Obligație de a face. Decizia 513/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.513/CM
Ședința publică de la 16 iunie 2008
Completul specializat pentru cauze privind conflicte
De muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții - pârâți: MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,- și TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr.256/07.03.2008 pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă PRIN REPREZENTANT, domiciliată în M,- și intimații - pârâți: STATUL R PRIN MINISTERUL ECONOMIEI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,- și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr.1-3, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 10.06.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 12.06.2008 și 16.06.2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea formulată la TRIBUNALUL CONSTANȚA, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, TRIBUNALUL CONSTANȚA, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru ca instanța să dispună obligarea pârâților la compensarea integrală a diferenței dintre chiria ce s-ar plăti pentru o locuință de serviciu potrivit legii și chiria de 1.400 lei plătită în avans în
luna august 2007, în baza contractului de închiriere datat 6 iunie 2007, obligarea la compensarea integrală a diferenței dintre chiria ce s-ar stabili pentru o locuință de serviciu potrivit legii și chiriile ulterioare, pe toată durata de valabilitate a contractului de închiriere menționat.
Reclamanta a mai solicitat să se recunoască discriminarea rezultată din obligarea magistraților la închirierea unor spații improprii unui trai decent din punctul de vedere al utilităților și din împiedicarea închirierii de către magistrați cu situații familiale diferite a unor spații similare ca suprafață; cu cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces.
În considerente, reclamanta a susținut că, după efectuarea demersurilor de atribuire a unei locuințe de serviciu în Municipiul M, la data de 5 iunie 2007 încheiat cu numita un contract de închiriere înregistrat la organul fiscal sub nr. - din 18 iunie 2007, pentru două camere ale imobilului situat în mun. C,-, - 26,. 1,. 8, jud.
Reclamanta a arătat faptul că inițial a adresat o cerere la Ministerul Justiției - Comisia de atribuire a locuințelor de serviciu, instituție care i-a indicat în persoana Tribunalului Constanța pe administratorul fondului locativ privind locuințele de serviciu din raza acestei instanțe; că ulterior s-a adresat cu cereri diverselor agenții imobiliare din Municipiul M și Municipiul C, demersuri care au rămas însă fără răspuns.
S-a susținut că este de notorietate faptul că în Municipiul M nu există fond locativ care să întrunească cerințele unui trai decent din punctul de vedere al utilităților, astfel că, după primirea adresei nr. 1954 din 15 mai 2007 Curții de APEL CONSTANȚA, a procedat la închirierea unui apartament în Municipiul
Prin "adecvat" - susține reclamanta - trebuie să se aibă în vedere condițiile similare și decente de trai pentru orice magistrat, indiferent de instanța sau de localitatea în care își desfășoară activitatea, fiind aplicabile într-o asemenea situație prevederile art. 5 alin. 1 și 3 Codul muncii, în sensul că în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
Au fost invocate dispozițiile art. 23 din G nr. 27/2006 modificată, art. 26 din Constituție, art. 5 Codul muncii, art. 285 - 291 Codul muncii.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive motivat de faptul că, în litigiile de muncă ce exced pe salariații proprii, părți nu pot fi în condițiile art. 282 Codul muncii decât angajatorii și salariații (respectiv, sindicatele sau patronatul).
În aceste condiții s-a apreciat că Statul este terț față de raporturile juridice invocate prin acțiune și care fundamentează pretențiile reclamantei, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor în calitate de reprezentant la statului fiind doar cel de a administra bugetul de stat în structura și conform destinației stabilite prin lege, aprobată de Parlament, la propunerea Guvernului, conform art. 138 alin. 2 din Constituția României.
Au fost, invocate, totodată, prevederile art. 35 și 36 din Legea nr. 500/2002, susținându-se că potrivit legii, proiectul de buget se întocmește la propunerea ordonatorilor principali de credite. În cazul de față, Ministrul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, trebuie să facă o eventuală propunere de proiect de buget, în acord cu dispozițiile HG83/2005.
La rândul său pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, motivată pe faptul că atribuirea locuințelor de serviciu, încheierea contractelor de închiriere și administrarea locuințelor au fost delegate tribunalelor, potrivit Ordinului Ministrului Justiției nr. 12527/C/2006.
S-a considerat că Ministerul Justiției nu poate sta în proces nici pentru capătul de cerere referitor la compensarea chiriei în condițiile art. 23 alin. 1 teza finală din nr.OUG 27/2006, întrucât aprecierea asupra "situațiilor excepționale, determinate de lipsa unui fond de locuințe adecvat" poate fi realizată doar de către TRIBUNALUL CONSTANȚA, la nivel local.
Prin încheierea interlocutorie din 11 ianuarie 2008, fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere că Statul, ca entitate juridică de drept public, are propriile drepturi și obligații ce nu se pot însă regăsi în ansamblul raporturilor contractuale derivate din contractele de muncă.
La termenul din 22 februarie 2008, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare, arătând că nu poate avea calitate procesuală pasivă într-o asemenea cauză, întrucât nr.OG 137/2000 nu stabilește că acest organ al administrației publice centrale dobândește calitate de pârât în cauzele în care se invocă discriminarea; art. 27 din nr.OG 137/2000 stabilește că, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este, prin voința legiuitorului, participant în procesele în care se reclamă direct în fața instanței existența unei situații de discriminare.
Excepția a fost admisă, conform încheierii din 22 februarie 2008, având în vedere că acțiunea a fost formulată "în contradictoriu" cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, nefiind făcute specificațiile necesare vizând obligațiile fiecărei părți; Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării poate figura în acest context doar în raport de prevederile speciale ale art. 27 alin. 3 din nr.OG 137/2000, ca participant, iar nu ca parte căreia îi incumbă obligații de drept substanțial în raport cu pretențiile afirmate.
Prin sentința civilă nr. 256 din 7 martie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚAa fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției.
A fost respinsă acțiunea reclamantei, formulată în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă în parte acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Constanța și au fost obligați pârâții la
compensarea integrală diferenței dintre chiria ce s-ar stabili pentru o locuință de serviciu, potrivit legii, și chiria plătită pe baza contractului de închiriere înregistrat sub nr. - din 18 iunie 2007, începând cu luna septembrie 2007.
Au fost respinse ca neîntemeiate celelalte capete de cerere.
În motivarea hotărârii prima instanță a reținut următoarele considerente:
Articolul 23 din nr.OUG 27/2006, completat prin Legea nr. 45/6.03.2007, dispune în sensul că:
- alin. 1 - " Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți, cărora nu li s-a acordat locuință de serviciu de către ordonatorii principali de credite, au dreptul, în condițiile art. 22, la compensarea diferenței dintre chiria ce s-ar stabili pentru o locuință de serviciu, potrivit legii, și chiria plătită pe baza unui contract de închiriere încheiat în condițiile legii. Acest drept nu are caracter salarial și nu se impozitează. Compensarea nu se acordă în cazul în care contractul de închiriere este încheiat cu rude de gradul I sau II. În situații excepționale, determinate de inexistența unui fond locativ adecvat în localitatea unde își desfășoară activitatea, contractul de închiriere poate avea ca obiect o locuință situată în altă localitate din circumscripția aceluiași tribunal".
- alin. 2 - " anual în limita căruia se poate deconta chiria în condițiile alin. (1) se stabilește prin ordin comun al ministrului justiției, al președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și al procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție.
Cu toate că s-a invocat în cauză existența unei situații de discriminare rezultată din obligarea magistraților la închirierea unor spații improprii unui trai decent, o asemenea susținere nu a fost probată în nicio modalitate de către reclamantă, singurul aspect apreciat ca discriminatoriu fiind nedecontarea chiriei achitate în avans în cursul lunii august 2007.
În cauză, nu s-a relevat existența unui caz de discriminare față de reclamantă prin raportare la alți judecători aflați în situații similare, nefiind depuse totodată înscrisuri care să ateste o conduită diferențiată față de salariați pe criterii de responsabilitate familială, astfel cum a susținut reclamanta.
Așadar, s-a analizat dacă din perspectiva dispozițiilor legale incidente, reclamanta este sau nu îndreptățită la plata drepturilor pretinse de către TRIBUNALUL CONSTANȚA (care în raport de art. 44 din Legea nr. 304/2004 are, în persoana capului autorității, calitatea de ordonator terțiar de credite).
În cauză, pârâții Ministerul Justiției și TRIBUNALUL CONSTANȚA nu au făcut dovada existenței unei situații de natură a înlătura condițiile de acordare a acestui drept.
Pe de altă parte, textul alin. 2 al art. 23 dispune asupra modalității de stabilire a limitelor de exercițiu ale acestui drept, statuându-se în sensul că anual în limita căruia se poate deconta chiria în condițiile alin. 1 se stabilește prin ordin comun al ministrului justiției, al președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și al procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție.
În absența unui răspuns al Consiliului Național al Magistraturii în legătură cu determinarea - în condițiile acestui act normativ - a unui plafon anual și deci a unor condiții obligatorii pentru instanțele de judecată în legătură cu decontarea chiriei pentru locuințele închiriate de personalul din justiție de pe liberă, instanța de fond a reținut că nu există asemenea normative cu aplicabilitate specială.
TRIBUNALUL CONSTANȚA nu putea refuza acordarea chiriei până la nivelul celui stabilit prin contractul de închiriere sau să impună alte cerințe legate de decontarea chiriei pentru locuința închiriată în Municipiul C, câtă vreme însăși modificarea textului alin. 1 dispune în sensul că " în situații excepționale, determinate de inexistența unui fond locativ adecvat în localitatea unde își desfășoară activitatea, contractul de închiriere poate avea ca obiect o locuință situată în altă localitate din circumscripția aceluiași tribunal".
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții TRIBUNALUL CONSTANȚA și Ministerul Justiției.
TRIBUNALUL CONSTANȚAa invocat următoarele motive de recurs:
Hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Potrivit art. 23 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, aprobată prin Legea nr. 45 din 6 martie 2007, "judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți, cărora nu li s-a acordat locuință de serviciu de către ordonatorii principali de credite, au dreptul în condițiile art. 22, la compensarea diferenței dintre chiria ce s-ar stabili pentru o locuință de serviciu potrivit legii și chiria plătită pe baza unui contract de închiriere încheiat în condițiile legii -. În situații excepționale, determinate de inexistența unui fond locativ adecvat, în localitatea unde își desfășoară activitatea, contractul de închiriere poate avea ca obiect o locuință situată în altă localitate din circumscripția aceluiași tribunal".
Articolul 23, prin teza ultimă, instituie un caz de excepție când compensarea se poate acorda și pentru contractele de închiriere care au ca obiect locuințe situate în altă localitate, situație care este determinată de inexistența unui fond locativ adecvat în localitatea unde judecătorul își desfășoară activitatea.
Reclamanta nu a produs nicio dovadă referitoare la inexistența unui fond locativ adecvat în localitatea unde își desfășoară activitatea, susținerile acesteia nefiind confirmate prin răspunsuri din partea Agențiilor imobiliare contactate, nici sub aspectul că nu sunt locuințe de închiriat și nici sub acela că locuințele nu sunt adecvate.
Prin urmare, nefiind dovedite condițiile prevăzute de art. 23 teza ultimă din nr.OUG 27/2006, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a textului de lege sus-menționat.
Ministerul Justiției a invocat următoarele motive de recurs:
În conformitate cu dispozițiile art. 23 din nr.OUG 27/2006: "Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți, cărora nu li s-a acordat locuință de serviciu de către ordonatorii principali de credite, au dreptul, în condițiile art. 22, la compensarea diferenței dintre chiria ce s-ar stabili pentru o locuință de serviciu, potrivit legii, și chiria plătită pe baza unui contract de închiriere încheiat în condițiile legii. Acest drept nu are caracter salarial și nu se
impozitează. Compensarea nu se acordă în cazul în care contractul de închiriere este încheiat cu rude de gradul I sau II. În situații excepționale, determinate de inexistența unui fond locativ adecvat în localitatea unde își desfășoară activitatea, contractul de închiriere poate avea ca obiect o locuință situată în altă localitate din circumscripția aceluiași tribunal".
Situația excepțională la care se referă textul legal anterior reprodus trebuie să existe și să fie dovedită. Cu toate acestea, din hotărârea instanței de fond nu rezultă existența unei situații excepționale care să justifice decontarea contravalorii chiriei pentru o locuință situată în altă localitate decât aceea unde intimata reclamantă își desfășoară activitatea. Nu rezultă că instanța ar fi analizat premisele unei eventuale situații excepționale și că pe baza acestora a concluzionat incidența dispozițiilor art. 23 teza finală, apreciind în consecință existența neîndoielnică a situației excepționale și necesitatea recunoașterii dreptului intimatei reclamante de a beneficia de compensarea contravalorii chiriei în conformitate cu contractul de închiriere nr. - din 18 iunie 2007.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursurile formulate ca fondate pentru următoarele considerente comune:
Potrivit art. 23 alin. 1 din nr.OUG 27/2006 completat prin Legea nr. 45 din 6 martie 2007, "judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți, cărora nu li s-a acordat locuință de serviciu de către ordonatorii principali de credite, au dreptul în condițiile art. 22, la compensarea diferenței dintre chiria ce s-ar stabili pentru o locuință de serviciu potrivit legii și chiria plătită pe baza unui contract de închiriere încheiat în condițiile legii. Acest drept nu are caracter salarial și nu se impozitează. Compensarea nu se acordă în cazul în care contractul de închiriere este încheiat cu rude de gradul I sau II. În situații excepționale, determinate de inexistența unui fond locativ adecvat în localitatea unde își desfășoară activitatea, contractul de închiriere poate avea ca obiect o locuință situată în altă localitate din circumscripția aceluiași tribunal".
- alin. (2): " în limita căruia se poate deconta chiria în condițiile alin. (1) se stabilește prin ordin comun al ministrului justiției, al președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și al procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție".
- alin. (3): "Au dreptul la locuință de serviciu potrivit art. 22 sau după caz, la compensarea chiriei în condițiile alin. (1) și (2) și cei delegați, detașați sau transferați în altă localitate decât cea de domiciliu, dacă ei, soțul/soția sau copiii aflați în întreținerea lor nu au în proprietate o locuință în localitatea în care sunt delegați, detașați sau transferați. În acest caz, personalul delegat sau detașat nu mai beneficiază de dreptul prevăzut la art. 13 alin. 1 lit. b".
Din dispozițiile legale enunțate mai sus rezultă că numai în situații excepționale, determinate de inexistența unui fond locativ adecvat în localitatea unde își desfășoară activitatea magistratul, contractul de închiriere poate avea ca obiect o locuință situată în altă localitate din circumscripția aceluiași tribunal.
Reclamanta a invocat faptul că în Municipiul M nu există un fond locativ adecvat pe care să-l poată închiria, motiv pentru care a închiriat un apartament în Municipiul
Prin nr.OUG 27/2006 nu se arată ce se înțelege prin noțiunea de fond locativ adecvat, motiv pentru care vom aplica prevederile Legii nr. 114/1996 care reglementează cadrul general de realizare, exploatare și administrare a locuințelor.
Prin anexa 1 din Legea nr. 114/1996 se prevăd exigențele minimale pentru locuințe, respectiv cerințele minimale (accesul liber individual la spațiul de locuit, spațiu pentru odihnă, spațiu pentru prepararea hranei, grup sanitar, acces la energia electrică și apa potabilă, evacuarea controlată a apelor uzate și a reziduurilor menajere) și suprafețele minimale pe persoană/familie.
Reclamanta nu a făcut dovada că în Municipiul M nu există spații locative care să nu întrunească exigențele minimale pentru locuințe prevăzute de lege și că se încadrează în situația excepțională reglementată de art. 23 alin. 1 teza a II-a din nr.OUG 27/2006.
Legiuitorul nu putea să aibă în vedere când folosește noțiunea de "fond locativ adecvat" decât acele exigențe minimale specifice tuturor locuințelor, tocmai pentru a nu crea discriminare între magistrați și ceilalți funcționari.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursurile formulate și a modificat în parte sentința recurată în sensul respingerii acțiunii în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și TRIBUNALUL CONSTANȚA ca nefondată, menținând restul dispozițiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile civile declarate de recurenții - pârâți: MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,- și TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr.256/07.03.2008 pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă PRIN REPREZENTANT, domiciliată în M,- și intimații - pârâți: STATUL R PRIN MINISTERUL ECONOMIEI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,- și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr.1-3.
Modifică în parte sentința recurată în sensul respingerii acțiunii în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și TRIBUNALUL CONSTANȚA ca nefondată.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 iunie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Pt. Grefier,
- -
aflată în concediu medical
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează.
Grefier șef secție,
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/3.07.2008
gref.
4 ex./3.07.2008
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Maria Apostol, Jelena Zalman
