau aptitudine de a înstrăina.
Mai întâi, se constată că, spre deosebire de Legea nr. 112/1995, care prevedea, la art. 9, că " chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natura foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente ", dreptul de opțiune este deplasat de Legea nr. 10/2001 către deținătorii ce administrează imobilul.
Mai mult, spre deosebire de actele normative anterioare, locuințele pot fi vândute oricărei persoane, chiriașii având privilegiul de a fi preferați.
Legea nr. 114/1995 nu a fost abrogată prin Legea nr. 10/2001, ceea ce înseamnă că dispozițiile ei se aplică în continuare dar, în speță, raportul juridic dintre reclamant și pârât nu s-a născut sub imperiul acestui act normativ.
În concluzie, dispozițiile art. 43 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 nu pot fi interpretate în sensul că este suficientă exprimarea de către chiriaș a opțiunii de a cumpăra locuința pentru a se naște obligația deținătorului administrator al bunului de a încheia contractul, pentru că ar fi vorba despre o derogare de la principiul libertății de voință a părților în materia încheierii contractului și orice asemenea derogare trebuie prevăzută expres de către legiuitor, criticele apelanților în acest sens fiind fondate.
Pentru considerentele expuse și în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, a fost admis apelul pârâților împotriva sentinței civile nr. 14720/2007 a Judecătoriei Iași și a fost schimbată în parte această sentință, în sensul respingerii acțiunii civile formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Municipiul I, prin primar.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul, criticând-o ca netemeinică și nelegală. Susține recurentul că între dispozitivul deciziei recurate și considerente există contradicții, atâta timp cât în dispozitiv nu se face nici o referire cu privire la apelul declarat de Municipiul I, prin Primar, ci numai la cel declarat de Consiliul Local al Mun. I, deși în considerente se expun argumente cu privire la admisibilitatea ambelor apeluri declarate în cauză.
În plus, deși instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local I, iar prin motivele de apel nu s-a contestat acest aspect, instanța de apel, admite apelul acestuia din urmă și respinge pe fond acțiunea. Însă, deși în considerente se afirmă că nu va fi modificată în parte acțiunea, în dispozitiv ea este modificată în tot.
Pe fondul cauzei, se susține că refuzul pârâtului-intimat de a vinde reclamantului imobilul în litigiu este nejustificat, chiar dacă contractul de închiriere este încheiat ulterior apariției Legii nr. 112/1995, deoarece s-ar crea un regim discriminatoriu între diferitele categorii de chiriași. Se mai invocă și reglementările introduse de Legea nr. 10/2001, care aduc dispozițiilor Legii nr. 112/1995 un element de noutate prin introducerea dreptului de preempțiune al chiriașilor.
Intimații au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Verificând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de recurs formulate și la dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță reclamantul a chemat în judecată Consiliul Local al Mun. I, solicitând obligarea acestuia la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare pentru apartamentul situat în I, - -, nr. 25, --2,. 10,. 39.
Pârâtul a depus întâmpinare invocând excepția lipsei calității de reprezentant, excepția lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității acțiunii.
La termenul din 19.09.2007 reclamantul prezent personal în instanță a solicitat acordarea unui nou termen pentru a-și angaja apărător, termen ce i-a fost acordat în baza disp. art. 156 (1) Cod procedură civilă.
La termenul din 03.10.2007, reclamantul asistat de apărător, și-a modificat cererea de chemare în judecată, precizând că înțelege să se judece cu Municipiul I prin Primar, în calitate de pârât. Cererea sa de înlocuire a pârâtului chemat inițial în judecată cu un alt pârât, a fost făcută în termenul prevăzut de art. 132(1) Cod procedură civilă, prima zi de înfățișare prorogându-se ca urmare a lipsei de apărare a reclamantului la primul termen de judecată, pentru termenul din 03.10.2007.
În continuare, urmare a precizărilor făcute de reclamant, Municipiul I prin Primar a fost citat în cauză în calitate de pârât, Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr. 14.720 din 12.12.2007 admițând acțiunea formulată de reclamant în contradictor cu pârâtul.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul Municipiul I, prin Primar, și Consiliul Local al Mun. I, acesta din urmă neavând nici o calitate în cauză, dată fiind modificarea acțiunii de către reclamant.
Apelul fiind o etapă a fazei judecății, nu reprezintă un proces distinct de cel declanșat prin cererea de chemare în judecată, ci o continuare a acestuia, astfel că, această cale de atac îi vizează pe cei care au avut calitatea de parte la judecata în primă instanță. C nemulțumit de hotărâre, pentru a exercita dreptul de apel trebuie să justifice un folos practic, ceea ce presupune că el a căzut total sau parțial în pretenții, ca urmare a judecării în fața primei instanțe.
În speță, însă partea căzută în pretenții, este Municipiul I, prin Primar (singurul care a avut calitatea de pârât la fond, ca urmare a modificării de către reclamant a cererii de chemare în judecată, la prima zi de înfățișare, cu privire la acest aspect) în raport cu care instanța de fond s-a pronunțat, în sensul admiterii acțiunii reclamantului.
Așa,fiind, apelul formulat de Consiliul Local al Mun. I, fiind făcut de o persoană care nu a figurat ca parte înaintea primei instanțe nu putea fi primit.
Pe de altă parte, instanța de apel, deși în considerentele deciziei recurate arată că va fi admis apelul pârâților și schimbată în parte sentința primei instanțe în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamant în contradictor cu Municipiul I, prin Primar, în dispozitiv omite să se pronunțe cu acesta.
În consecință, față de cele constatate și având în vedere disp. art. 312 alin. 3 și alin. 5 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul formulat de reclamant, va casa hotărârea recurată, va respinge apelul formulat de Consiliul Local al Mun. I ca fiind făcut de o persoană care nu a avut calitatea de parte la soluționarea cauzei în fond și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Iași, pentru a se pronunța în contradictor cu pârâtul Mun. I, prin Primar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 342 din 12 mai 2008 Tribunalului Iași, pe care o casează.
Respinge apelul formulat de Consiliul Local I împotriva sentinței civile nr. 14.720 din 12 decembrie 2007 Judecătoriei Iași ca fiind declarat de o persoană care nu a fost parte în proces.
Dispune trimiterea cauzei Tribunalului Iași pentru soluționarea apelurilor formulate de Municipiul I și de Primarul Municipiului I împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 decembrie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
09.12.2008
2 ex.-
Președinte:Elena GheorghiuJudecători:Elena Gheorghiu, Georgeta Buliga, Adriana Elena
