Obligație de a face. Decizia 509/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.509
Ședința publică din data de: 24.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 3: Ileana
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenții reclamanți, împotriva deciziei civile nr.1425A/12.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în contradictoriu cu intimata pârâtă.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 19.11.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scris a amânat pronunțarea la data de 24.11 2009 când în aceeași compunere a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 3275 din 09.04.2008 Judecătoria sector 2 admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanții și împotriva pârâtei, dispunând obligarea acesteia să demoleze zidul de păstrat liber între construcția proprietatea sa aflată pe-, sector 2 și construcția proprietatea reclamanților aflată pe aceeași-, cu efectuarea lucrărilor de protejare necesare la imobilul proprietatea reclamanților, urmare demolării, precum și să desființeze soluția de protejare a rostului creat peste cele două construcții și zidul de păstrat liber, urmând ca aceasta să fie refăcută în mod corespunzător. A mai fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 1103 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparații necesar a fi efectuate la imobilul proprietatea reclamanților, respectiv supraînălțarea coșurilor de fum situate la și refacerea rostului creat peste cele două construcții și zidul de păstrat liber. De asemenea, pârâta a fost obligată la 1104 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că prin acțiunea reclamanții au solicitat instanței să dispusă sistarea continuării edificării construirii noii construcții situată în B,- cu încălcarea autorizației de construcție nr. - fără consolidarea fundației existente prin subturnări și cămășuiri aflată sub zidul de păstrat din vechea construcție și fără includerea acestuia în noua structură realizată, lăsat sprijin de construcția reclamanților, iar în situația în care această operațiune nu este posibilă, demolarea zidului de păstrat liber și neconsolidat, să fie obligată pârâta să desființeze soluția de protejare actuală a rostului nou creat, obligarea ei să execute toate lucrările de protejare pentru zidul al imobilului ce le aparține precum și a tuturor lucrărilor de conservare necesare asigurării construcției proprietatea lor, precum și obligarea acesteia la plata sumei de 10000 Euro, reprezentând c/val reparațiilor ce se impun pentru readucerea imobilului la starea inițială.
Urmare analizei probelor administrate în cauză, respectiv cele cu înscrisuri, interogatorii și îndeosebi expertiza tehnică de specialitate dispusă, instanța a reținut că acțiunea reclamanților este doar în parte întemeiată, respectiv în ce privește zidul păstrat liber între cele două construcții care datorită lucrărilor efectuate de pârâtă în conformitate cu autorizațiile depuse la dosar, nu poate fi consolidat. Astfel, aceasta a fost obligată la demolarea lui, cu efectuarea corespunzătoare a lucrărilor de protejare a imobilului reclamanților precum și la desființarea soluției de protejare a rostului creat peste cele două construcții și zidul de păstrat liber.
Potrivit expertizei efectuate în cauză a mai rezultat faptul că valoarea lucrărilor necesare a fi efectuate în modalitatea mai sus arătată este de 1103 lei, sumă la plata căreia pârâta a fost obligată către reclamanți.
Împotriva acestei sentințe, reclamanții au declarat apel criticând-o în esență pentru netemeinicie sub aspectul greșitei interpretări de către instanță a probelor administrate în cauză, probe ce atestau faptul că, prin lucrările efectuate la imobilul său, pârâta a încălcat prevederile autorizației de construire ce i-a fost eliberată, ale autorizației de demolare și ale noii autorizații de construire obținută, astfel încât imobilul proprietatea reclamanților a suferit prejudicii a căror contravaloare se ridică la suma solicitată prin acțiune, respectiv 10.000 euro; instanța a reținut în mod greșit doar valoarea stabilită prin expertiză (de 1103 lei) expertiza neevaluând în mod corect toate lucrările de reparații necesare a fi efectuate la imobilul proprietatea reclamanților.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta-intimată s-a susținut în esență caracterul nefundat al criticilor aduse de apelanți hotărârii primei instanțe. A menționat intimata că apelanții fac, în fața instanței de apel, susțineri noi față de cele de la judecata în fond a pricinii, iar probatoriul administrat în etapa judecării pricinii în primă instanță nu dovedește cele susținute de către reclamanții-apelanți.
Prin decizia civilă nr. 1425A/12.11.2008 pronunțată de Tribunalul București secția a III-a civilă, a fost respins apelul astfel formulat, ca nefondat.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
În mod corect instanța a reținut că, potrivit contractelor autentice de vânzare - cumpărare depuse la dosar, părțile sunt proprietare ale imobilelor situate în B,- - reclamanții și nr. 25 - pârâta.
Aceasta din urmă, ulterior dobândirii acestui drept, a obținut autorizația de construire nr. 679/87/P/23.04.2005 pentru executarea unor lucrărilor de remodelare, extindere, consolidare și supraetajare cu un nivel a locuinței sale, autorizație în baza căreia a trecut la demolarea construcției existente obținând în acest scop și autorizația de desființare nr. 229/34/P/06.04.2006 pentru intrarea în legalitate a lucrărilor efectuate.
La data de 10 iulie 2006 pârâta a obținut autorizația de construire nr. 751/95/P prin care a fost modificată autorizația de construire nr. 679/87/P/23.04.2005, potrivit căreia după desființarea casei existente (pereți și fundații, mai puțin peretele de de pe linia dreaptă de proprietate), pereții se vor rezidi păstrându-se amplasamentul, dimensiunile și prevederile autorizației nr. 679/87/P, mai puțin forma acoperișului.
În ce privește autorizațiile menționate, susținerile reclamanților referitoare la nerespectarea de către pârâtă a prevederilor lor, au fost înlăturate de tribunal cu motivarea că din actele depuse de pârâtă la dosar rezultă că aceste aspecte au mai fost invocate de reclamanți în fața unor organe de stat cu atribuții de control în domeniul construcțiilor, în fața organelor de cercetare penală (Secția 7 Poliție, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2) precum și în fața instanțelor judecătorești, răspunsurile primite de aceștia fiind de fiecare dată negative în sensul că au fost respectate normele legale în vigoare iar construcția ce se edifică la nr. 25 nu afectează imobilul proprietatea reclamanților aflat la numărul 27, aceleași concluzii fiind de altfel reținute și prin expertiza tehnică efectuată în cauză și refăcută la cererea reclamanților de expertul.
Potrivit acestei expertize tehnice de specialitate, dar și conform cu autorizațiile depuse la dosar, instanța de fond a reținut că lucrările de construire ce urmau a fi efectuate de pârâtă erau unele noi cu excepția peretelui de de la limita dreaptă a proprietății, perete ce trebuia încorporat în noua construcție pentru a nu afecta integritatea imobilului reclamanților.
Întrucât pârâta nu a efectuat această lucrare în modalitatea mai sus descrisă, lăsând liber zidul dintre cele două construcții, între acestea au apărut două rosturi betonate la nivel inferior, operațiune ce a împiedicat scurgerea apelor pluviale în pământ - aspecte recunoscute de altfel și la interogatoriul ce i-a fost luat pârâtei.
Acesta a fost motivul pentru care instanța în temeiul art. 998, 1000 alin. 1 și 1076 cod civil a admis în parte acțiunea reclamanților în sensul mai sus arătat, iar în ce privește contravaloarea lucrărilor de reparații necesar a fi efectuate la imobilul proprietatea reclamanților a reținut că acestea sunt în sumă de 1103 lei și constau în supraînălțarea coșurilor de fum situate la și refacerea rostului creat peste cele două construcții și zidul de păstrat liber.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs apelanții-reclamanți.
În motivarea recursului se susține în esență că:
În apel, reclamanții au arătat că prima instanță a obligat în mod netemeinic pârâta doar la plata contravalorii unora dintre lucrări deoarece expertul nu a identificat toate lucrările necesare pe considerentul că, fiind respectată autorizația de construire, problemele survenite arătate de reclamanți nu se puteau datora unor lucrări autorizate.
administrarea unei noi expertize în construcții și de evaluare, complete, care să se pronunțe asupra tuturor obiectivelor solicitate de reclamanți, instanța a fost lipsită de posibilitatea evaluării tuturor lucrărilor necesare de reparații și readucere a imobilului la situația anterioară efectuării lucrărilor de către pârâtă.
Menținând soluția primei instanțe cu privire la capetele 2 și 3 ale cererii introductive și refuzând să dispună readministrarea, în scopul completării expertizelor tehnice (în construcții și de evaluare) în conformitate cu motivele de apel, instanța de apel a pronunțat - în susținerea recurenților - o soluție netemeinică și nelegală, încălcând imperativul impus de art. 129 alin. 5 din codul d e procedură civilă (rolul activ al instanței) raportat la situația de fapt dedusă judecății și necesitatea lămuririi ei corespunzătoare pe baza probelor solicitate prin cerere motivată.
Ultimul expert, DI., a afirmat în raportul său că urmele infiltrațiilor nu au putut fi identificate, pereții fiind uscați, persistând urme de igrasie din cauza lipsei hidroizolațiilor. Această afirmație este contradictorie pentru că - arată recurenții - pereții ori sunt uscați ori au igrasie (umezeală persistentă).
De asemenea el este contrazis de planșele fotografice întocmite de prima expertă, din acestea putându-se observa cu ușurință urmele imense ale infiltrațiilor pe toată lungimea zidului de al casei reclamanților, apărute ca urmare a acumulării apelor pluviale în rostul dublu, neprotejat la data realizării planșeului dintre nivelele construcției de la nr. 25 pe durata ploilor intense din toamna anului 2005. acestora este extrem de gravă, iar tencuielile trebuie refăcute cu luarea măsurilor de protecție împotriva infiltrațiilor din rostul creat.
Acest lucru nu ar fi fost necesar dacă pârâta ar fi respectat autorizațiile de construire și nu ar fi creat acest rost enorm și inutil.
Chiar și acoperirea rostului prin soluția propusă nu asigură pe termen infiltrațiile accidentale ce pot surveni cu ușurință, suprafața rostului fiind extrem de mare, expus tuturor intemperiilor. În acest sens, consideră recurenții că se impune luarea unor măsuri de protecție împotriva înfiltrațiilor la nivelul zidului de al locuinței lor, inclusiv realizarea hidroizolației verticale.
De asemenea se impune refacerea tencuielii interioare a zidului de grav afectat cu tehnici și materiale care să readucă zidul cât mai aproape de starea anterioară "inundării" lui în anul 2005.
O altă problemă creată de pârâtă o constituie distrugerea părții superioare a acoperișului din tablă, ce a fost găurit de lucrătorii săi, și înlocuirea tablei pe toată zona afectată. Aceasta a fost practic mascată de lucrarea provizorie de protejare a rostul, realizată ulterior finalizării lucrărilor de construire cu alpiniști.
Deoarece expertul deși a reținut că regimul pluvionar din toamna anului 2005 fost extraordinar, a omis să constate aceste degradări și implicit necesitatea efectuării acestor lucrări.
Daunele materiale solicitate reprezintă contravaloarea reparațiilor pentru aducerea imobilului recurenților la situația inițială.
Față de soluția adoptată în final, potrivit pct.2.5.6. din Anexa I Litera Aa L egii nr. 50/1991, pârâta are nevoie de acordul vecinilor, exprimat în formă autentică, pentru construcțiile noi.
Or, acest demers pe care trebuia și trebuie să îl facă o obliga pe pârâta-intimată la intrarea în legalitate, și aducerea la cunoștința autorităților competente a lucrărilor pe care s-a străduit să le ascundă, și mai mult o obliga la efectuarea tuturor lucrărilor de protecție pe care le solicităm.
Pentru aceste considerente, se solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate în apel și trimiterea cauzei spre rejudecarea în fond apelului de către instanța competentă cu administrarea unei noi expertize tehnice în construcții și de evaluare, în vederea modificării în parte a sentinței apelate și obligării pârâtei la plata contravalorii tuturor lucrărilor ce se impun, inclusiv de reparații, pentru aducerea imobilului recurenților la starea anterioară începerii lucrărilor de construire la imobilul pârâtei, lucrări evaluate la circa 10.000 euro.
În drept, s-au invocat prevederile art. 129, art. 212, art. 299 și urm proc.civ. art. 588, art. 1076.civil, art. 998, 1000 alin. 1.civ. Legea nr. 50/1991 - Anexa 1 - privind Conținutul-cadru al proiectului pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții lit. A, pct.2.5.6, precum și art. 274.proc.civilă.
Recurs legal timbrat.
Intimata a formulat întâmpinare, pe această cale subliniind faptul că motivele de recurs dezvoltate de către recurenți nu sunt susceptibile de încadrare în vreuna dintre situațiile prevăzute de art. 304.pr.civ.
Mai susține intimata că recursul vizează aspecte care nu au fost puse în dezbatere pe fondul cauzei - recurenții supradimensionând și multiplicând capetele de cerere formulate în fața primei instanțe - și, ca atare, exced cadrului procesual cu care a fost investită instanța prin acțiunea introductivă. Aceste noi cereri sunt - în opinia intimatei - contrare realității și probatoriului administrat.
Cu referire la lucrările de construire consemnate în procesul verbal de constatare a contravenției nr. 2033/2005, de care recurenții fac vorbire, arată intimata că prin sent. civ. nr. 4324/2006 a Judecătoriei sector 2 s-a reținut faptul că respectivele lucrări s-au realizat în condiții de legalitate, iar expertizele efectuate în cadrul unor litigii anterior purtate între părți au stabilit că lucrările efectuate pentru edificarea imobilului proprietatea intimatei corespunde prevederilor art. 62 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 50/1991.
Intimata menționează, în ce privește expertizele efectuate în litigiul pendinte, că instanța a păstrat integral obiectivele în ambele expertize, iar coincidența între concluziile celor doi experți desemnați relevă adevărul celor exprimate în cuprinsul lor.
În continuare intimata relevă conținutul actelor administrate în cadrul probatoriului încuviințat în cauză, concluzionând în sensul că hotărârea atacată a fost pronunțată printr-o corectă analiză a întregului material probator.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite prin art. 304.pr.civ. Curtea reține următoarele:
În ce privește corespondența între motivele de recurs dezvoltate de către recurenți și exigențele art. 304.pr.civ. Curtea constată că aceasta este satisfăcută în condițiile în care se impută instanței de apel atât incorecta aplicare a prevederilor art. 129 alin. 5.pr.civ. în sensul nu a ordonat administrarea unui noi expertize ce ar fi fost necesară aflării adevărului în cauză, dar și a exigențelor Legii 50/1991 relativ la obligațiile care reveneau intimatei cu ocazia efectuării lucrărilor de construire la imobilul pe care îl deține în proprietate.
Dealtfel, în conținutul motivelor de recurs se indică în mod expres prevederile art. 304 pct. 9.pr.civ. ca temei de drept al criticilor aduse deciziei recurate.
Este adevărat că cea mai mare parte a motivelor expuse în susținerea recursului se constituie în aprecieri ale recurenților asupra situației de fapt și a modului în care a fost evaluat probatoriul de către instanțele de fond, însă, față de considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că nu poate fi primită apărarea intimatei potrivit căreia susținerile recurenților, în ansamblul lor, nu s-ar încadra în exigențele art. 304.civ.
Recursul fiind o cale de atac extraordinară în analiza căreia instanței de control judiciar îi este permisă - potrivit părții introductive a art. 304.pr.civ. - numai o verificare de legalitate asupra hotărârii astfel atacate, Curtea nu poate proceda la reevaluarea situației de fapt prin prisma probatoriului administrat, astfel cum tind a obține recurenții prin susținerea criticilor relative la conținutul expertizelor efectuate în speță și al înscrisurilor depuse de părți.
Împrejurarea că recurenții au solicitat - în faza apelului - administrarea unei noi expertize cu aceleași obiective pe care le-au avut expertizele efectuate la judecata cauzei în primă instanță nu era suficientă prin ea însăși pentru administrarea acestei probe, instanța de apel având posibilitatea de apreciere asupra utilității și pertinenței administrării acestei probe raportat la limitele investirii sale și la ansamblul probelor deja administrate.
În condițiile în care în etapa judecării cauzei în primă instanță a fost încuviințată reclamanților (apelanți-recurenți) proba cu expertiză, în urma obiecțiunilor acestora desemnându-se un și un al doilea expert care și-a exprimat punctul de vedere asupra situației de fapt a imobilelor (învecinate) deținute în proprietate de părțile în proces, iar argumentul pentru care se solicita refacerea probei în etapa apelului a fost în esență acela că ambii experți au ajuns la concluzii ce nu confirmau susținerea potrivit căreia imobilul proprietatea reclamanților ar fi suferit grave degradări din cauza infiltrațiilor ce s-au produs urmare a rostului creat între zidul rămas nedemolat situat de terenul pârâtei, Curtea constată că litigiul nu se afla într-un stadiu în care probatoriul administrat să fi relevat o situație echivocă, ce ar fi necesitat o suplimentare a probelor în considerarea obligației stabilite prin art. 129 alin. 5.pr.civ.
Altfel spus, faptul că situația constatată - în condițiile art. 212 și urm. pr.civ. - de experții anterior desemnați în cauză nu era cea pe care reclamanții-apelanți au susținut-o prin acțiunea introductivă nu era unul de natură a lipsi de eficiență proba administrată în condițiile procedurii judiciare contradictorii, procedură în cadrul căreia reclamanților li s-au încuviințat obiecțiuni tocmai pe acest aspect, iar în urma acestor obiecțiuni s-a confirmat acuratețea primelor constatări. Ca atare, fiind în prezența unei expertize pe care a apreciat-o deplin eficiență, instanța de apel nu avea a-și exercita rolul activ în sensul pretins de către recurenți.
În raport de probatoriul administrat, instanțele de fond au dat eficiență apărărilor intimatei-pârâte în sensul că, din punctul de vedere al legislației care interesează disciplina în construcții - Legea 50/1991 - au fost obținute și respectate autorizațiile necesare pentru demolarea și realizarea lucrărilor de construire la imobilul deținut de aceasta.
În evaluarea pretențiilor deduse judecății de către reclamanții-recurenți în litigiul pendinte este lipsit de relevanță dacă pârâtei intimate i-a fost sau nu necesar, respectiv dacă a obținut sau nu acordul reclamanților (în formă autentică) pentru a efectua lucrări de construire, anterior obținerii autorizațiilor de construcție.
În condițiile în care, în prezent, intimata deține aceste autorizații se naște prezumția că a îndeplinit toate cerințele legale pentru obținerea lor, relevant în speță fiind faptul (stabilit ca atare de instanțele de fond) că lucrările de construcție au fost efectuate cu respectarea limitelor menționatelor acte administrative.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea constată caracterul nefondat al criticilor aduse de către recurenți deciziei atacate urmând a dispune, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1.pr.civ. respingerea recursului astfel susținut.
În temeiul art. 274.pr.civ. va obliga recurenții la plata către intimată a sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de asistență juridică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către recurenții reclamanți și împotriva deciziei civile nr. 1425A/12.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în contradictoriu cu intimata pârâtă, ca nefondat.
Obligă recurenții să plătească intimatei suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
Red.GS
.red.
2 ex./06.01.2010
Jud Apel Secția a III-a Civilă
,
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Antonela Cătălina Brătuianu, Ileana
