Obligație de a face. Decizia 509/2008. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 509/

Ședința publică de la 23 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu

JUDECĂTOR 2: Anica Ioan

JUDECĂTOR 3: George

Grefier -

-.-.-.-.-.-.-.-.-

La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de către reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 124/6.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta SC SA și intervenienta SC DE DISTRIBUȚIE ȘI FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE - MUNTENIA NORD P, în acțiunea civilă având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru recurentul-reclamant avocat G, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei,pentru intimata pârâtă SC SA G,consilier juridic, în baza împuternicirii de reprezentare juridică depusă la dosar,și pentru intimata - intervenientă în nume propriu consilier juridic, în baza împuternicirii de reprezentare juridică depusă la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier,după care;

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat,Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat,desființarea hotărârii pronunțată de instanța de apel și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond pe care o consideră temeinică și legală.Instanța de apel a pronunțat o hotărâre nejustificată,respingând,fără argumente pertinente,hotărârea legală și temeinică pronunțată de instanța de fond.Recurentul,în calitatea sa de angajat al intimatei pârâte,ocupă în baza unui contract de închiriere apartamentul în litigiu,pe care dorește să-l cumpere,așa cum au procedat și altă colegi ai săi,cărora li s-a încuviințat cumpărarea apartamentelor,situație care rezultă din hotărârile pe care le-a depus la dosar și care vizează aceeași situație.Cu cheltuieli de judecată.

Reprezentantul intimatei interveniente solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de apel,pe care o consideră temeinică și legală.Susține că motivele de recurs invocate nu vizează motivele de recurs prevăzute de Codul d e procedură civilă.În baza întregului material probator administrat în cauză,în mod corect instanța de apel a admis apelul și a respins acțiunea ca nefondată,întrucât nu se poate impune societății modalitatea de plată a prețului,decât cea convenită la nivelul Consiliului de Administrație,așa cum s-a hotărât prin Hotărârea nr.4/2005.În ce privește speța depusă la dosar de apărătorul recurentului,aceasta privește cu totul altă situație,referindu-se la refuzul vânzării datorită faptul că persoana în cauză nu avea calitatea de angajat.Cu privire la susținerea recurentului în sensul că i s-a încălcat dreptul la apărare,aceasta este nefondată,întrucât la dosarul cauzei nu a fost depusă nici o cerere de amânare pentru lipsă apărare.

Reprezentantul apelantei pârâte pentru considerentele exprimate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar,solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de apel,pe care o consideră legală și temeinică.

CURTEA

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,Curtea a reținut următoarele:

Prin cererea cu nr. -, înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, reclamantul a solicitat ca pârâta SC SA G să fie obligată să încheie cu reclamantul contract de vânzare-cumpărare pentru apartamentul situat în G,strada - nr.47 -.35,cu plata în rate,cu 15% avans din valoarea locuinței,restul sumei urmând a fi plătită în rate lunare eșalonate pe 20 ani cu o dobândă care să acopere inflația plus două procente.

În fapt a susținut că între părți s-a încheiat contractul de locațiune nr.35/1.07.2001. Dorește să cumpere apartamentul dar nu în condițiile solicitate de pârâtă. Deoarece nu are venituri consideră că este îndreptățit să cumpere apartamentul la un preț preferențial și în condiții mai ușoare. Pârâta a refuzat perfectarea actului de vânzare motiv pentru care a promovat prezenta cerere.

În drept a invocat art.1075 civ. prevederile Decretului-Lege 61/1990 și ale Legii 85/1992 modificată și completată.

În susținerea acțiunii a solicitat proba cu acte și expertiză tehnică imobiliară.

Prin întâmpinare pârâta Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice G,a precizat că apartamentul la care se referă reclamantul este o locuință de serviciu. Prin adresa nr.5746/24.11.2004 SA a aprobat vânzarea locuințelor de serviciu dar nu în condițiile solicitat de reclamant ci cu plata integrală a prețului și la o valoare egală cu valoarea cu care apartamentul figurează în contabilitate,la care se aplică un procent de 5% beneficiu.

La data de 13.06.2007,pârâta a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive,a necompetentei materiale și teritoriale a Judecătoriei Galați de soluționare a prezentei cereri, în raport de sediul proprietarului apartamentului care face obiectul prezentei cereri.

La data de 26.07.2007 în cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu SC. de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice " Muntenia Nord" SA -P în calitatea de proprietar al apartamentului în litigiu. A invocat excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii și a reiterat excepțiile invocate în apărare de către pârâtă. A susținut că potrivit art. 9 din OUG 130/2004 aprobată prin Legea 189/2005 termenul limită de finalizare a operațiunilor de vânzare a locuințelor a fost stabilit la data de 31.12.2006,iar reclamantul nu a respectat acest termen. În condițiile în care procedura de vânzare a apartamentelor are o reglementare specială consideră că temeiul de drept invocat de reclamant nu poate fi aplicat în cauză și din acest punct de vedere consideră că acțiunea este inadmisibilă.

Pe fondul cauzei a invocat caracterul dispozitiv al normelor care reglementează vânzarea apartamentelor situație în raport de care consideră că reclamantul are o facultate și nu un drept. Este de acord cu vânzarea apartamentului dar nu în condițiile solicitate de reclamant ci în conformitate cu Hotărârea 4/27.04.2005 a Consiliului de Administrație.

În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică în construcții civile.

Judecătoria Galați, prin sentința civilă nr.8952/28.11.2007, a admis acțiunea și a obligat pârâtele să încheie cu reclamantul contract de vânzare-cumpărare pentru apartamentul situat în G,strada - nr. 47-A,.35,în rate,cu 15% avans din valoarea locuinței,iar restul achitat în rate,eșalonat pe maximum 20 ani,apartament în valoare de - lei. A obligat pârâtele să achite reclamantului suma de 508 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamantul este angajat al unităților pârâte și în această calitate a încheiat contract de locațiune pe apartamentul ce face obiectul prezentei cereri. Potrivit art.2 alin 1 din OUG 130/2004 titularul contractului de închiriere poate cumpăra locuința pe care o deține cu contract de închiriere valabil încheiat. Conform aceluiași act normativ aceste locuințe pot fi cumpărate în rate cu un avans de 15% din valoarea locuinței pe termen de 20ani. Față de Legea 61/1990 și 58/1990 acțiunea a fost considerată întemeiată cu toate capetele de cerere.

Potrivit art.274 proc.civ. pârâtele au fost obligate să suporte c/v cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant cu susținerea procesului.

Împotriva sentinței civile nr. 8952/28.11.2007 pronunțată de Judecătoria Galați au declarat apel reclamantul și ambele pârâte. Prin motivele de apel au reiterat excepțiile necompetentei materiale și teritoriale a Judecătoriei Galați, excepțiile inadmisibilității,tardivității și lipsa calității procesuale pasive a pârâtei SDFEE

Pe fond au susținut că soluția pronunțată este netemeinică deoarece raporturile juridice invocate de reclamant sunt reglementate de OUG.130/2004 potrivit cu care se pot cumpăra și respectiv vinde apartamentele care figurează în patrimoniul său. Față de caracterul dispozitiv al acestor norme consideră că are dreptul să stabilească prețul, cuantumul și modalitatea de plată a acestuia. În condițiile în care norma specială nu face trimitere expresă la Legea 85/1992 susține că reclamantul nu poate beneficia de cumpărarea apartamentului la un preț preferențial,cu plata în rate.

Apelantul-reclamant nu a motivat apelul declarat,iar prin concluziile scrise depuse la dosar intimatul-reclamant a solicitat respingerea excepțiilor invocate în apărare și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond cu motivarea că la soluționarea cauzei s-a aplicat corect legislația care reglementează vânzarea apartamentelor din patrimoniul societăților comerciale pârâte.

În urma analizării probelor administrate,prin decizia civilă nr.124/2008 a Tribunalului Galați au fost admise apelurile pârâtelor și respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului,reținându-se faptul că apartamentul în discuție aparține unei societăți comerciale și contractul de închiriere invocat de reclamant nu poate constitui un motiv de imixtiune în libertatea contractuală prin impunerea unui preț.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul care a susținut că hotărârea instanței de apel este greșită,judecata făcându-se după reguli existente înainte de anul 1989.

Recursul de față nu este fondat.

Analizând conținutul cererii de chemare în judecată formulată de reclamant,constatăm că acesta solicită obligarea pârâtelor să îi vândă apartamentul pe care îl are închiriat,cu plata în rate și cu un avans de 15% din valoarea imobilului,restul sumei urmând să fie achitată în rate eșalonate pe o perioadă de 20 de ani.

Așa cum a reținut și instanța de apel,modalitatea de vânzare a apartamentelor închiriate a fost stabilită prin Hotărârea nr.4/2005 a Consiliului de Administrație al pârâtei Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "",aceasta fiind prin plata integrală a imobilului.

În aceste condiții susținerile reclamantului,făcute în acțiunea sa,nu au nici un temei legal,instanța neputând interveni și stabili peste voința părților condițiile vânzării unui bun.

Ordonanța de Urgență nr.130/2004, la care face referire reclamantul,nu instituie obligativitatea proprietarului de a vinde imobilele cu plata prețului în rate.

Așa cum rezultă din disp.art.9 din actul normativ mai sus citat "locuințele pot fi vândute titularilor de contract de închiriere cu plata integrală a locuinței sau în rate.".

Cum pârâta prin hotărâre a Adunării Generale a decis ca vânzarea să se facă cu plata integrală a prețului,instanța nu poate dispune o altă modalitate de plată întrucât ar încălca disp.art.969 din Codul civil.

Nici al doilea motiv de recurs nu este întemeiat întrucât apelantul nu a formulat o cerere prin care să invoce lipsa de apărare.

Pentru aceste considerente,Curtea,văzând și disp.art.312 în ref.la art.296 din Codul d e procedură civilă,urmează să respingă ca nefondat recursul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursulcivil declarat de către reclamantul,domiciliat împotriva deciziei civile nr. 124/ 6.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta SC SA și intervenienta SC DE DISTRIBUȚIE ȘI FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE - MUNTENIA NORD P, în acțiunea civilă având ca obiect obligație de a face.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 23 2008.

Președinte,

- - -

Judecător,

- -

Judecător,

-

Grefier,

- - /25.09.2008

- /29.09.2008

2 ex.

FOND: G

APEL: -

Președinte:Viorica Mihai Secuianu
Judecători:Viorica Mihai Secuianu, Anica Ioan, George

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 509/2008. Curtea de Apel Galati