Obligație de a face. Decizia 517/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 517/2008-
Ședința publică din 01 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Bocșe Elena | - - | - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel |
- - | - JUDECĂTOR 3: Roman Florica | |
R - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții pârâți B, B, cu domiciliul în O-. 1 județul B, în contradictoriu cu intimata reclamant, cu domiciliul în O-. 2 județul B, împotriva deciziei civile nr. 985/A/2007 din 27 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 2793 din 19 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect: obligația de a face,
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi se prezintă pentru intimata reclamant, lipsă, reprezentanta sa av. în baza împuternicirii avocațială nr. 14/2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind recurenții pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este legal timbrat cu suma de 248 lei taxă judiciară de timbru și cu timbru judiciar în valoare de 1,65 lei, că intimata reclamant a depus întâmpinare la dosar prin registratura instanței, la data de 26.03.2008, după care:
Nefiind cereri sau excepții de formulat, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei reclamantsolicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică, pentru motivele invocate în scris, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2793 din 19 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții B și B, ca fiind rămasă fără obiect.
Au fost obligați pârâții în favoarea reclamantei la plata sumei de 1019,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În temeiul contractului de donație imobiliară autentificat cu nr.2317/17.04.2006, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.2 din imobilul situat în O-, înscris în 79109 O cu nr.top 2127/5, în contract menționându-se că imobilul are ca părți comune indivize intrarea acoperită din stradă și instalații. Asupra acestor părți comune reclamanta este coproprietară împreună cu pârâții care sunt proprietari ai apartamentului nr.1 din același imobil. Din probele administrate în cauză, rezultă că, după intrarea în stăpânirea imobilului, reclamanta a demarat o serie de lucrări de consolidare și amenajare a acestuia pentru care nu obținuse în prealabil autorizația de construire, iar pentru manoperă a apelat la ajutorul unor persoane neautorizate. Deranjați de disconfortul general de efectuarea acestor lucrări pe fondul bolii de care suferă ambii pârâți, aceștia au sesizat organele de control ale Primăriei și au montat o nouă încuietoare la ușa de acces, obligându-i astfel pe muncitorii care executau lucrările de construcții la apartamentul reclamantei să pătrundă în imobil "pe geam", astfel cum declară martora. Mai mult, pârâții i-au interzis chiar și reclamantei accesul în propriul său apartament fiind necesară intervenția organelor de poliție în prezența cărora pârâții s-au obligat să-i permită pătrunderea în apartament, angajament pe care însă nu l-au respectat nici până în primăvara anului 2007 potrivit declarațiilor martorului. Predarea primirea cheii de la imobilul în litigiu s-a realizat abia la data de 23.03.2007 potrivit procesului verbal întocmit cu acea ocazie și semnat de ambele părți cu mențiunea că nu există obiecțiuni asupra modului de funcționare a exemplarului înmânat reclamantei și se constată că accesul acesteia la apartamentul nr. 2 este liber și neîngrădit. Față de aceste împrejurări, instanța a constatat că litigiul a rămas fără obiect, însă nu s-a putut reține buna credință a pârâților care au refuzat să-i permită reclamantei de bună voie accesul în propria sa locuință, îngrădindu-i astfel exercițiul deplin al dreptului său de proprietate. Totodată, s-a apreciat că nu pot fi reținute apărările acestora în sensul că au refuzat predarea unui exemplar de chei, deoarece reclamanta ar fi refuzat la rândul său să achite contravaloarea acesteia, întrucât, dacă acest aspect ar fi prezentat vreo relevanță, ar fi fost menționat în procesul verbal încheiat cu ocazia predării primirii cheii.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții apelanți B și B în termenul legal și legal timbrat, solicitând admiterea apelului astfel cum a fost motivat, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 985/A/2007 din 27 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost respins ca nefondat apelul introdus în cauză, fiind păstrată în totalitate sentința atacată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihora constatat că critica adusă de apelanți, invocând că în mod greșit instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale prin care au solicitat plata contravalorii cheii de la imobilul din litigiu, este nefondată în condițiile în care cererea reconvențională a fost disjunsă în ședința publică din 22.03.2007, astfel că această cerere nu mai face obiectul prezentei cauze și nu putea fi analizată de instanța de fond prin sentința pronunțată, această cerere urmând însă a fi analizată în dosarul nou format. De altfel, prin apelul formulat apelanții nu au înțeles să critice dispoziția instanței de fond privind disjungerea cererii reconvenționale, astfel că în mod corect instanța de fond a soluționat acțiunea principală fără a se pronunța asupra cererii reconvenționale care formează în prezent obiectul unui alt dosar, aceste capete de cerere neputând fi analizate nici în prezentul apel.
Referitor la cealaltă critică formulată de apelanți, privind obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, s-a apreciat că în mod corect și legal a reținut prima instanță culpa procesuală a pârâților apelanți conform art. 274 din Cod de procedură civilă. În speță, acțiunea formulată de reclamantă a fost respinsă ca rămasă fără obiect dat fiind faptul că, după introducerea acțiunii pârâții i-au predat acesteia cheia de la ușa de acces în imobil, aceștia achiesând practic la pretențiile reclamantei. Întrucât această achiesare a intervenit după promovarea acțiunii, nu poate fi înlăturată culpa pârâților, aceștia generând practic prezentul proces urmare a refuzului lor de a-i preda reclamantei cheia de la poarta de acces la imobil, anterior promovării acțiunii. Împrejurarea că, reclamanta intimată a locuit în Germania și că nu avea nevoie de această cheie nu justifică atitudinea pârâților apelanți de a-i interzice acesteia accesul la apartamentul său, în mod corect reținând prima instanță că i s-a îngrădit reclamantei exercițiul deplin al dreptului său de proprietate.
Aspectele invocate de apelanți în sensul că i-a solicitat reclamantei să se prezinte pentru a-i remite un exemplar al cheii de la ușa de la intrare în imobil, nu pot fi reținute ca dovezi ale bunei credințe, câtă vreme chiar și după promovarea acțiunii s-au acordat mai multe termene, timp în care pârâții nu și-au îndeplinit această obligație, iar din notificarea depusă la dosar de apelanți nu rezultă aspectele invocate de aceștia în apel.
Împotriva acestei decizii, în termen au declarat recurs petenții B și B, solicitând casarea hotărârii atacate, admiterea apelului, iar în fond respingerea acțiunii formulată de reclamanți, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că hotărârea instanței de apel se bazează pe deduceri subiective, concluzii și interpretarea eronată a declarațiilor martorilor.
Astfel, instanța de apel a reținut în mod greșit culpa procesuală a pârâților apelanți, deși aceștia au cerut reclamantei conform Legii nr. 114/1996 predarea cheii comune pe semnătură și contra cost înainte de declanșarea procesului, la data de 26.07.2006, dar au fost refuzați.
De asemenea, recurenții au permis accesul spre apartamentul 2 al reclamantei și au promis cheia reclamantei, chiar în condițiile în care aceasta nu a vrut să semneze și să plătească pentru ea, dar numai la biroul avocatului și prin act autentic, sens în care a trimis notificarea din 09 august 2006, fără a primi nici un răspuns la această promisiune.
În drept, invocă dispozițiile articolelor 299 și 316 Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în condițiile în care pârâții prin predarea cheii au achiesat practic la pretențiile reclamantei.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect au reținut instanțele de apel și fond faptul că prin schimbarea cheii la ușa de acces la intrarea din stradă care formează proprietatea comună a părților, i s-a îngrădit reclamantei exercițiul deplin al dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 2.
Prin remiterea ulterioară a cheii de către pârâți, acțiunea a rămas practic fără obiect, acest fapt neînlăturând însă culpa procesuală a acestora conform articolului 274 Cod de procedură civilă.
În ceea ce privește acțiunea reconvențională, aceasta fiind disjunsă instanța de apel nu avea a se pronunța asupra acesteia.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează, în temeiul articolului 312 aliniatul 1 coroborat cu articolele 316 și 296 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat, iar în baza articolului 274 Cod de procedură civilă să-i oblige pe recurenți la 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat derecurenții pârâți B, B, cu domiciliul în O-. 1 județul B, în contradictoriu cu intimata reclamant, cu domiciliul în O-. 2 județul B, împotriva deciziei civile nr. 985/A/2007 din 27 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în întregime.
Obligă părțile recurente să plătească părții intimată suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 01 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - R - - -
decizie: /14.04.2008
Complet fond:
Complet apel:,
în 2 ex.: /29.04.2008
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
