Obligație de a face. Decizia 517/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.517
Ședința publică din data de 02.12.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 3: Mihaela
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr.671/29.04.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a Va Civilă în contradictoriu cu intimații pârâți și.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială la dosar, intimata pârâtă personal și asistată de avocat care depune în ședință publică împuternicirea avocațială nr.-/20.11.2008, lipsind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că cererea de recurs este netimbrată și că ambii intimați pârâți au fost citați cu câte un exemplar al motivelor de recurs. Totodată se arată că la data de 20.11.2008 intimații pârâți și au depus întâmpinare în 2 exemplare care a fost comunicată și recurentului reclamant.
Reprezentantul recurentului reclamant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, timbru judiciar de 0,15 lei și învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul recurentul reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea deciziei civile recurate ca fiind nelegală și netemeinică, pe fond admiterea acțiunii ca fiind întemeiată. În susținerea recursului solicită a se avea în vedere că instanța de fond a încălcat principiul disponibilității părților în procesul civil, analizând acțiunea introductivă astfel cum a fost formulată și modificată la termenul din 21.11.2004, ignorând nepermis voința reclamantului de a analiza acțiunea astfel cum fusese evidențiată în "concluziile scrise" și cum dispusese instanța superioară de trimitere. Motivarea adusă de instanța de apel este greșită, deoarece analizează admisibilitatea solicitării reclamantului sub aspectul incidenței sau neincidenței dispozițiilor art. 132 alin 2 Cod procedură civilă, fără a observa că această cerere nu a fost pusă în discuția părților la fond. În situația în care se va trece peste primul motiv de recurs, solicită a se constata că decizia civilă recurată este nelegală fiind dată cu încălcarea legii, motiv de recurs ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct.8 Cod procedură civilă. În susținerea acestui motiv de recurs arată greșita reținere de către instanța fondului a culpei reclamantului recurent la neîncheierea actului autentic de vânzare cumpărare la data de 19.03.2004. Concluzionând, solicită pe fondul cauzei, admiterea acțiunii în sensul constatării transmiterii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu din patrimoniul intimaților pârâți în patrimoniul reclamantului recurent și obligarea acestora de a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie terenul. Solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală soluția instanței de apel. Solicită a se avea în vedere că susținerile recurentului reclamant sunt nelegale, care în conformitate cu prevederile art. 132 alin 2 Cod procedură civilă după închiderea dezbaterilor la instanța de fond depune concluzii scrise prin care și-a modificat capătul de cerere din acțiune în realizare în acțiune în constatare, această procedură contravenind principiului contradictorialității ce guvernează dreptul civil și mai mult de atât ar contraveni cu dreptul intimatei pârâte la apărare. Mai arată că dovada bunei credințe a intimatei pârâte în a încheia contractul de vânzare cumpărare rezultă și din faptul că dată fiind valabilitatea extraselor de carte funciară de doar 48 de ore la datele de 01.04.2004 și 19.04.2004 s-a solicitat alte extrase de carte funciară dar de fiecare dată intimata pârâtă a fost refuzată de recurentul reclamant, deci rezultă foarte clar reaua credință. Concluzionând arată că recurentul reclamant invocă în mod ireal faptul că ar fi obținut și autorizație de construcție având în vedere faptul că aceasta nu poate fi emisă conform Legii nr.50/1995 decât în baza unui act autentic de proprietate și nu în baza unui precontract ori alt înscris care nu relevă dreptul total la proprietate. Astfel, consideră că recurentul reclamant nu și-a îndeplinit obligația esențială pe care și-a asumat-o la încheierea antecontractului, cea de plată a restului de plată, neîndeplinire care îi este imputabilă în totalitate. Solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect cererea de recurs formulată de recurentul reclamant împotriva sentinței civile nr.671/29.04.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a Va Civilă în contradictoriu cu intimații pârâți și.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub numărul 4474/30.06.2004 la Judecătoria Buftea, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Gh. și GH., solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru un teren în suprafață de 2286. situat în intravilanul com., jud. I; obligarea pârâțolor la plata de daune cominatorii de 3.000.000 lei pe zi, de la rămânetrea definitivă a hotărârii judecătorești până la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat în esență că părțile au încheiat, la 09.02.2004, un antecontract de vânzare-cumpărare pentru terenul menționat, la aceeași dată reclamantul achitând pârâților suma de 30.000.000 lei cu titlu de avans.
Aceștia au convenit ca perfectarea contractului de vânzare-cumpărare să aibă loc la data de 19.04.2004, însă promitenții-vânzători au comunicat reclamantului că nu aveau toate actele necesare spre a se autentifica actul la data astfel convenită și că urmează a-l anunța - în maxim 3 săptămâni - despre momentul când vor fi finalizate respectivele acte.
Ulterior, pârâții nu l-au mai contactat pe reclamant.
În drept, s-au invocat prevederile art. 1073 și urm. civ.
Pârâții au formulat notificare, pe această cale arătând că s-au prezentat la notariat la data de 19.03.2004 - termenul convenit pentru vânzare - pentru a prelungi acest termen datorită faptului că măsurătorile cadastrale efectuate nu erau corecte. La acel moment, reclamantul a refuzat să mai discute cu pârâții, pentru că documentația cadastrală eronat întocmită nu îi mai satisfăcea pretențiile.
Refuzul reclamantului de a încheia contractul de vânzare-cumpărare a fost constatat prin încheierea de certificare întocmită de către notarul în fața căruia părțile s-au înfățișat.
La data de 25.09.2004, reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată, în sensul că a solicitat ca pârâții să fie obligați la a încheia contractul de vânzare-cumpărare pentru terenul aflat în 25, parcela281/2, în intravilanul com., la un preț diminuat cu suma de 50.000.000 lei, reprezentând pierderea de valoare de circulație datorată formei acestuia.
În motivarea acestei cereri s-a arătat în esență că a convenit asupra prețului, prin antecontractul de vânzare-cumpărare, în raport de o schiță a terenului (prezentată de către pârâți) în care acesta avea o formă regulată.
Ulterior, pârâții i-au adus la cunoștință faptul că terenul are o formă complet neregulată, dimensiunea uneia dintre laturi fiind redusă de la 18,5. la 7. această situație conducând la reducerea substanțială a valorii lui de circulație.
Prin sentința civilă nr. 2073/2005 pronunțată de Judecătoria Bufteaa fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de către reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul.
Prin decizia civilă nr. 615/A/2006 a Tribunalului București secția a III-a civilă în dosarul nr-, a fost admis apelul astfel formulat dispunându-se desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut în esență că prima instanță s-a pronunțat asupra unei cereri (prin care se modifica acțiunea introductivă, astfel cum a fost precizată la data de 25.09.2004) pe care reclamantul a formulat-o prin concluziile scrise, depuse după reținerea cauzei în pronunțare. Astfel, au fost încălcate principiul oralității și contradictorialității specifice procesului civil, iar pe de altă parte instanța nu s-a pronunțat asupra cererii cu care a fost investită, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului acesteia.
Decizia de desființare a fost menținută prin decizia nr. 2013/2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI secția a IV-a civilă.
Astfel, cauza a fost înregistrată - spre rejudecare - la Judecătoria Buftea, jud. I sub numărul-.
Prin sentința civilă nr. 110/14.03.2007 a fost admisă excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Buftea, dispunându-se declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C, jud.
La Judecătoria C, cauza a fost înregistrată sub numărul -.
Prin sentința civilă nr. 1727/26.09.2007 pronunțată de către Judecătoria C în dosar nr- s-a respins cererea formulată de reclamantul și a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 700 lei reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 441/09.02.2004 la BNP pârâții, în calitate de promitenții vânzători, s-au obligat să vândă reclamantului suprafața de 2286 mp teren situat în intravilanul comunei, tarlaua 25, parcela nr. 2811/2 cu vecinii N-, E-str. - -, S- De 2778. S-a stabilit prețul vânzării, fiind achitată o parte din preț. În antecontractul încheiat între părți a fost individualizat terenul care urma să facă obiectul vânzării, indicându-se parcela, tarlaua, vecinătățile de pe laturile de Nord, și Sud, fără să existe mențiuni cu privire la forma terenului și la dimensiunile acestuia.
Instanța de fond a reținut totodată că nu s-a făcut referire în cuprinsul antecontractului la vreo schiță a terenului prezentată cumpărătorului, și că au fost prevăzute și clauze în cazul în care părțile nu își respectă obligațiile asumate.
De asemenea s-a reținut și faptul că părțile au stabilit ca încheierea contractului în formă autentică să se facă până la data de 19.03.2004, dată la care trebuiau obținute actele și documentele necesare. La data de 19.03.2004 părțile s-au prezentat la BNP în vederea încheierii actului de vânzare-cumpărare în formă autentică, împrejurare în care s-a întocmit încheierea nr. 1110/19.04.2004 în care s-a menționat că nu s-a putut încheia contractul de vânzare-cumpărare deoarece promitentul cumpărător a refuzat întocmirea actului motivând că terenul nu are lățimea la unul dintre capete de 18 ci numai 7. A mai motivat refuzul de a întocmi actul de vânzare-cumpărare și prin aceea că lipseau formele de intabulare a dreptului de proprietate în Cartea Funciară și extrasul de carte funciară.
A constatat prima instanță, față de înscrisul menționat, că promitentul cumpărător nu a mai fost de acord să cumpere terenul din cauza dimensiunii acestuia la unul dintre capete, chiar dacă în antecontractul încheiat între părți nu s-a făcut nici o referire cu privire la forma și dimensiunile terenului ce urma să facă obiectul vânzării, ci numai suprafața, tarlaua, parcela și vecinătățile pe laturile din părțile de Nord, și Sud.
În antecontractul de vânzare-cumpărare s-a stipulat însă clauza conform căreia, în situația în care promitentul cumpărător nu va mai fi de acord cu autentificarea actului, va pierde suma plătită cu titlul de avans.
Refuzul promitentului cumpărător de a autentifica actul de vânzare-cumpărare pentru motivul sus expus, respectiv că terenul ar avea lățimea la unul dintre capete numai de 7 a fost apreciat de instanța fondului ca neîntemeiat în condițiile în care nu a fost stipulată o astfel de condiție în convenția încheiată între părți.
Totodată s-a reținut că nu este justificat nici refuzul încheierii actului autentic pentru lipsa intabulării dreptului de proprietate în Cartea Funciară și lipsa extrasului de carte funciară întrucât dacă promitentul cumpărător era interesat să cumpere terenul de la promitenții vânzători, părțile aveau posibilitatea să amâne întocmirea actului, pentru intabularea dreptului de proprietate și obținerea extrasului de carte funciară.
S-a mai avut în vedere faptul că reclamantul, cu ocazia concluziilor pe fond, a precizat că și-ar fi modificat cererea de chemare în judecată prin concluziile scrise depuse cu ocazia pronunțării sentinței civile nr. 2073/2005 a Judecătoriei Buftea în sensul că instanța să dispună constatarea valabilității transmiterii dreptului de proprietate conform contractului de promisiune. Sub acest aspect s-a reținut că sentința civilă nr. 2073/2005 a Judecătoriei Bufteaa fost desființată de către instanța de apel, stabilindu-se că prin concluzii scrise depuse cu ocazia pronunțării fondului cauzei nu poate fi modificată cererea de chemare în judecată.
Au fost avute în vedere totodată dispozițiile art. 132 cod procedură civilă precum și faptul că, în condițiile în care reclamantul ar fi intenționat să își modifice acțiunea, avea această posibilitate cu ocazia rejudecării în urma desființării sentinței civile nr. 2073/2005 pronunțată de Judecătoria Buftea, însă reclamantul nu a depus o asemenea cerere.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, reclamantul considerând soluția pronunțată de prima instanță ca fiind nelegală si netemeinică.
Prin apelul astfel formulat s- criticat soluția pronunțată de instanța de fond apreciind că această instanță nu s-a pronunțat asupra cererii cu care a fost investită, și anume constatarea valabilității transmiterii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu din patrimoniul pârâților în patrimoniul reclamantului și de a obliga pârâții să lase reclamantului, în deplina proprietate și liniștita posesie terenul în suprafață de 2286 mp. situat în intravilanul comunei, județul
Nu se poate reține - în susținerea apelantului - că nu a depus cerere modificatoare în sensul ca instanța să dispună constatarea valabilității transmiterii dreptului de proprietate conform contractului de promisiune și nici refuzul său de a încheia actul în formă autentică. Precizarea petitului cererii de chemare în judecată, a fost făcută în temeiul și cu respectarea dispozițiilor art. 132 alin. 2 pct. 4 cod procedură civilă, textul menționat stabilind faptul că nu se socotește modificată cererea și nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de ședință declarațiile verbale făcute în instanță, atunci când se înlocuiește cererea în constatare printr-o cerere în realizare, sau dimpotrivă, în cazul în care cererea în constatare poate fi primită.
Apelantul-reclamant a arătat că, în cauză, sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru transformarea cererii în realizare (obligația de a încheia contractul de vânzare-cumpărare), în cerere în constatarea transmiterii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu din patrimoniul pârâților în patrimoniul reclamantului, ca efect al achitării integrale, prin ofertă reală urmată de consemnațiune, a prețului vânzării astfel cum a fost stipulat în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între părțile prezentului litigiu, autentificat sub nr. 441/09.02.2004 de.
Apelantul-reclamant a mai arătat că nu a renunțat niciodată să perfecteze vânzarea, precizând că a înțeles să dea eficiență principiului executării în natură a obligațiilor. Nu se datorează culpei sale neperfectarea contractului de vânzare-cumpărare la termenul stipulat, respectiv 19.03.2004.
Totodată s-a susținut că instanța de fond a avut o atitudine părtinitoare întrucât, în pofida opoziției formulate de către apelantului-reclamant, prin apărător, a încuviințat intimaților-pârâți proba cu interogatoriu, ceea ce a condus la tergiversarea procesului timp de circa 4 luni, deoarece, ulterior termenului de probatorii s-a intrat în vacanța judecătorească de vară și, prin urmare, termenul nu a putut fi acordat decât în septembrie.
Apelantul-reclamant a criticat și faptul că în motivarea soluției nu s-a făcut referire la proba cu interogatoriu administrată, apreciază că această probă nu a fost colaborată cu nici o altă probă și concluzionează că a fost o probă inutilă. Totodată apreciază că răspunsurile intimaților-pârâți profită apelantului.
Prin decizia civilă nr.671/29.04.2008 pronunțată de Tribunalul București secția a V-a civilă a fost respins, ca nefondat, apelul astfel formulat.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea introductivă de instanță apelantul solicitase judecătoriei să dispună obligarea pârâților la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru terenul în suprafață de 2.286 mp situat în intravilanul comunei, județul I precum și obligarea pârâților la plata a trei milioane lei RON/zi daune cominatorii de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Primul capăt de cerere a fost modificat de către apelant în condițiile prevăzute de art. 132 alin. 1 proc. civ. în sensul că solicită obligarea pârâților la a încheia contractul de vânzare-cumpărare pentru terenul de 2286 mp situat în tarlaua 25, parcela nr. 2811/2 în intravilanul comunei la un preț diminuat provizoriu cu suma de 5000 lei, reprezentând pierderea în valoare a circulației terenului ca urmare a formei acesteia.
La primul termen după comunicarea cererii modificatoare părților adverse, apelantul (reclamant la momentul respectiv), a renunțat la capătul doi de cerere având ca obiect daunele cominatorii. Despre renunțare s-a luat act prin încheierea din data de 19.10.2004 pronunțată în dosarul 4474/2004.
În cadrul primului ciclu procesual apelantul nu și-a mai precizat, completat sau modificat acțiunea în condițiile art. 132 alin. 1 sau art. 132 alin. 2 proc. civ.
A apreciat instanța că sunt vădit nelegale susținerile apelantului conform cărora prin concluziile scrise depuse la dosar după închiderea dezbaterilor în fața judecătoriei și-ar fi putut modificat acțiunea în condițiile art. 132 alin. 2 proc. civ. transformându-ți acțiunea în realizare în acțiune în constatare. Un astfel de procedeu, dacă ar fi acceptat, ar contraveni principiului contradictorialității care guvernează procesul civil. Mai mult, acceptarea transformării acțiunii în realizare în acțiune în constatare prin concluziile scrise depuse după închiderea dezbaterilor ar echivala cu o gravă încălcare a dreptului la apărare a pârâților.
Evident că în cadrul primului apel, și după aceea la rejudecare în primă instanță nu se mai putea modifica obiectul cererii de chemare în judecată. Aceste aspecte au fost avute în vedere și la pronunțarea deciziei civile nr. 615/ A/2006 cu ocazia judecării apelului declarat împotriva sentinței nr. 2073/2005.
Astfel, s-a reținut că în mod corect prin sentința civilă nr.1727/26.09.2007 judecătoria s-a pronunțat asupra cererii introductive modificată în condițiile art. 132 alin. 1 proc. civ. fără a se pronunța asupra celor solicitate de către apelant prin concluziile scrise depuse după închiderea dezbaterilor.
În consecință, Judecătoria C nu avea a se pronunța asupra constatării valabilității transmiterii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu din patrimoniul pârâților în patrimoniul reclamantului și asupra cererii de obligare a pârâților la a lăsa reclamantului, în deplina proprietate și liniștita posesie terenul în suprafață de 2286 mp. situat în intravilanul comunei, județul I, astfel că nu pot fi primite criticile apelantului relative la acest aspect.
Cât privește cauzele neîncheierii contractului de vânzare cumpărare în formă autentică la data de 19.03.2004, Tribunalul a reținut culpa ambelor părți.
În privința promitenților vânzători, culpa rezultă din faptul neintabulării dreptului de proprietate asupra terenului ce făcea obiectul antecontractului. Dacă dreptul de proprietate nu era intabulat în cartea funciară, el nu putea fi înstrăinat prin acte juridice între vii cum este cazul vânzării.
În privința promitentului cumpărător, culpa rezultă din refuzul de a perfecta actul de vânzare cumpărare în condițiile și pentru bunul cu privire la care s-a antecontractat. Practic promitentul cumpărător a dorit să schimbe termenii antecontractului, ceea ce în lipsa acordului promitenților vânzători nu putea fi acceptat. Refuzul perfectării actului autentic de vânzare în condițiile din antecontract rezultă indubitabil, în ceea ce îl privește pe promitentul cumpărător, atât din încheierea notarului de la data de 19.03.2004 cât și din conduita procesuală a apelantului, care și-a precizat acțiunea introductivă tocmai în sensul diminuării prețului din antecontract, ceea ce înseamnă o schimbare a conținutului acestuia. Ori, perfectarea vânzării, fie că se făcea la notar la data de 19.03.2004, fie că se făcea în fața instanței prin suplinirea consimțământului, nu se putea realiza decât în condițiile și cu respectarea termenilor din antecontract, asupra cărora părțile conveniseră de comun acord (art. 969 civ.).
Dacă apelantul a considerat că a fost indus în eroare cu privire la bunul ce făcea obiectul antecontractului (forma, calitățile solului etc.) avea la îndemână acțiunea în anulare a antecontractului pentru eroare ca viciu de consimțământ. Nicidecum apelantul nu putea solicita schimbarea de către instanță a condițiilor antecontractului (diminuarea prețului).
A apreciat instanța de apel că nu se poate reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 1073 civ. din moment ce apelantul nu a solicitat executarea în natură a antecontractului, ci modificarea acestuia tocmai în privința prețului. Faptul că în apel, prin schimbarea obiectului cererii de chemare în judecată cu care a fost legal investită prima instanță, se solicită inclusiv perfectarea vânzării la prețul stabilit în antecontract nu afectează legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe deoarece o astfel de solicitare contravine dispozițiilor art. 294 alin. 1 proc. civ. Din acest punct de vedere apare ca fiind irelevantă în cauză oferta reală urmată de consemnațiune efectuată de către apelant la aproape trei ani de la data limită la care părțile trebuiau să încheie contractul de vânzare cumpărare în formă autentică.
Din punctul de vedere al promitenților vânzători este suficientă manifestarea de voință a promitentului cumpărător din fața notarului în sensul că nu dorește să cumpere din cauza deschiderii terenului, pentru a nu mai putea fi obligați să accepte nici o ofertă reală după expirarea termenului limită până la care putea fi încheiat contractul și anume data de 19.03.2004.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelantul-reclamant.
În motivarea recursului se arată în esență că:
În mod greșit a fost respins primul motiv de apel vizând nepronunțarea, de către instanța fondului, asupra acțiunii astfel cum a fost precizată prin concluziile scrise depuse la data de 27. 2005 în fața Judecătoriei Buftea, în cadrul primului ciclu procesual.
Sub acest aspect sunt incidente - în susținerea recurentului - dispoz.art.304 pct. 6.pr.civ. respectiv instanța nu a acordat ceea ce s-a cerut.
Prin concluziile scrise depuse de reclamant în Dosarul nr. 4474 al Judecătoriei Buftea, care a soluționat acțiunea în cadrul primului ciclu procesual, s-a solicitat admiterea acțiunii principale astfel cum a fost modificată, să se dispună constatarea valabilității transmiterii dreptului de proprietate conform contractului de promisiune de vânzare-cumpărare autentificat la nr.441/09.02.2004, intabulat în cartea funciară nr.632.2004 și să se dispună obligarea pârâților să lase în deplina proprietate și posesie reclamantului terenul în litigiu fila 112 dosar.
Din toate actele aflate la dosarul Judecătoriei C ca și din însăși motivarea sentinței pronunțate de această Judecătorie rezultă următoarele:
- faptul că această solicitare a reclamantului nu a fost pusă niciodată în discuția părților litigante astfel cum, în mod expres, a decis Tribunalul București Secția a III-a civilă prin decizia civilă nr.615/A/2006 prin care s-a decis rejudecarea cauzei;
- până la soluționarea în fond a cauzei, instanța de rejudecare nu a hotărât absolut nimic în legătură cu natura juridică a acestei cereri și nici cu privire la admisibilitatea sau inadmisibilitatea ei;
Instanța de fond a încălcat principiul disponibilității parților în procesul civil, analizând acțiunea introductivă astfel cum a fost formulat și modificată la termenul din 21.IX.2004, ignorând nepermis voința reclamantului de a analiza acțiunea astfel cum fusese evidențiată în " Concluziile scrise" și cum dispusese instanța superioară de trimitere;
Susține recurentul că decizia civila nr.671 pronunțată de Tribunalul București secția a V-a civilă la data de 29.IV.2008 confirmă, în mod cu totul greșit, modul de soluționare a acțiunii de către instanța fondului prin respingerea motivului de apel formulat în acest sens. Motivarea adusă de instanța de apel este greșită căci:
- analizează admisibilitatea solicitării reclamantului sub aspectul incidentei dispoz.art.132.alin.2 pr.civ. fără a observa că această cerere nu a fost pusă în discuția părților la fond;
- instanța de apel nu a observat că nu modalitatea în care solicitarea a fost făcută de către reclamant încalcă principiul contradictorialității sau dreptul de apărare a pârâților-intimați, ci chiar modalitatea în care instanța de fond care a analizat solicitarea reclamantului, numai prin sentința apelată și nu în cadrul procesului, al rejudecării în condiții de contradictorialitate
- la fel de greșită apare și reținerea deciziei instanței de apel vizând imposibilitatea modificării acțiunii cu ocazia rejudecării, în condițiile în care decizia nr. 615/A/2005 a Tribunalului București Secția a III-a civilă, a trimis cauza spre rejudecare, desființând în totalitate sentința Judecătoriei Buftea și dispunând o analizare a tuturor aspectelor ridicate în apelul soluționat în această modalitate cu ocazia rejudecării. Practic o atare rejudecare presupunea o reluare de la capăt a soluționării acțiunii introductive cu toate modificările sau precizările;
- criticabilă este și reținerea instanței în sensul ca instanța de fond a procedat corect pronunțându-se asupra cererii introductive modificată în condițiile art.132 alin. pr.civ fără a se pronunța asupra celor solicitate de către apelant prin concluziile scrise depuse după închiderea dezbaterilor pentru că instanța de apel nu a observat că, de fapt, prima instanța s-a pronunțat asupra celor solicitate de reclamant prin concluziile scrise. Instanța nu a analizat însă dacă prima instanță a pus această solicitare în discuția părților pe parcursul judecății, și dacă a analizat-o,
Mai critică recurentul decizia atacată și în sensul că este nelegală, fiind dat cu încălcarea legii, fiind incident motivul de casare prevăzut de dispoz. art.304 pct. 8.pr.civ.
Spre deosebire de instanța fondului, care a considerat exclusiv responsabil pe reclamantul-recurent de neîncheierea contractului de vânzare-cumpărare, instanța de apel consfințește culpa intimaților în acest sens, reținând, fără nici un echivoc faptul că dacă dreptul de proprietate nu era intabulat în cartea funciară, el nu putea fi înstrăinat prin acte juridice între vii, cum este cazul vânzării;
Însă, reținerea de către instanța de apel a unei pretinse culpe a reclamantului-recurent prin refuzul acestuia de a încheia actul pe motivul că terenul nu are lățimea la unul dintre capete de 18. ci numai de 7 este cu totul greșită.
Analiza corectă a probatoriului pe care l-a avut în vedere se instanța de apel spre a reține o astfel de culpă în sarcina promitentului-cumpărător duce - în opinia recurentului - la concluzia că acestea nu erau de natură să stabilească vreo culpă a reclamantului-apelant în neîncheierea contractului de vânzare-cumpărare în condițiile în care: semnarea antecontractului în modul în care a fost conceput a avut la baza schița anexată a titlului de proprietate nr.38 682 din 10.XII.1997 emisă de Primăria pentru intimați cu privire la terenul în litigiu schița care, având în vedere caracterul ei oficial atestat de semnăturile persoanelor competente și ștampila, a fost de natură să creeze în mod obiectiv, convingerea reclamantului că dimensiunile acolo menționate sunt reale; reclamantul a luat cunoștință de dimensiunile reale ale terenului numai în cursul procesului mai întâi, și din discuțiile purtate iar, apoi, cu exactitate, după efectuarea raportului de expertiză topo și prezentarea dosarului cadastral;
Faptul că în timpul procesului și-a modificat acțiunea introductivă în sensul că a solicitat obligarea pârâților de a încheia contractul de vânzare-cumpărare pentru terenul în litigiu la un preț diminuat provizoriu cu suma de 50.000.000 lei reprezentând pierderea în valoare a circulației ca urmare a formei acestui are valoarea unei atitudini pur procesual și "nicidecum a intenției ca, la data de 19 martie 2004, căci raportarea intenției reclamantului trebuie făcută exclusiv la această data ar fi avut intenția sa nu încheie actul de vânzare-cumpărare pe aceste considerente";
Actul de certificare atestă numai prezenta în fața notarului la data de 19.03. 2004 numai a pârâților-intimați, nu și a reclamantului-apelant; nu se certifică cuvântul că acesta a declarat că refuză încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare pe motiv că terenul nu are lățimea la unul dintre capete de 18 ci doar de 7m, doar simpla această motivație pentru care nu s-a încheiat actul autentic.
Se mai arată că, și în situația în care s-ar reține un refuz al acestuia la încheierea actului pe considerentul analizat mai sus, "acest motiv nu putea constitui un impediment legat de dezlegarea unei norme imperative de drept. Dacă toate cerințele legale ar fi fost îndeplinite, părțile puteau discuta și eventual să ajungă la încheierea, de comun acord, a actului autentic de vânzare-cumpărare în alte condiții decât cele prevăzute în antecontract". Indiferent de poziția reclamantului-apelant cu privire la dimensiunile reale ale terenului, actul autentic nu se putea încheia datorită neintabulării, de către intimați, la data de 19 martie 2004 dreptului lor de proprietate asupra terenului în cartea funciară și a lipsei, din acest motiv, a extrasului de carte funciară;
Recurs legal timbrat.
Intimații au formulat întâmpinare, prin aceasta arătându-se că recurentului-reclamant îi revine culpa pentru neperfectarea contractului de vânzare-cumpărare pentru că acesta a încercat,de fiecare dată să schimbe termenii antecontractului.
Nu poate fi reținută incidenta art. 1073.civ. pentru că reclamantul nu a solicitat executarea în natură a antecontractului încheiat de părți, ci modificarea acestuia în privința prețului.
Mai susțin intimații că au făcut dovada bunei lor credințe prin obținerea unor extrase de carte funciară valabile.
De asemenea au precizat că nu mai sunt de acord, în prezent, cu vânzarea terenului către recurentul reclamant pentru că acestuia îi revine culpa neperfectării vânzării-cumpărării în condițiile stabilite prin antecontract, iar ulterior a avut loc o creștere semnificativă a prețului bunului imobil.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite prin art. 304.pr.cv. Curtea constată caracterul nefondat al acestuia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, consacrat prin art. 129 alin. ultim pr.civ. principiu în raport de care instanța este ținută a se pronunța numai asupra cererilor pe care părțile le formulează în fața sa.
În ceea ce privește solicitarea pe care reclamantul-recurent a formulat-o în conținutul concluziilor scrise depuse în primul ciclu procesual, după momentul procesual al închiderii dezbaterilor și reținerii cauzei spre soluționare, s-a stabilit - cu autoritate de lucru judecat - prin decizia civilă nr. 615A/2006 pronunțată de Tribunalul București secția a III-a - că respectiva pretenție nu a fost formulată în condiții apte să conducă la legala sesizare a instanței cu soluționarea ei, așa încât ea nu putea face obiect de analiză în pronunțarea hotărârii de către instanța fondului.
Mai mult, prin aceeași decizie a instanței de apel, s-a stabilit faptul că prima instanță lăsase necercetat însuși fondul cauzei cu care fusese în mod legal investită, considerente care au determinat desființarea sentinței prin care s-a soluționat pricina în fond, în primul ciclu procesual, și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În raport de acest conținut al deciziei în baza căreia s-a trimis cauza spre rejudecare și de exigențele art. 129 alin. ultim pr.civ. prima instanță (Judecătoria C) era ținută a analiza și a se pronunța asupra cererii de chemare în judecată inițial formulată, cu modificările/precizările aduse de către reclamant la data de 25.09.2004, iar nu asupra unor pretenții noi pe care reclamantul nu le-a formulat cu respectarea exigențelor art. 132 alin. 1.pr.civ. (normă potrivit căreia reclamantul poate proceda la modificarea ori întregirea cererii de chemare în judecată numai până la prima zi de înfățișare) și ale art. 127.pr.civ. (conform căruia "pricinile se dazbat verbal, dacă legea nu prevede altfel").
În susținerea primului motiv de recurs se pornește de la o premisă eronată, care nu își are suport în conținutul deciziei civile 615/2006 pronunțată de Tribunalul București -secția a III-a civilă, și anume aceea că respectiva instanță de apel ar fi dispus ca instanța de rejudecare să ia în discuție"solicitarea reclamantului evidențiată în concluziile scrise, în condiții de contradictorialitate".
Nu numai că o atare situație premisă nu își găsește corespondent în decizia menționată, dar trebuie observat faptul că apelul soluționat prin respectiva hotărâre fusese promovat tocmai de către reclamant, care susținea prin motivele de apel că "instanța era sesizată, în mod legal, cu cererea în realizare - obligația de a încheia contractul - și numai asupra acestei cereri ar fi trebuit să se pronunțe" și concluziona în sensul că, urmare a admiterii apelului, instanța de control judiciar ar fi urmat să dispună "pe fond, admiterea acțiunii, astfel cum a fost precizată, în sensul de a obliga pârâții să încheie, cu subsemnatul recurent, contractul de vânzare-cumpărare asupra terenului situat în intravilanul com. ".
Astfel, apare ca fiind neechivoc faptul că dispoziția de rejudecare a pricinii s-a referit la acțiunea inițial formulată de către reclamant, cu modificările aduse la data de 25.09.2004, prima instanță respectând aceste limite stabilite de instanța de control judiciar.
Faptul că la rejudecarea în fond a pricinii, reclamantul a înțeles să susțină oral - prin concluziile puse asupra fondului - pretenții care depășeau limitele menționate nu era de natură a conduce la o legală investire a instanței cu analiza și soluționarea lor în condițiile în care momentul procesual la care era îndreptățit să procedeze la întregirea ori modificarea cererii (conform art. 132 alin. 1.pr.civ.) era depășit.
Solicitarea nou făcută în condițiile menționate, referitoare la constatarea valabilității transmiterii dreptului de proprietate conform contractului promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare nr. 441/2001 și revendicarea terenului în litigiu de la reclamanți, nu intră în sfera actelor procedurale reglementate prin art. 132 alin 2.pr.civ. - aspect corect reținut de instanța de apel - pentru că acestea reprezintă veritabile cereri de realizare a dreptului, ele având ca finalitate pronunțarea unei hotărâri care să producă efectul translativ de proprietate din patrimoniul pârâților către cel al reclamantului (deci chiar dobândirea/realizarea dreptului real pretins) cât și dobândirea de către reclamant a posesiei terenului la care se referă antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de părți, și nicidecum constatarea existenței unui drept ce s-ar fi aflat deja în patrimoniul reclamantului, în sensul prevederilor art. 111.pr.civ.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, deși se invocă situația reglementată de art. 304 pct. 8.pr.civ. ("când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia"), recurentul nu relevă un mod de interpretare greșit în privința actului juridic dedus judecății, criticile dezvoltate tinzând la a provoca o reevaluare a probatoriului de către instanța de recurs.
Ori, față de exigențele art. 304 alin. 1.pr.civ. - care limitează analiza ce poate fi efectuată în calea extraordinară de atac a recursului la aspectele de legalitate a hotărârii atacate - o astfel de reevaluare a probatoriului nu este posibil a fi făcută în acest cadru procesual, așa încât Curtea nu va analiza criticile prin care recurentul invocă greșita apreciere făcută de instanțele de fond asupra probatoriului administrat.
Culpa reclamantului-recurent reținută (în concurență cu aceea a pârâților intimați) pentru neîncheierea contractului de vânzare-cumpărare nu a fost valorificată de instanțele de fond ca reprezentând "un impediment legat de lezarea unei norme imperative de drept" - astfel cum de susține prin motivele de recurs - așa încât nu poate fi reținută nelegalitatea hotărârii recurate dintr-o astfel de perspectivă.
Demersul reclamantului - prin care urmărește a obține, pe temeiul prevederilor art. 1073.civ. stabilirea în sarcina pârâților a obligației de a încheia contractul de vânzare cumpărare pentru terenul la care se referă antecontractul încheiat de aceștia la data de 09.02.2004, dar la un preț mai mic decât cel convenit prin respectivul antecontract - tinde a da eficiență regulii executării în natură a obligațiilor convențional asumate, corespunzător exigențelor art. 969-970.civ. Însă, această regulă poate primi eficiență numai în condițiile în care partea contractantă care o invocă și-a executat întocmai și cu bună credință propria obligație asumată prin convenția pe care își întemeiază pretențiile.
În condițiile în care situația de fapt reținută de instanțele de fond, pe baza probatoriului administrat, relevă refuzul exprimat de către reclamant - chiar în fața notarului, care a constatat/certificat acest lucru printr-un înscris autentic ce are forță probantă deplină, până la înscrierea în fals, potrivit cu prevederile art. 1173 alin. 1 rap. la art. 1171.civ. - de a încheia actul translativ de proprietate pentru motive care nu s-au dovedit a fi fost de natură a constitui condiționări convenite cu ocazia încheierii antecontractului generator al drepturilor și obligațiilor disputate în speță, în mod corect s-a apreciat ca fiind relevantă culpa reclamantului pentru neexecutarea propriilor obligații asumate prin antecontractului de vânzare-cumpărare și, în consecință, netemeinicia pretenției acestuia de a obține executarea obligațiilor asumate de cocontractanții-pârâți.
Față de considerentele reținute, Curtea constată că sunt nefondate criticile aduse de către recurent deciziei recurate, urmând a dispune, potrivit cu prevederile art. 312 alin. 1.pr.civ. respingerea recursului astfel susținut.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr.671/29.04.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a Va Civilă în contradictoriu cu intimații pârâți și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECĂTOR
GREFIER
Tehred.
2 ex
Jud.fond TB 5
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Antonela Cătălina Brătuianu, Mihaela
