Obligație de a face. Decizia 52/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 52/2009
Ședința publică de la 05 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 3: Anca președinte secție
Grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 324/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
Procedura legal îndeplinită fără prezența și citarea părților.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 29 ianuarie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1995/2008, pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr-, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat și s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, - și.
S-a instituit în favoarea apartamentului reclamantei, înscris în CF 18572 Sibiu, nr. top. 3635/2/3/5 un drept de servitute de trecere cu piciorul asupra imobilului cu nr. top. 3635/2/3/1 înscris în CF 46825 Sibiu și s-a dispus întabularea acestui drept.
Au fost respinse celelalte cereri vizând constatarea cumpărării garajului - boxa 3 și notarea acestuia în CF, instituirea dreptului de servitute cu auto asupra imobilului cu nr. top. 3635/2/3/1 și instituirea dreptului de superficie asupra terenului de sub apartamentul reclamantei în suprafață de 22 mp de pe imobilul înscris în CF 12415 Sibiu, nr. top. 3635/2/3/2 și a dreptului de superficie asupra imobilului teren de 20 mp ocupat de boxa nr. 3, de pe imobilul înscris în CF 46825 Sibiu nr. top. 3635/2/3/1. De asemenea, a fost respinsă cererea de notare în CF a boxei nr. 3 pe numele reclamantei și de acordare a unui drept de servitute de trecere cu piciorul și auto până la boxa 3.
În ce-i privește pe pârâții și, prima instanță a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea cererii față de
-//-
aceștia și a obligat-o pe reclamantă la plata cheltuielilor de 2380 lei către pârâtul.
Au fost compensate cheltuielile de judecată datorate între reclamantă și pârâta până la limita sumei de 400 lei, reclamanta fiind obligată să-i plătească pârâtei cheltuieli parțiale de judecată în sumă de 492,5 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a încheiat în 2001 un contract de vânzare - cumpărare cu numitul, prin care a cumpărat elementele garajului - boxa 3, precizându-se că, în cazul în care coproprietarul imobilului solicită ca terenul să-i fie eliberat, cumpărătoarea se obligă să efectueze acest lucru.
Interpretând clauzele contractuale conform principiului voinței reale, prev. de art. 977 civ. prima instanță a concluzionat că obiectul contractului îl reprezintă elementele garajului, iar nu construcția ( garajul).
Reținând că reclamanta nu este proprietară a garajului, instanța de fond a considerat neîntemeiată cererea de instituire a unui drept de superficie asupra terenului de sub garaj.
În ce privește instituirea unui drept de superficie asupra terenului de 22 mp de sub apartamentul reclamantei, teren cu nr. top. 3635/2/3/2, prima instanță a constatat neîntemeiată cererea deoarece, pe de-o parte, imobilul 3635/2/3/2 a fost dezmembrat, iar reclamanta nu a înțeles să-și precizeze acțiunea sub acest aspect, iar pe de altă parte, suprafața apartamentului reclamantei are 58 mp, iar nu 22 mp.
Prima instanță a mai reținut că din lucrarea de expertiză rezultă că pentru a accede la apartamentul său, reclamanta traversează imobilul cu nr. top. 3635/2/3/1, astfel că a dispus instituirea unui drept de servitute de trecere cu piciorul asupra acestui imobil, respingând cererea de instituire a servituții de trecere auto, întrucât reclamanta nu a făcut dovada că posedă mijloace auto.
Instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat, reținând că prin litigiile purtate anterior de părți nu s-a soluționat pe fond pricina ( sentința civilă nr. 1052/2004 a Judecătoriei Sibiu, decizia civilă nr. 291/2006 a Tribunalului Sibiu, decizia civilă nr. 705/2006 a Curții de APEL ALBA IULIA, sentința civilă nr. 7509/2004 a Judecătoriei Sibiu, decizia civilă nr. 290/2006 a Tribunalului Sibiu, decizia civilă nr. 703/2006 a Curții de APEL ALBA IULIA ).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii principale.
Apelanta a susținut că a cumpărat garajul cu contract autentic, dar după admiterea revendicării terenului aferent întregului imobil, se impune instituirea servituții de trecere până la garaj și a dreptului de superficie pentru terenul de sub garaj.
-//-
Prin decizia civilă nr. 324/2008, Tribunalul Sibiua respins apelul reclamantei, reținând că prin convenție, care nu este autentică ci doar legalizată, reclamanta a dobândit în proprietate o construcție demontabilă, obligându-se să o demoleze la cererea proprietarului tabular.
Interpretând termenii convenției în conformitate cu prevederile art. 969, 970. civ, instanța de apel a concluzionat că, nefiind admisă constatarea referitoare la dobândirea garajului, nu pot fi admise nici cererile accesorii, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute pentru instituirea servituții sau a dreptului de superficie.
Împotriva deciziei dată în apel, a declarat recurs reclamanta care a solicitat modificarea în parte a acestei decizii în sensul admiterii tuturor capetelor din cererea principală, astfel cum a fost precizată.
Recurenta arată că din actele depuse la dosar rezultă că aceasta a cumpărat boxa în discuție, prin antecontract de vânzare - cumpărare, și apoi prin contract de vânzare - cumpărare.
După revendicarea întregului teren de către fostul proprietar, recurenta se vede nevoită să solicite servitute de trecere până la garaj și drept de superficie pentru terenul ocupat de garaj.
Aceasta susține că expertiza tehnică atestă valabilitatea și temeinicia actelor doveditoare.
Recurenta arată, de asemenea, că în mod nejustificat, i s-a atribuit servitute de trecere spre apartament numai cu piciorul și nu și cu mijloacele auto, deoarece sunt împrejurări care impun trecerea pe teren cu autoturismul, chiar dacă recurenta nu deține un autovehicul.
În drept se invocă art. 299, 304 pct. 8 cod procedură civilă.
Recursul este legal timbrat ( fl. 5).
Verificând legalitatea deciziei prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 306 al. 2. proc. civ. Curtea constată nefondat recursul de față și urmează să-l respingă pentru considerentele ce vor fi expuse:
Convenția prin care recurenta înțelege să facă dovada dreptului său de proprietate asupra boxei nr. 3 este contractul de vânzare - cumpărare sub semnătură privată, încheiat la 05.09.2001 între aceasta și numitul, legalizat la 06.09.2001 prin încheierea nr. 1519/2001 a PF..
Atât instanța de fond cât și cea de apel au făcut o corectă interpretare a clauzelor contractuale, prin prisma dispozițiilor art. 977 și urm. civ. reținând că voința reală a părților la încheierea contractului a fost de a se înstrăina elementele boxei, iar nu a construcției. Aceasta, cu atât mai mult cu cât recurenta s-a obligat să elibereze terenul la solicitarea proprietarului tabular.
Ca urmare, soluția de respingere a cererii de constatare a dobândirii în proprietate a garajului este legală și temeinică.
În ce privește expertiza tehnică întocmită în cauză, aceasta a fost analizată de instanțele de judecată și a fost coroborată cu celelalte probe administrate în cauză.
(continuarea deciziei civile nr. 52/2009 dată în dosar nr-)
Mai mult, prima instanță, în virtutea rolului activ, raportat la dispozițiile art. 129. proc. civ. și la limitele stabilite de principiul disponibilității, a pus în discuție necesitatea precizării acțiunii, după întocmirea expertizei, dar recurenta nu a înțeles să procedeze în sensul celor constatate prin expertiză.
Ultima critică, vizând instituirea unui drept de servitute de trecere și cu mijloace auto până la apartamentul recurentei, a fost ridicată pentru prima dată în recurs, deși vizează o critică a hotărârii primei instanțe. Deoarece nu a constituit obiect al analizei instanței de apel, acest motiv de recurs nu poate fi analizat pentru prima dată în recurs fără a se încălca principiul " non omisso medio", ceea ce este inadmisibil.
Față de aceste considerente, reținând că în cauză nu este incident niciunul din motivele de recurs prev. de art. 304. proc. civ. Curtea constată nefondat recursul declarat de reclamantă, urmând ca, în baza art. 312. proc. civ. să-l respingă.
În baza art. 274. proc. civ, recurenta va fi obligată să-i plătească intimatei suma de 400 lei, cheltuieli de judecată, conform chitanței de la fila 37.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 324/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu,
Obligă recurenta să-i plătească intimatei suma de 400 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.02.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
.
Tehn.
2 ex/03.03.2009
Jud. fond -
Jud apel - /
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Mihaela Florentina Cojan, Anca
