Obligație de a face. Decizia 51/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 51
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Ionela Vîlculescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta Gh. împotriva deciziei civile nr.214/A din 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică a răspuns procurator pentru recurenta pârâtă Gh. lipsind intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință care a învederat întâmpinarea depusă la dosar de către intimata reclamantă care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 cod. proc. civ. după care:
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului procuratorului, atrăgându-i atenția asupra prevederilor art. 68 alin. 4 Cod procedură civilă.
Procurator, pentru recurenta pârâtă, a solicitat admiterea recursului conform motivelor scrise.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea adresată Judecătoriei M la data de 01.02.2008, reclamanta a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâta Gh., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată a construi gardul despărțitor pe linia de hotar dintre imobilele părților, precum și să taie salcâmii și corcodușii de pe aceeași linie de hotar, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că, se învecinează cu pârâta în partea de nord și de apus și a construit o porțiune ce-i aparține din gardul despărțitor dintre cele două imobile din sârmă, iar pârâta refuză să construiască în continuare gardul, ce-i aparține de drept și să taie salcâmii și corcodușii crescuți pe linia de hotar și care îi umbresc grădina de zarzavat.
Prin sentința civilă nr. 1252/18.06.2008 Judecătoria M a admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat pârâta să construiască gardul despărțitor pe o lungime de 24,8. pe hotarul dintre imobilele părților, de 49,7. începând cu latura de 14,3. din spatele grădinii și continuând pe latura perpendiculară pe spatele casei reclamantei ( pe o porțiune de 10,6. ) până la gardul ce se va construi de către reclamantă pe aceeași latură, a respins capătul de acțiune privitor la tăierea și corcodușilor de lângă hotar, și a obligat pârâta să plătească reclamantei 719 lei, cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut că imobilele proprietatea părților se învecinează, fiind despărțite de un hotar marcat printr-un gard despărțitor construit în parte de către reclamantă din plasă de sârmă pe stâlpi de lemn, iar în continuare de către pârâtă din stobori din lemn cu uzură avansată. Pe lungimea gardului edificat de pârâtă există porțiuni distruse ce permit pătrunderea animalelor de pe o proprietate pe alta, astfel că între părți există neînțelegeri în privința celui obligat să refacă gardul, pe ce porțiune din lungimea sa și din ce materiale să fie realizat.
A stabilit că se impune refacerea gardului, atât pentru a fi delimitate proprietățile, cât și pentru a se asigura protecția culturilor, pe o lungime de 49,7 liniari, pe cât posibil din plasă de sârmă pe stâlpi din lemn,fiecărei părți revenindu-i sarcina să construiască o porțiune de 24,85 liniari reținându-se totuși că reclamanta a edificat în spatele casei gardul pe o porțiune de 12,1 liniari având de ridicat în continuarea acestuia porțiunea de 12,7 liniari.
Cu privire la existența, pe terenul pârâtei a unor pomi ce umbresc terenul reclamantei, s-a reținut că prin poziția lor nu afectează terenul reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Gh., arătând că niciodată nu a refuzat refacerea gardului despărțitor și chiar a demarat lucrările de refacere a acestuia și că nu este de acord cu plata cheltuielilor de judecată la care a fost obligată de instanța de fond, întrucât sunt într-un cuantum prea M, și nu are posibilitatea de a le plăti, astfel încât solicită ca prin decizia ce se va pronunța să se reducă aceste cheltuieli.
Prin decizia civilă nr.214 A din 13 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Mehedinția admis apelul, a schimbat parțial sentința, în sensul că s-a obligat pârâta la 408 lei cheltuieli de judecată, în loc de 719 lei, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a decide astfel, instanța a motivat că fiind admis doar unul din capetele de cerere formulate de reclamantă - trebuia să se acorde reclamantei doar cheltuielile aferente capătului de cerere admis, care sunt în cuantum de 408 lei.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, susținând că nu datorează cheltuielile de judecată întrucât a fost de acord să construiască gardul pe porțiunea ce-i revine.
A depus la dosar un înscris - notă de constatare - întocmit la 06 octombrie 2098 de către un inspector din cadrul Primăriei Orașului M -în care s-a consemnat executarea de către pârâtă a gardului.
Intimata reclamantă a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
Instanța de apel a aplicat corect în soluționarea cauzei dispoz.art.274 pr.civ. care instituie temeiul juridic al cheltuielilor de judecată.
Potrivit acestora, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Este considerată parte căzută în pretenții și aceea care a păstrat o atitudine procesuală pasivă pe parcursul procesului, dar a fost obligată la o anumită prestație ca efect al admiterii cererii celeilalte părți.
Pârâtul este în culpă procesuală și datorează cheltuieli de judecată în ipoteza în care nu și-a executat obligațiile, ceea ce a dus la admiterea acțiunii, precum și în ipoteza în care își execută obligațiile pe parcursul procesului.
În speță, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și prin hotărârile pronunțate i s-a admis cererea privitoare la obligarea pârâtei de a construi gardul despărțitor pe o anumită lungime a hotarului.
La data promovării acțiunii și a pronunțării sentinței - pârâta nu-și executase obligația de a construi gardul pe porțiunea ce-i revine - iar pe parcursul judecății a avut o atitudine pasivă, astfel că este în culpă procesuală.
Totodată, pârâta nu a recunoscut, la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantei - spre a fi posibilă aplicarea dispozițiilor art.275 pr.civ și a fi exonerat de plata cheltuielilor de judecată.
Instanța de apel a recalculat cheltuielile de judecată în raport de capătul de cerere admis și a modificat sentința sub aspectul cuantumului cheltuielilor acordate reclamantei.
Prin urmare, nu se pot reține temeiuri de casare ori de modificare a deciziei. urmând a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Gh. împotriva deciziei civile nr.214/A din 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
26.01.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Stela Popa, Ionela Vîlculescu
